436 matches
-
circa o oră, jumătate de oră înainte de plecarea trenului. Când intrăm în compartiment salutăm persoanele existente. Ne vom așeza bagajele în locurile special amenajate de deasupra scaunelor. Nu insistăm să intrăm în vorbă cu persoanele necunoscute din compartiment. Nu ne descălțăm, nu putem pe banchetă picioarele. Cerem permisiunea celor din compartiment pentru închiderea ferestrei, a ușii, a unui aparat de radio. Ne vom supune voinței majorității. Este bine să evităm să mâncăm în compartiment, dacă sunt persoane necunoscute de față. Salutăm
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
întuneric la lumină (Φως). Deci, sfântul episcop nyssean vorbește la început de arătarea lui Dumnezeu în lumină. Și precum atunci profetul a trebuit să-și scoată încălțămintea, tot astfel cei ce vor să ajungă sub razele adevărului trebuie să-și descalțe picioarele sufletului de veșmântul pieilor moarte cu care au fost îmbrăcați în urma călcării poruncii dumnezeiești<footnote P.G., XLIV, col. 332 D-333 A. footnote>. Este vorba de purificarea de patimi, „ale căror consecințe sunt totdeauna părerile mincinoase și rătăcite despre
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
papuci, care a fost însă considerat formă de plural și, de aceea, s-a reconstituit un singular papuc. Papugiu cu sensul propriu „cizmar“ și cu sensurile figurate „potlogar, pișicher“ provine din tc. papucı „numele servitorului care se îngrijea de pantofii descălțați de cei care intrau într-o casă“. Nu toate numele de încălțări provin în română din turcă. Pantof a venit la noi din germ. Pantoffel (< it. pantofola „papuc“) sau din fr. pantoufle. La originea îndepărtată a cuvântului, stă însă gr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să pășească nimeni peste apă, pe podeț, nu mai vine apa dacă treci podul! mă amenința părintele Ioan, acum nu-și mai amintește nimeni de aceste interdicții, la firul de apă ce vine firav pe sub pietre îmi spăl fața, mă descalț și-mi spăl și picioarele, e rece apa, apoi la crucea cea veche de lemn, ascunsă între ierburi, mă pun în genunchi și-mi spun rugăciunea, întorcându-mă cu fața de la oameni către Dumnezeu, IX Astăzi după plecarea înaltelor fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
viața ta, o rog eu, care vrei tu, o zi oarecare, obișnuită, o zi obișnuită?! Da! se mută pe pat, cu brațul îndoit sub cap se sprijină de stinghia de fier, și-a strâns picioarele sub ea, când s-a descălțat?! O zi din viața mea, obișnuită?! Cea mai banală! subliniez eu, de ce te interesează asta? pentru că face parte din viața ta, pur și simplu! zâmbește, Tiens, nimeni nu mi-a mai cerut asta, povestește-mi! nu fac mare lucru, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înghesuie într-un autobuz sau microbuz, s-a împleticit pe jos până acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Rusia țaristă cu un ministru de interne antisemit, Plehve. Și știi ce i-a spus Jabotinski? —Era Herzl, tată. Herzl, nu Jabotinski. Ar fi mai bine pentru tine, deșteptul meu, să nu iei numele lui Herzl și Jabotinski În deșert. Descalță-te când ajungi pe teritoriul lor sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle nouăjde kile care le-acuză. Mămulică Doamne, când mi-am descălțat umblătorii din gura până În genunchiu lu Manolo M. Morpurgo, omnibuzu ardea În zare, chiar ca un spiedo a lu Perosio, iar gardianu-conductor-propietar plângea dă mama focului, și dă-i și luptă, după capitalu care i se ducea În fum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plină de stucaturi și coronamente. Parcă eram în interiorul unui tort de nuntă. Dumnezeule, mi-am zis, întreținerea unei astfel de încăperi ar fi băgat-o la balamuc pe Martha Stewart. —Alo! am strigat. E cineva acasă? În timp ce așteptam, m-am descălțat. Podeaua de piatră mi-a răcorit plăcut picioarele umflate. Singurul sunet care se auzea era ticăitul strident al unui ceas aurit de deasupra șemineului. N-a apărut nimeni. Casa e-atât de mare și are atât de multe intrări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am pășit cu tălpile goale prin bucătărie, cu ochii închiși și scrâșnind din dinți, ca să verific pe pielea mea (de pe tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trage pe tata după ea și de fiecare dată mă mir cum reu șește, pentru că tata e mai posac de felul lui