507 matches
-
un bărbat care de obicei era atât de rezonabil, încât celorlalți le venea să-l pocnească. Încă o dată, l-am suspectat că-mi ascunde ceva foarte grav. —Mark, ce s-a întâmplat cu firma? Dacă ai de gând să mă descoși, mai bine o lăsăm baltă! A plecat imediat, aproape dărâmându-le pe Lynn, Maria și Lisa care stăteau lângă ușa dinspre grădină trăgând cu urechea. Nu știu ce are, am comentat eu. Lisa era palidă de tot. — Se întâmplă ceva cu firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți,nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să "descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil decreația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc și, mai ales, se dezvoltă după voia și firea lor proprie. 15. Este imposibil de definit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întrebat polițistul, ciulind urechile. — Sunt absolut convinsă că nu mă urmărea, pentru că m-am uitat de mai multe ori în spate. Imediat mi-a părut rău că mă luase gura pe dinainte. — De ce te-ai uitat în spate ? m-a descusut el. — Așa... nu știu... aveam o senzație ciudată... Dar n-am văzut pe nimeni. — Foarte interesant. Crezi că ar fi putut să te urmărească cineva ? Ai neînțelegeri cu cineva ? întrebă polițaiul suspicios. Am fost iarăși pe punctul să mă ia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întinseseră hărți multicolore, rămăseseră dreptunghiuri gălbui. Un zob de sticle amestecat cu tije și discuri de tinichea arăta locul unde fusese laboratorul de chimie; în sala de științe naturale rămăsese uitat un animal incert, umplut cu paie. Zăcea pe podea, descusut în mai multe locuri și cu un ochi de sticlă rostogolit lângă el. Mai era acolo un mulaj spart, înfățișînd o secțiune printr-o ureche. Găseam prin clase foi rupte din abecedar și din cartea de muzică, lucrări de control
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a îndeplinit cu succes misiunea? l-am întrebat eu. — Sunt fericit să spun, a zis Arpad, că la recomandarea noastră paisprezece SS-iști au fost împușcați. Adolf Eichmann însuși ne-a felicitat. — L-ai cunoscut, nu-i așa? l-am descusut eu. — Da..., mi-a răspuns Arpad, și regret că la vremea respectivă nu știam ce om important era. — De ce? am întrebat eu. — L-aș fi omorât, a spus Arpad. 4 CURELE DE PIELE... Bernard Mengel, un evreu polonez care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
saturație brutală de culoare, acea arșiță care se vede și se aude... — Ce-i povestea asta cu tropicele? l-am întrebat. — Credeam că într-acolo mergem, zise el. Și Resi tot acolo vrea să meargă. — Vii și tu? l-am descusut eu. — Te deranjează? m-a întrebat el. — Constat că ați fost foarte activi cât am dormit, am zis eu. — Și cu ce-am greșit? întrebă Kraft. Am plănuit ceva spre răul tău? — Ascultă, George, am început eu, de ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
liniștit. Voiam să-l întreb dacă l-a chemat cumva starețul sau merge așa... în vizită. Am stat în cumpănă dacă să-l întreb ori nu... Până la urmă, am lăsat lucrurile baltă. Mă gândeam că nu se cade să-l descos. Dacă are a-mi spune ceva îmi va spune el singur... Când m-am întors de la pârâiaș, totul era pregătit pentru cină. M-am apucat să mănânc, dar curiozitatea nu-mi dădea pace: „De ce merge el la stareț?” Am încercat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-ar cuveni pe lună câteva sute de lei, din care și-ar fi putut plăti cu prisosință pensiunea, cu oricâte cheltuieli suplimentare. Lecții n-ar fi voit să dea, ca să poată studia în toată voia. Otilia, văzîndu-l abătut, îl descusu și nu-l lăsă până nu află pricina supărării. - Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e așa de modest! - Crezi? Am impresia că e indispus. Încep să mă căiesccă am venit. - Ti s-a părut că e indispus? Nu-mi vine să cred. De altfel am să-l descos eu. În orice caz te asigur că nu din pricina ta, fiindcă te stimează, și-apoi tu... Felix înțelese: "...