629 matches
-
Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că nu era În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai târziu. Doamna Grossinger se cățără pe scenă. Nu mai scotea nici un sunet. Nimeni nu scotea. În tăcere, puse mâna pe Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am alergat până la ea cu geamantanul și am deschis ușa din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era descheiat la gât, dar gulerul erau bine apretat. Îmbrăcămintea formală contrasta cu stilul său lejer. ― Bună, dragă, spuse el, imitând accentul de Brooklyn. ― Mulțumesc că ați oprit. Aprinse o țigară și se prezentă, Întinzându-mi mâna: ― Ben Scheer. ― Eu sunt Cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally îl mângâie cu tandrețe. — Ca în vremurile bune de odinioară. îți amintești? Gaskell își aminti și fu cuprins de slăbiciune. Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spânzură de grindă, în mijlocul casei, ținând în mână un bilet pe care scrie „Mamă, vezi că te-a căutat vecina“ sau al lordului englez care își explică sinuciderea printr-un scurt șicuprinzător bilețel: „Prea mulți nasturi de încheiat și de descheiat“. Însă la nivelul vieții obișnuite, e stupid ca un om cât de cât liber să nu-și găsească un bun motiv, simplu, de a trăi. Vorba bătrânului dintr-un film al regizorului iranian Abbas Kiarostami, n-aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
după o altă veșnicie, apăru altul. Șirul de Dumnezei, privind în urmă, se mărea tot mai mult. Erau sute, apoi mii, prăbușiți cu fața în jos când spre dreapta, când spre stânga, asemenea dinților unui fermoar gigantic de flacără. Și descheind fermoarul în zborul meu, am dezvelit pieptul adevăratului Dumnezeu, raccourci mai grandios decât orice pe lume. Rotindu-mă, carbonizat de lumina sa, m-am ridicat la o înălțime atât de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat să-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nesuportat. Ea cedă prima, lăsîndu-se pe spare între pernele de pluș. Am îmbrățișat-o amețit, i-am ridicat tricoul până la subțiori și mi-am lipit obrajii de sânii goi, cu bănuți arămii. Ne-am mângâiat multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit. Merseserăm cam departe: bunicii se aflau la câțiva metri, iar ușa era de sticlă mată. Gina își trase la loc fermoarul și brusc fața i se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-mi spuse aproape răstindu-se: Nu-l mai iubesc pe Silviu, înțelegi? Nu-l mai iubesc deloc, mi-e silă de el. Hai să ne batem joc de el, vrei?" Și brusc, își smulse tricoul de pe ea și își descheie din nou pantalonii până când, deasupra marginii chiloțeilor mini, răsăriră câțiva cârlionți strălucitori. Ne-am îmbrățișat din nou, dar de data asta ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care l-au primit ai tăi de la musca din Africa?" îl întrebam de data asta fără curiozitate, privind pe geam spre câmpul însorit. Egor mă privi mirat și după o clipă îmi răspunse: "Ah, da, pune mâna aici." Se descheie la un nasture de la cămașă, ca să-l pot atinge cu degetele sus, în capul pieptului. Acolo avea un loc moale, ca un strat de grăsime. "E timusul, îmi spuse. Glanda copilăriei. De obicei dispare în adolescență, dar la mine va
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine. Kleiman își părăsi brusc aerul lui de șef. - Da, sigur, părinte, nu știam. Iertați-mă, vă rog! Și, făcând în direcția mea gestul cu care, pe scenă, gazdele amabile își invită oaspeții la masă, Kleiman ne întoarse spatele, își descheie haina și o porni spre scara de marmură, cu mâinile în buzunare, legănându-se și lunecând de parcă se îndrepta spre o doamnă pe care vrea s-o invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rece și se năpusti pe scări așa de repede, încît Otilia, presimțind ceva, ieși speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoție, deși după paloarea feței își dădu seama că ea a înțeles. Se repezi la bătrân, îl descheie la gât, ca să se afle în treabă, și observă că respira și gemea cu ochii pe jumătate închiși, ca un om care simte o durere. Îl ridică de jos, cu ajutorul Marinei, care îl luă de-a binelea în brațe, atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orbite, lacrimile și saliva îmi curg pe bărbie și pe cămașă, îmi blestem pentru a nu știu câta oară obișnuita neatenție, fără ea, desigur, aș fi scăpat de această tuse care m a încovrigat pe scaun. Cu mâinile tremurânde îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sărutul lui Mihai lasă o clipă gura, așternîndu-se pe obraji, coborînd pe gît, în căutarea unei căi spre sînii femeii. La naiba! aude Mihai glasul nervos al Simonei, tocmai astăzi am îmbrăcat bluza asta... Degetele bărbatului o ajută să-și descheie nasturii de la spate, iar bluza aterizează pe un scaun. Sărutul lui întîrzie mult peste pieptul femeii, sorbind cu aviditate sînii oferiți cu un gest de mare ritual, în timp ce palmele lui continuă s-o alinte. Exasperată că bărbatul prelungește totul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan Lucas Împingea usa de la Freddy Solo’s Bar, Îi făcea loc să intre. Susan Îl văzu stînd pe marginea patului, aproape adormit. Cravata Îi atîrna de o ureche În timp ce se descheia la cămașă cu mare greutate. Ea ar fi vrut să-și azvîrle rochia albastră de pe balconul apartamentului, dar așa ceva nu se face, ea nu era ca suedeza, ducă-se dracului toate astea! De ce intrase În camera lui Julius? A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine zis, nu mai apucă să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex pe care credeam totuși că-l cunosc bine. Virginia Își descheiase nasturii rochiei pînă În talie și Își dăduse jos sutienul, după cum făgăduise. Îmi dăruia pieptul ei, Îmi oferea sînii, primii sîni de care se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
milă asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
același timp prea puțin perspicace, care îți insuflă cea mai deplină încredere datorită inocenței sale. V-am mai spus, mult stimate prinț, că nu am pentru el doar o slăbiciune, ci chiar îl iubesc. Subit, se oprește în mijlocul străzii, își descheie redingota, își dezgolește pieptul: „Percheziționează-mă, zice, pe Keller l-ai percheziționat, pe mine de ce nu mă percheziționezi? Așa o cere, zice, dreptatea!“ Îi tremurau mâinile și picioarele, chiar se făcuse alb de tot la față, era cumplit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să rostești Ave Maria, să nu poți nici să-ți privești În față verișoara și pe urmă intri Într-un oraș, după zile Întregi de asediu, ceilalți cruciați Îi fac treaba aia nevestei califului sub ochii tăi, minunate sulamite Își descheie pieptarul și-ți zic «ia-mă, ia-mă, dar lasă-mi viața»... Iar templierul, nu, ar trebui să rămână dârz, plin de putoare, hirsut cum Îl voia sfântul Bernard și să murmure vecernița... Pe de altă parte, e destul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cocos pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-acolo. Privi În jur clipind. — Frate-meu e pe-aici? Domnul Mundy Închise ușa. — E-n salon. Intră, dragă. Dar Duncan Îi auzise deja vorbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul jos. Peste rochie avea un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau cum s-o știe. Anotimpul se schimbase. Soarele ieșea și intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să renunțe și la Brylcreem cu care-și dădea pe păr. Se Întoarse În dormitorul lui și stătu În fața oglinzii pieptănîndu-și părul Într-o parte și alta, Încercînd diverse stiluri de cărare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]