438 matches
-
ei la nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să plătească un supliment pentru acest tip de emoție socio-turistică ? Prețurile fură calculate în funcție de gradul de celebritate națională și locală a respectivilor scriitori, dar ritualul luă cam aceeași formă în fiecare casă. turiștii sau diversele delegații oficiale străine, după ce se descălțau la intrare și își puneau niște papuci de casă, defilau în grupuri mici prin apartamentele greviștilor. aceștia se lăsau fotografiați în exercițiul tăcerii, așezați la mesele lor de lucru, nemișcați în fața foilor albe sau a computerelor neaprinse, cu privirile aspirate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle nouăjde kile care le-acuză. Mămulică Doamne, când mi-am descălțat umblătorii din gura până În genunchiu lu Manolo M. Morpurgo, omnibuzu ardea În zare, chiar ca un spiedo a lu Perosio, iar gardianu-conductor-propietar plângea dă mama focului, și dă-i și luptă, după capitalu care i se ducea În fum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vrea, mergem în altă parte. - N-am decât o mie de Ici, spusei eu. Negustorul începu să râdă și să enumere... costum special, pantofi, cămașă, cravata o lăsa deoparte... începui și eu să râd. Mă așezai pe scaun să mă descalț. Dar observasem că de cât timp stăteam noi acolo nu mai intrase nici un client, deși mișunau cu sutele pe-afară. Sigur, ne ducem la altul, găsim noi... - Dați două mii de lei și gata, zise individul. Nu câștig nimic, dar poate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ce în ce mai tare lovind în acoperișul de tablă ca într-o tobă. M-am ghemuit. Mă urmăreau oare? Dar care dintre ei? Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecîndu-și palmele de bucurie. "Hei, fiți atenți", a strigat Mopsul și a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de spațiul părăsit), rituri de trecere (dintr-un spațiu într-altul), rituri de încorporare (în noul spațiu) (18). Iată câteva supraviețuiri relictuale : descoperirea capului și descălțarea la intrarea într-o casă sau într-un templu ori într-un spațiu consacrat („Descalță-te de sandalele tale, fiindcă locul pe care stai tu, în fața mea, este pământ sfânt !” - Ieșirea, III, 5), trecerea miresei în brațe peste prag, călcarea cu piciorul drept într-un spațiu nou (24), primirea cu pâine și sare, facerea semnului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de nelocuit. Ne invită înăuntru, dar ne oprește să ne descălțăm, zicând că-i tare frig și putem răci. Spun măicuței că, pe lângă ajutoarele din America, i-am adus niște mesaje înregistrate pe casete audio. Mesajele au fost ascultate de măicuța cu emoție și ochii scăldați in lacrimi, mai întâi cuvintele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Rusia țaristă cu un ministru de interne antisemit, Plehve. Și știi ce i-a spus Jabotinski? —Era Herzl, tată. Herzl, nu Jabotinski. Ar fi mai bine pentru tine, deșteptul meu, să nu iei numele lui Herzl și Jabotinski În deșert. Descalță-te când ajungi pe teritoriul lor sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dat seama că, într-adevăr, era destul. Jina s-a îndreptat spre microbuz posomorâtă. Se uita la munți de parcă aceștia ar fi fost bântuiți. Treceți imediat în microbuz. Lui Mary i se umpluseră pantofii cu pietricele, așa că femeia s-a descălțat și i-a urmat pe băieți în picioarele goale. Irene a pus mâna pe ușă când Alice i-a apărut în spate. Și tu ai făcut greșeli, i-a zis Alice. Irene s-a întors către ea. Alice le dezvăluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zarizanca), ea încă nu a găsit tonul potrivit pentru a se exprima deplin și convingător. Aleargă în pantofii strâmți și cu tocuri înalte ai unui limbaj artificial, în loc să-și caute o încălțăminte pe măsură sau pur și simplu să se descalțe. Rica Venturiano, filozof Limbajul cotidian cunoaște o permanentă desolemnizare (și degradare, dar