3,441 matches
-
atît de profund și de constant de cuvînt, de sensurile lui, de cum se rostește, de actor, de explorări aplicate pe care le face în abisurile ființei, ale umanului, ale întînirii actorului cu personajul. De teme, majore, de descifrarea lor, de descompunerea în detaliul simplu dar esențial din care este făcută viața. Fără nici un fel de trucuri. Mă gîndeam la Radu Penciulescu și la Vlad Mugur. Același filon. Aceeași rigoare, aceeași seriozitate, aceeași densitate a ideilor, aceeași atenție enormă față de lucrul în
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
atît de profund și de constant de cuvînt, de sensurile lui, de cum se rostește, de actor, de explorări aplicate pe care le face în abisurile ființei, ale umanului, ale întînirii actorului cu personajul. De teme, majore, de descifrarea lor, de descompunerea în detaliul simplu dar esențial din care este făcută viața. Fără nici un fel de trucuri. Mă gîndeam la Radu Penciulescu și la Vlad Mugur. Același filon. Aceeași rigoare, aceeași seriozitate, aceeași densitate a ideilor, aceeași atenție enormă față de lucrul în
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
000 de exemplare, fapt care i-a adus consacrarea. Cioran a scris și a tipărit mult, lucrările lui fiind așteptate, comentate și apreciate. După o viață în care și-a manifestat neîncrederea într-o lume pe care o vedea în descompunere, revoltat împotriva a tot și a toate, exprimându-se adesea într-o manieră șocantă, încercând să folosească simbolurile logice ale paradoxului pentru a exprima mai bine absurdul, cum este menționat în „Encyclopaedia Universalis” „Cel mai mare gânditor nihilist al veacului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Constantin Zaharia în prefață, nu este numai de la o limbă la alta, ci și de la o modalitate - eseul - la alta - respectiv, fragmentul aforistic -, ca și de la un repertoriu tematic la altul. După Razne, frenezia, lirismul sau melancolia vor face loc descompunerii și amărăciunii, în toate declinările lor. Dar să revenim la ediție. Principiile care au structurat-o sunt cele pe care le-am întâlnit deja în Despre Franța și Îndreptar pătimaș II, îngrijite de același Constantin Zaharia în 2011. Fiind vorba
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
nu? Dar polonezii? Polonezii au? Dar ungurii? Ungurii au?” (p. 252). Există, de bună seamă, și un contrapunct pentru asemenea inflamări: un computer conectat la un patch ajunge să înregistreze fraze provenind de la un autor mort de ceva vreme: cum descompunerea cadavrului produce, și ea, modificări somatice, acestea sunt transmise „la centru” și prelucrate ca atare, fără nici o sincopă. Aproape imposibil de rezumat (știu prea bine cât efort a presupus decupajul pe care l-am încercat aici), Negustorul de începuturi de
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
ocupă un loc aparte. Savater creionează un portret fizic și moral al filosofului român în ambianța boemă a străzii, a domiciliului său parizian și propune o nouă lectură a operei lui Cioran, din perspectiva „vitalismului contrariat” al autorului „Tratatului de descompunere”, care neagă elocvent ineluctabilul și afirmă că moartea „nu are dreptul la domnie, ci este un simplu atentat și o uzurpare”. Ca și în cazul marilor „mânioși ai secolului nostru, precum Céline, Thomas Bernhard, Fernando Vallejo și - într-un timp
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
ca în romanele precedente, nucleul îl reprezintă o malformație a spiritului. Individul este incapabil să se ridice deasupra lui Cain și reface cu voluptate cercul trădării și al fratricidului. În toate cărțile, Radu Aldulescu redimensionează problema întemeierii unei lumi în descompunere. De aceea îi reușesc mereu focarele în care stabilește stigmatizările. Lențica nu poate scăpa de blestemul neamului, aglomerat de copii din flori și căsnicii ratate, iar Brândușa Susanu trăiește masochist drama moștenirii genetice, după cum Andreea, soția debilă a lui Robert
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
expresionismul, încercând să-l facă acceptabil naziștilor), n-au făcut decât să sporească încărcătura neagră a scrierilor sale, așa că efectul s-a vădit contrar: Benn a fost exclus din Camera de Literatură a Reichului, cu interdicție de a publica. Că descompunerea activează culori - precum în superbul Valse d’automne, 1940 (Copacii roș’ drenează, / grădini sunt la final -,/ culori care visează,/ dar glăsuiesc fatal./ ș...ț O soarte- i, o soarte / - n grădinile la țel, / eliberate- n moarte/ culori fel de fel
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
profesor universitar al Facultății de Matematică) scrie, nu fără dreptate, că este „greu de tradus”. Iată unul dintre cele mai scurte rezumate ale volumului Plumb, de George Bacovia: „Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure, Incertul. Vagul. Nevroza. Maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. Apăsătorul. Monotonul. Zadarnicul. Teama. Ploaia. Lumea în dezagregare. Plânsul. Dezolantul. Depresia. Disperarea. Mania. Izolarea. Imposibila întoarcere. «O, țară tristă. Plină de humor!» Brrr!”. Astfel, fiecărei cărți
Un spectacol comic by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3941_a_5266]
-
în context). Sebastian a devenit important retrospectiv, pentru că Sebastian a devenit Evreul - mai mult, Prietenul Meu Evreu”. Cartea lui Mihai Iovănel conține și tot ce s-a scris mai pertinent despre relația lui Nae Ionescu cu Mihail Sebastian, pornind de la descompunerea, pe puncte, a celebrei prefețe din De două mii de ani și de la clarificarea - cu mină de teoretician, de data aceasta - a convenției ficționale ambigue asumate de maestru: „Scriind prefața la De două mii de ani, Nae Ionescu răspunde provocării lui Sebastian