și-apoi tu nu reprezinți nici o primejdie". - Otilia, își luă inima-n dinți Felix, îmi pare bine, dar, într-un fel, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de acestea, însă nu ducea niciodată divagația până acolo, încît să fie prins în delirare. Convorbirea obișnuită era normală, și toate actele vieții îndeplinite cu o relativă regularitate. Mânca vârtos și dormea tun. Felix își puse în cap să-l descoase, din interes psihologic. Simion fu încîntat de convorbire. -De ce te vaieți mereu, întrebă el, cine te supără? - N-ai văzut, scurtează hainele, bat lucrurile Domnului.Cînd le bate pe ele, pe mine mă bat! - Cum se poate să crezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am recunoscut imediat pe soțul simpatic, care ne vizita des, al verișoarei primare a mamei mele, Ioana Bădulescu, care crescuse în casa bunicii mele de pe strada Donici. Am aflat mai târziu, de la tatăl meu, povestea lui Sandi. Încercasem să-l descos în privința lui Sandi pe Dorin Dron, care fusese în tinerețe portarul acestei echipe de hochei și în casa căruia am făcut câteva ceaiuri plăcute, cu oameni - după câte îmi aduc aminte - de vârste diferite. Dorin Dron s-a ferit însă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nostru din spasme, zicându-i că totul nu e decât o glumă. Nu-i venea să creadă: „Nu-i adevărat, vă bateți joc, sunt paralizat, nu simt nimic!“ Era așa de transportat în drama lui, că nici după ce l-am descusut nu și-a venit ușor în fire. Dar când și-a revenit, de fericire, gustul de petrecere s-a întețit; între noi toți. Târziu, peste noapte, peste dimineață, către prânz, nedormiți, cu fețele obosite, stăteam la masă în jurul unei supe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tactici subversive, numai ca să te aibă la mână. Mă plângeam mereu de cenzură și le arătam texte respinse fără motiv - unele se luau spre verificare -, replica lor fiind că ei nu se pot amesteca în probleme literare. Voiau să mă descoasă, să vadă ce oameni suspecți frecventez, eu căutam să aflu dacă nu cumva dau ei de urme mai grave în ce mă privește. Și, ca să nu-i provoc niciodată, nu uitam să spun: „Știți doar bine că n-o să mă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cazul“ meu (ca și atenția specială pe care mi-o acorda milițianul din sector) - vizite regulate care, așa mi se părea, aveau rutina lor pentru că se petreceau cam în ajunul sărbătorilor de 1 Mai și de 23 August. El mă descosea, destul de mirat, asupra mulțimii de relații pe care le aveam și cu care el era la curent. Nu le negam deloc, dar susțineam constant, și în acord cu realitatea concretă, că nu am nici o vocație pentru discuțiile politice (adăugând „după cum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ce facem, pentru că nu abordam niciodată - nu ca să ne ferim, dar din totală lipsă de interes - nici un domeniu care să aibă vreo legătură cu o posibilă interpretare socială sau politică. Tot ce discutam noi (lui Noica îi plăcea să te descoasă) era strict legat de cultură sau de filozofie. Eram cu adevărat „în nori“, și cu capul, și cu trupul. Eu am împins, cred, lucrurile mult mai departe, în sensul că nu numai „nu aveam nimic de ascuns“, dar aș zice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