și mai solitar. Dar, de data asta, și tata e senin. Mă bate vesel pe umăr, apoi se descalță și se duce catapultat la baie. — Nu, a trecut repede, îi răspund, cu o indiferență căutată. Nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul! N-am fost mereu singură. Ieri dimineață, după ce ați plecat voi, m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta supărare? Mă plâng puțin agasată că nu venea autobuzul și de aia am luat-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată bleumarin. De ce oare mă așteaptă atât de oficiali? mă întreb îngrijorată, în timp ce mă descalț. Oare au aflat ceva despre ce s-a întâmplat azi cu mine? Oare i-a sunat cumva domnul Scarlat? Tata își stinge țigara când mă vede și-și freacă mâinile cu o veselie care mi se pare destul de forțată (nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
libere? întrebă Clara, dintr odată decisă. Ce bine! Vreau o cameră pentru câteva ore. Nu doresc să fiu deranjată până la ora trei. Ajunsă în cameră, aruncă o privire scurtă și constată cu ușu rare că totul era în regulă. Se descălță rapid de botine și și le puse sub calorifer, să se usuce. Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în camera de hotel. Ceilalți invitați refuzaseră până la urmă propunerea de a merge la mare. Erau oameni așezați, cu răspunderi familiale și cu un profund simț practic. Nu pricepeau ce se poate face la mare în luna februarie. Clara se descălțase și își aruncase pantofii pe nisipul umed imediat ce ajunsese la țărm. Dorea să atingă cu tălpile goale pia tra rece cu care se luptau valurile spumegând cu bulbuci. La început, când venise spre țărm, i se păruse că e frig
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de front a plutonului, iar de după amiaza până seara târziu făcea nenumărate aplicații pe teren cu recruții. De multe ori, orele târzii ale nopții îl găseau la regiment în plină activitate, iar atunci când ajungea acasă abia mai reușea să-și descalțe cizmele ca imediat să cadă într-un somn adânc, fără vise. Și a doua zi programul urma aceeași desfășurare monotonă. Știi, uneori mă întreb dacă va veni vremea când să nu mă mai părăsești. Dar nici nu poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp, profesoara Melniciuc robotea la tablă, scriind lecția și subliniind definițiile cu muștiucuri de cretă colorată. Din fabricație, madam’ Melniciuc fusese înzestrată cu câteva monturi de excepție și, cum nici o pereche de încălțăminte nu părea croită pentru problema ei, se descălța din primele minute. Îi contemplai sandalele sau pantofii moleșiți, fără toc, parcă scoși din mașina de spălat: mijeau de sub catedră, în timp ce femeia lucra de zor, cu spatele la clasă. Era momentul mult așteptat. Sub comanda lui Mihnea, Cătălin deșuruba mistrețul prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
routere acolo, sub masă și prin sertare. Maria și-a scos cizmulițele, după care s-a vârât sub plapumă; peste plapumă, a tras și-o pătură. Tânărul Lupu s-a uitat la mine. „Da.“, i-am confirmat, „Poți să te descalți. Până dimineața, rămânem pe loc.“ S-a aplecat, și-a descheiat șireturile, apoi și-a aranjat pantofii, sub pat: vârfurile egale, spatele lipit la linia parchetului. „Șanuri nu sunt pe-aici?“ L-am ignorat, dar îmi plăcea întrebarea. Oameni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
purta un ciorap ca al lui Tonton, cu fir lung în vârf. Tonton era un personaj din Pif-urile vechi (îl chema chiar César!), cu capul lucios ca un bec și niște mustăți de funcționar public; de fiecare dată când se descălța, scotea niște șosete dungate, împodobite c-un moț de lână. Nepotă-su, Doudou, îl trăgea mereu de moț sau îi punea poște sub tălpi, ca-n Creangă sau Tom și Jerry. Doudou avea vreo patru ani, un singur filament de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo patru ani, un singur filament de păr și niște galoși de polițist în picioare, cu care juca fotbal prin curte. Uneori, Tonton stătea în poartă și recolta mingi pline cu noroi de la Pif și Hercule. Când uita să se descalțe, îi arunca nevastă-sa din bucătărie cu tigăi și veselă în cap. Era o figură Cezar. Prin 2002, se angajase împreună cu Andrei la o firmă cehească de mașini second-hand. Andrei lucra la vânzări, Cezar desena schițele pentru clienți. Atmosfera părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]