469 matches
-
o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea asumată constituie reperele sale într-un proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
15 ani înainte de apariția cărții lui Theodor Herzl, Der Judenstaat (Viena, 1896; imediat tradusă și publicată la Botoșani). Din Moinești și din alte ștetl-uri moldovenești au pornit primii pionieri sioniști, care plecau spre Țara Sfântă cu poeziile lui Eminescu în desagă. Ei au creat primele „colonii agricole” (moșavuri) în Palestina: mai ales Zikhron Yaakov și Rosh Pina, dar și Rishon le Zion, Petah Tikvah, Gedera. Un cântec popular românesc („Cucuruz cu frunza-n sus”) a dat naștere imnului internațional al sionoștilor
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
Pîn'o să-mi zugrume Vrejul de om reavăn... Coaja de mesteacăn Ia-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care le căra mereu cu el într-o desagă mare petrecută peste umăr. Pe fiecare cutie buchisise cu un muc de creion chimic: "CUTIE CU SFORI MARI", "CUTIE CU SFORI MICI" și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pe când Dumnezeu și Sf. Petru umblau pe pământ.... Un negustor se afla la o răscruce de drumuri, venind spre casă de la un targ. Avea la brâu o pungă plină de bani căci vânduse și el câte ceva, iar pe măgăruș pusese desagile grele, căci luase din târg niște piei de animale pe care vroia să le vândă În altă parte cu un preț bun. Era În ziua aceea o căldură grozavă și o liniște desăvârșită. Nici păsările nu mai cântau, nici greierii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-a Întrebat pe negustor dacă nu vrea să meargă Împreună spre cetate și negustorul primi bucuros, căci Înțelese ca aceștia nu erau drumeți oarecare.Și au mers Împreună
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căci Înțelese ca aceștia nu erau drumeți oarecare.Și au mers Împreună cât au mers, au vorbit de una, de alta, iar către amiază au făcut un popas la umbra unui plop de la marginea drumului.Sf.Petru a scos din desagă o ulcică cu apă. Bău și negustorul, căci apă nu avea la el. Și niciodată nu mai băuse așa o apă limpede și rece. Sf. Petru a scos din desagă o pâine pe care o rupse În trei părți egale
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
unui plop de la marginea drumului.Sf.Petru a scos din desagă o ulcică cu apă. Bău și negustorul, căci apă nu avea la el. Și niciodată nu mai băuse așa o apă limpede și rece. Sf. Petru a scos din desagă o pâine pe care o rupse În trei părți egale. Una i-o dădu negustorului, căci acesta nu-și cumpărase merinde din tîrg, pentru că era zgârcit.Mâncă negustorul; niciodată nu mai mâncase o pâine așa de dulce și aromată. Simți
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să fure comoara celor doi drumeți.Nu, nu se Înșelase.Încă de la Început și-a dat seama că tovarășii săi de drum nu sunt niște călători oarecare. Când au poposit, a vazut el cum Sf. Petru ascunde parcă ceva În desagă. Dacă cei doi erau niște negustori foarte bogați din altă țară și s-au deghizat? Da, cu siguranță duceau cu ei comoara. La o cotitură a drumului negustorul cel hain l-a Împins pe Sf. Petru Într-o râpă, s-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vă spun că pe băiețel Îl chema Cucu. Și era Cucu un copil frumos și cuminte, care nu ieșea din cuvântul tatălui său și nu-l supăra cu nimic. Într-o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă Însoțit de Cucu, la pădure, să taie lemne. Și era ziua aceea neasemuit de frumoasă: soarele strălucea bucuros, fluturii se opreau pe florile parfumate, păsările se Întreceau În triluri și izvoarele curgeau șușotind, de parcă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