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
un ins turmentat l-ar întrerupe, clipă de clipă, pe un orator, luîndu-i locul cu spusele sale fără șir, oratorul și cel care-l bruiază fiind una și aceeași persoană: „Dragostea mea/ de-ai putea vedea și tu: din dărîmături/ descompunere/ scrum/ și scîncet/ castanul din fața ferestrei/ (într-o singură/ bezmetică noapte)/ a izbucnit în flori/ afară încă sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
Vremea", 24 ianuarie 1937 - Țurcanu, p. 347), atârnă mai greu în cumpănă decât orice "încadrare" formală, presupunând că aceasta nu a existat. Citez un fragment din primul articol menționat: "Poate neamukl românesc să-și sfârșească viața în cea mai tristă descompunere... cotropit de evrei și sfârtecat de străini" (Țurcanu, p. 347). Dar lucrurile nu se mărginesc la atât. Există dovezi că Eliade a făcut parte efectiv, din punct de vedere organizatoric, din Legiune: Florin Țurcanu arată, pe baza unei declarații olografe
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
exprimă în metafore absurde: Nu mai putem!", "Jos mâinile de pe Manet!", "Să nu mai fie ocupat veceul!", "La luptă!", "Să fie eliberat Manet!", Toți într-un pas înainte!", "La miting!", "Încotro?" Replicile destructurate, incoerente, care nu-și răspund, indică o descompunere internă a lumii scenice (Confucius: Voi sunteți prieteni - internaționaliști. Voi vă înțelegeți. Prietenia este un lucru sfânt." Agentul: "Vaca paște iarbă verde."). Cea de-a treia piesă inclusă în volum consimte la maniera postmodernă de creație. Șase autori în căutarea
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
Pagină realizată de Emil constantin De la schimburile intertribale la denominarea leului, ultima monedă națională a românilor La începuturi, vânători sau culegători, toți schimbau marfă contra marfă, trocul realizându-se spre sfârșitul descompunerii comunei primitive. O dată cu descoperirea modului de topire a metalelor și nemetalelor și de confecționare din acestea a uneltelor de luptă și de muncă, un rol foarte important de echivalent în cea mai simplă formă de comerț aveau să-l îndeplinească
Agenda2005-19-05-1-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283669_a_284998]
-
oaselor și a putrefacției celor plecați în neîntoarcere, vocea mea dialectală sărea peste văgăunile timpului și se arunca la gâtul morții, „futu-i mama ei de viață”, și în același timp izbea de turla bisericii întregul sat pentru ai descompune, descompunerea. Referință Bibliografică: astă seară cu tine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ASTĂ SEARĂ CU TINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383893_a_385222]
-
a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre bărbia semicirculară. Ochii sunt neastâmpărați, dar privirea este limpede, dreaptă, fără ocolișuri. Este un tip isteț, hotărât,care
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
60, când oamenii de știință au observat că o celulă își poate distruge propriile elemente constitutive izolandu-le în membrane și formând un fel de vezicule ca niște saci ce sunt apoi transportate în „zona de reciclare”, la lizozomi, pentru descompunere și reciclare. Într-o serie de experimente strălucite, la începutul anilor ’90, Yoshinori Ohsumi a folosit drojdie de panificație pentru a identifica genele care îndeplinesc rolurile principale în procesul de autofagie. Descoperirile lui Ohsumi au impus o nouă paradigmă cu privire la
NOBEL 2016: Yoshinori Ohsumi a castigat premiul Nobel pentru Medicina pentru „descoperirea mecanismelor autofage” [Corola-blog/BlogPost/92434_a_93726]
-
cultură, militant activ pentru promovarea frumosului în conștiința semenilor săi’’: ,,Micul Univers / The Little Universe’’. Sensibilitatea deosebită exprimată prin fațetele plurisemantice ale cuvântului perfect șlefuit de George Roca, ajunge până în esența pură sau cea mai fin așternută pe hârtie, până la descompunerea ei în culoarea lirică finală sau primordială. Geroge Roca nu este doar un poet sau un om de cultură, el este și propriul lui traducător, egalând astfel cele două aspecte ale propriilor lui poezii: nivelul exprimării în limba maternă, dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În descompunere, care se Întindea pe toată suprafața curții interioare. Dante era dezorientat. Câte nopți Își petrecuse pe acele semne, cu conștiința și cu simțurile orbite de lascivitate? Cerul Paradisului... Dar exista cu adevărat un Paradis pe undeva, În afară de acea obscenă parodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un delfin mort, asaltat de muște necrofile și viermi Într-un desfrîu orgiastic Își arată impudic din loc În loc oasele albe ca un rînjet al eternității. Uite-l pe Dumnezeu, Îmi zic, cuprinsă deodată de un atac de genialitate, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un sfert de oră va răsări soarele și atunci el n-ar fi avut decât să se arunce în lac cu clavecinul lui cu tot. Mi-am imaginat în pripă cum se împotmolește în nămol și tulbură toate cele în descompunere. Și pădurea de dedesubt, cu copacii plini de alge. Și un Soare, numai pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe șubă. Doarme, nu păzește, compozitorul începe să cânte, din corzi răzbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stînjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care-și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii“. Cinci ediții succesive vor sta mărturie În privința ecoului nemaivăzut În rîndul cititorilor. În ce privește autenticitatea, nimeni n-a pus-o vreodată la Îndoială, Antichristul lui Nilus, pe baza căruia s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]