aceasta este altă poveste). Iată însă că unii autori ignoră preferințele publicului și folosesc în textele lor cuvinte ‹ mari, riscând să devină ridicoli. Printre ei se numără și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu-și mai reflecta apele înlăuntrul sufletului ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încalț la loc. Dacă m-ar privi cineva, ascuns, dintr-un colț al tavanului, pe acolo, prin crăpătura cea nouă, ar zice că sânt nebun: "A stat două ore nemișcat pe canapea, după care, brusc, a deschis televizorul, s-a descălțat îndreptîndu-se către baie, țopăind într-un picior după care, tot brusc, s-a întors și de aici de la mine nu s-a mai văzut ce a făcut, dar cred că și-a pus pantofii înapoi, pentru că a revenit cu ei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
De obicei mă ceartă că-i scot forțat, fără să mă deschei la șireturi. După care se roagă de mine măcar să nu-i mai încalț fără să-i deschei în prealabil dacă tot am fost atât de țăran să-i descalț forțat. Ca să nu mai vorbesc de ce au auzit de sub pat. Te-ai gândit vreodată ce univers și ce orizont de observație au pantofii în general? La ce pot fi ei martori? Ce priveliști pot obține vara, dacă discret întinzi picioruț
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea lumii ei de flori și gâze și demoni închiși în cutii de pălării și ascunși, pe vecie, sub pat) se descălțase. Tot ca atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
închidă ușa. O pauză. Unde e dormitorul, spune Sophia. Bărbatul îi face semn să-l urmeze. Patul din dormitor e îndeajuns de mare ca să încăpem toți trei. Dar eu rămân în picioare, lângă fereastră. Sophia se așază pe pat. Se descalță. Se urcă pe pat și-și lasă capul pe o pernă moale. Vino lângă mine. Nu vreau decât să mă ții puțin în brațe. Bărbatul se urcă în pat și se trage spre ea. Sophia îi întoarce spatele, iar băr
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă, pătată de ciment, și Dumnezeu mai știe ce. Iar în tramvai s-a descălțat și s-a scărpinat între degetele de la picior. Nu mai pot! Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai pot! În astfel de situații - deși niciodată lucrurile nu fuseseră atât de grave - Contesa îl lăsa pe Horațiu să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că ai cinci! ― Cinci am, flăcăilor; cinci am și eu, ca toți oamenii! M-a ferit Cel-de-Sus de o drăcie ca asta... Cum o să am șase!? Și văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ia la bătaie. ― Iacă, asta-i bună! râse popa. Stai, măi creștine, că și la stângul am tot cinci degete, ca toți moșii și strămoșii mei! Poftim de te uită! Și popa, săracul, om cumsecade și voitor de bine, se descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete! ― Ei, acum v-ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
omul luase cu el și o butelcuță de tărie, ca s-i țină, pesemne, de urât), văzând că nu mai are băutură și nici bani ca să-și cumpere alta, Platon ce credeți c-a făcut? Iată ce-a făcut: a descălțat-o pe consoartă de pantofii cu care fusese Înmormântată și a plecat În sat să-și cumpere rachiu. După care s-a Întors la mormânt și a plâns din nou. Și a tot a plâns așa vreo șase zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu mâncare, nevasta lui Ippolit veni cu ligheanul plin cu apă și, descălțându-i pe musafiri, Începu să le spele picioarele. Ippolit privea Îngrozit la această scenă, așteptând să fie luat la Întrebări. Când ajunse cu ligheanul la el, nevastă-sa sa Îl Întrebă: „Ce fel de săpun preferi?“. Iar Ippolit spuse, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă la tălpi. „Aveți aici o gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav?” Întrebă Noimann. Ciungul răspunse că nu e foarte grav, dar că rana - cuvântul rană falsul Edward Satanovski Îl pronunță cu dublu Înțeles - ar trebui examinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]