își auzea răsuflarea, își vedea picioarele în nădragi albaștri și ghetele cu șireturi înșirate strâmb, vedea încleștat în gheață câte un pește îndoit, cu coada aproape atingîndu-i capul. Ajunse la salcie încă pe lumina lăptoasă dinainte de prânz. Se așeză pe desagă, după ce scoase din ea toate cele trebuincioase pentru masă. Împărți tot cu Frits, până la ultima firimitură. Mestecând, privea cerul nesfârșit de înalt, mai înalt decât oriunde pe lume. Norii cei mai de jos lingeau gheața, ca niște fumuri mereu destrămate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că dreptunghiul ușii deschise se zărea dinăuntru ca o intensă lumină albă, în ciuda înserării adânci. Când trase ușa după el, bezna deveni desăvârșită. Maarten scapără un amnar și aprinse fitilul lămpii cu spirt pe care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcea mereu mai subțire, iar sub el peștii dezghețați înotau iar, arătîndu-și spinănle-ntu-necate. Pe fundul îndepărtat al golfului strălucea o lumină. Maarten se opri în mijlocul imensității de gheață. Picioarele-i tremurau. Se așeză direct pe sticla fragilă și scoase din desagă o coajă mucegăită de pâine și puțină brânză pietrificată. Nu le putu mânca. Timpul șuierase mânios pe deasupra lui. Se privi în oglinda gheții: un chip bătrân, înconjurat de păr cărunt. Se lungi în băltoaca de apă, așteptând să moară. Gheața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un generator primitiv de curent electric. De aceea, singurul aparat care părea capabil să folosească energia electrică era o lampă cu incandescență, aflată pe noptiera grosolană care se găsea într-o poziție nefirească, depărtată de pat. Vassur căută în mica desagă și scoase ceea ce semăna foarte mult cu un abnnan, un fruct din Centauri. Coaja netedă și violacee a fructului în formă de semidisc nu lăsa însă să se vadă că fusese tratat genetic astfel încît să fie sensibil la orice
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
burta spintecată a calului său. Nu înțelegea ce dorea să reprezinte întreaga scenă, dar își dădea seama că multitudinea detaliilor ar fi putut lesne disimula un orificiu prin care să poată fi spionat. Pradă unei hotărâri bruște, Vassur scoase din desagă o consolă clasică de comunicații și începu să își redacteze liniștit raportul către Curtea Imperială. Încheie cu o formulare ușor zeflemitoare la adresa călugărilor, pentru că era convins că ei îi vor intercepta mesajul, fără a-l putea însă modifica. La scurt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână incompletă, fără ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curtea vecină, văd lumină la doamna colonel. Pentru prima oară În viață are sentimental amărăciunii. Undeva, departe se ascute lupta de clasă. „Suntem săraci”, spune mama și pune lemne În sobă. Altă iarnă. Urcă un străin. Un șofer cu o desagă În spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mână din cauza gerului și zic că lupta a fost pentru pământ, că așa le-au spus că le mai dă pământ. Tu, băgat sub plapumă, belești la ei ochii cât cepele, caști urechile cât pâlniile și adormi În pândă. Desaga cu toate lasă În cameră miros de Crăciun. Afară este o primăvară ploioasă. A doua zi se duc pe la cazărmi și pe urmă prin oraș. Beau bere și mănâncă țâri pe terasa circului lângă Batiștei și fac o poză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
expuse și el planul lui: — Astă seară spițerul domniei tale o să-mi cănească barba și mustățile, ba chiar și sprâncenele, monahul paraclisului, care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în zori spre București până să se troienească iar drumurile. Îmi faci o scrisoare ca din partea înalt preafericitului Hrisant al Ierusalimului. Așa o să pot intra la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își întoarse privirile spre ușă. Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe când am auzit eu mitingul acela întâmplându-se, m-a podidit melancolia și pe dată m-am pierdut pe o ulicioară și mi-am spus, cu ochii ațintiți la stele și cu gândul la vremi apuse: "Unde ești furaterie/ Cu desaga ta cu tot". La fitness Mult aș vrea să hotărăsc exact în ce constă lumea de azi și să mă conving, în cunoștință de cauză, că adică dacă e bine (sau e prăpăstios) să fii postmodern sau, baremi, modern. Sau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]