duhovnicesc tot gândul tău, și ceea ce-ți va spune el să primești ca din gură dumnezeiască, cu toată încredințarea, și să nu le spui acestea altcuiva, zicînd: întrebînd pe părintele asta, mi-a spus asta și asta; și să descoși cu acela dacă a spus bine sau dacă n-a spus bine, întrebîndu-te: ce trebuie să fac ca să-mi ajut? Căci aceste cuvinte sânt pline de necredință față de părintele tău și vătămătoare de suflet. De obicei aceasta se întîmplă începătorilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astea, dar Încă-i făcea plăcere să creadă că totul era din pricina filiației geniilor. „Explică-mi, te rog, tinere, ce tip de exerciții ai făcui cu profesoara pe care ai avut-o Înainte.“ Era o frază lungă și-l tot descosea așa cu ce a făcut și ce n-a făcut și pronunța vocalele foarte deschis, Încît la un moment dat i se păru că nu mai avea mult și o să i se desprindă mandibula și ce-o să se facă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loază care l-ar fi așteptat pe el ca să se documenteze? Robert, fiul colonelului, Îmi spusese deja că ejacularea era mai interesantă cu o femeie decît de unul singur. Cum ar fi fost dacă i-aș fi spus că-mi descususem fundul buzunarului drept de la pantaloni? Și că, exact Înainte de a pleca din clasă ca să mă duc să mă spovedesc În capela liceului, făceam În așa fel Încît să comit un păcat de moarte pe care Dumnezeu avea să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de stat, tiranul Siracuzei se sfătuiește cu Pollis cum să-l acuze public pe Platon și să-l lase în mâna judecătorilor care au să cerceteze cu atenție procesul lui Socrate (p. 193). Trimisă de Dionis cel Bătrân să-l descoasă pe Platon cu privire la intențiile sale politice, Arheanassa îl găsește la masa de lucru citind un fragment reprodus exact din Apologia lui Socrate, 30 : e vorba de avertismentul la adresa celor care și-ar imagina că uciderea unui gânditor ar însemna eliminarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scuzați. Nu, nu cred că aș avea vreun talent sau vreo aptitudine deosebită; mai degrabă dimpotrivă, pentru că sunt om bolnav și n-am studiat sistematic. Iar în privința pâinii, mi se pare... Generalul iarăși îl întrerupse și iarăși începu să-l descoase. Prințul îi relată din nou tot ce s-a povestit deja. Reieși că generalul auzise de răposatul Pavlișcev și chiar îl cunoscuse personal. De ce se interesase Pavlișcev de educația lui nici prințul nu putu să explice - de altfel, e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mi se pare că zicea că de-abia astăzi ați sosit de undeva, nu-i așa? Prințul povesti pe scurt despre sine, omițând o bună parte din istorisire. Nina Alexandrovna și Varia îl ascultară până la capăt. Nu încerc să vă descos ca să scot de la dumneavoastră ceva despre Gavrila Ardalionovici, observă Nina Alexandrovna, nu trebuie să vă formați o părere greșită despre mine. Dacă există lucruri pe care nu vrea să mi le spună singur, nici eu nu vreau să le aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
produseseră tuturor o uimire neobișnuit de puternică, astfel încât până și celelalte impresii fură date uitării și se estompară pentru un timp. S-ar fi putut crede că această schimbare de costum conținea ceva deosebit de important. Nedumerite, Adelaida și Alexandra îl descoseau pe Evgheni Pavlovici. Prințul Ș., ruda lui, părea chiar foarte alarmat; generalul vorbea aproape cu emoție. Numai Aglaia îl privi curioasă, dar absolut calmă, cam vreun minut, pe Evgheni Pavlovici, de parcă ar fi dorit să compare ca să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră, prințe, nu s-a suflat o vorbă!“ Dar cel mai important și mai amuzant era că Aglaia se certase cu ai casei din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se acasă de la Aglaia, făcut de râs și alungat de ea, prințul ședea de vreo jumătate de ceas cuprins de disperarea cea mai neagră, când deodată apăru Kolea cu ariciul. Imediat cerul se însenină; prințul învie parcă din morți, îl descosea pe Kolea, se agăța de fiecare cuvânt al lui, repeta de câte zece ori aceeași întrebare, râdea ca un copil și le strângea mereu mâinile celor doi băieți, care râdeau și îl priveau cu ochii limpezi. Reieșea, deci, că Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]