570 matches
-
structurală, dacă nu chiar primordială: teama supraviețuirii. Pur și simplu nu voia ca ea să strălucească prea tare, să iasă din turmă. Scriitorii, poeții, artiștii, intelectualii erau primii din millet-ul armean care fuseseră eliminați de fostul guvern otoman. Întâi se descotorosiseră de „creiere“ și abia apoi porniseră să extrădeze restul - oamenii de rând. Ca multe familii armene din diaspora, care erau În deplină siguranță aici, Însă niciodată cu adevărat În largul lor, cei din familia Tchakhmakhchian erau În același timp Încântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sul de la căpătîiul patului, convins că o parte din carte - de preferință paginile cu lecția de a doua zi - se va duce drept În memorie, Îi va Îmbogăți mintea și Îi va permite sa ia o notă bună. Nu se descotorosise niciodată cu totul de superstiția aceea. PÎnă și astăzi se simțea incapabil să adoarmă fără cîteva cărți În preajma patului, chiar dacă nu le mai vîra sub pernă. CÎnd Își pregătea bagajul, alegea cu mai multă grijă cărțile decît hainele. Își aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o va mînca În zori. De atunci, după cum se vede, situația s-a Înrăutățit. Ar trebui să mă descotorosesc de toată hîrțogăraia asta. Tocmai am scotocit Într-o cutie În care țin facturi și vechi scrisori recomandate: „Cabinetul Godillon Frères. Recuperări judiciare. Urmăriri În justiție. Ultimul avertisment Înainte de Începerea urmăririi. Vom trece la sechestru și vînzarea mobilelor și bunurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o vedere foarte bună, stăteam să observ o pereche care intra Într-o cameră. Femeia Își scotea rochia și rămînea În centura-chilot și sutien. Bărbatul se Întindea pe pat, fără să se dezbrace. Ea Îi scotea cămașa În timp ce el se descotorosea stîngaci de pantofi, de șosete și, În cele din urmă, de pantaloni. După trei minute, femeia se apropia de fereastră și trăgea perdelele. Avea un păr lung și roșcat. Stăteam acolo Închipuindu-mi tot ce se putea Întîmpla În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căruia Îi plăcuseră filmele mele și alături de care mă simțeam Încrezător de cînd Îmi povestise că fusese internat vreme de cîteva luni Într-un spital de boli nervoase. Mi-a obținut o consultație la bunul Theodor Reik, care m-a descotorosit de claustrofobie În doi timpi și trei mișcări, punîndu-mă să mă așez În fața lui și Începînd prin a mă preveni că Întîlnirea cu tine Însuți e rareori o experiență plăcută. „N-o să am timpul să te vindec, dar o să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încline balanța în favoarea acestei hotărâri. La drept vorbind, azi îl judec mai puțin aspru pe tata deoarece am descoperit și în mine incapacitatea de a iubi altminteri decât în chip egoist. Îl înțeleg - avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine - și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
luase apărarea papei Formosus. Acum, când totul se terminase, diaconul îi supraveghea pe cei care îndeplineau verdictul. După care s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor. Dar Profetul care ridicase de jos halatul Laurei și îl ținea între degetele lui mari ca pe o zdreanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
produsese, dând din mâini În gol. „Kelley, Urechi-tăiate, nu trișa Încă o dată“, striga Olcott. Dar Kelley, nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să sosească kolfi-ul înainte să atingă un alt subiect care o îngrijora. — Dacă Express lansează într-adevăr un ziar gratuit, n-o să ne fie ușor. Deja suntem la limită. — Știu, o liniști Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stăpânire pe el într-o clipă, probabil sub influența romanului polițist pe care tocmai îl lăsase din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul care se descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-o atingă cu degetele la deschiderea lui. — Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la loc cureaua. — Rău. Ești rău... Biata femeie... Săraca. — Străine, eu sunt un om care face numai ce-i place. Nu mi-e milă de nimeni. — De ce nu? — Pentru că nu mai consider pe nimeni demn de nici o milă. M-am descotorosit de astfel de gunoaie sentimentale și m-am apucat de crime. De ce n-ai încredere în oameni? Nu am încredere pentru că ei m-au făcut să nu am. 7 Capcana Era zi de sărbătoare. Deși i s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
intrarea la un nivel mai înalt decât o clădire obișnuită. Poziția intrării și treptele de piatră care duceau la ea, în dreapta și-n stânga, dădeau întregii clădiri un aer sobru, oficial. „Ar trebui să mai coboare intrarea și să se descotorosească de treptele inutile“, gândi Takamori. „În felul ăsta, ar avea un aer mai intim“, judecă el pe când intra la secția de poliție Marunouchi. Orice tânăr de vârsta lui Takamori, care nu a trăit ororile războiului, nu putea să nu simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ōkuma o aștepta pe coridor, țeapăn ca un băț de chibrit. — Tomoe, nu ai vrea să mergem la un film? Am două bilete la Furtuna. — Mulțumesc, dar mai am o întâlnire astăzi, răspunse ea politicos. Poate altă dată. S-a descotorosit ușor de el și s-a grăbit să nu întârzie la întâlnirea cu Takamori. Se întâlneau la o cafenea în Yūrakucho. Ca niciodată, el a ajuns la timp. Când a sosit ea, el stătea jos, rezemat de perete, fumând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă se împrăștia, la o alta, se aduna iar. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Doar ramurile copacilor păreau că vor să se descotorosească de picăturile de ploaie așezate pe ele. 13 Egreta După spusele proprietarului hotelului Araki Mataemon, cineva văzuse un străin și un japonez intrând într-un han ieftin de pe Koshō-machi, cu o seară în urmă. — Individul care i-a văzut lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mult timp cu Tom În ultima vreme. Ceva Îmi spune că ai nevoie de un pic de tovărășie adultă. Și ne bufnește pe amîndoi rîsul. E Însă un obicei greu de lepădat, iar eu, una, nu sînt amatoare să mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să-mi amintesc cîte ceva de la școală. Ajunși la periferia orășelului Moungins, virăm În sus pe un deal abrupt, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi arată cu mîna căruciorul În care Oscar stă cumințel, la picioarele lui Trish, nebăgînd În seamă vorbăria pe seama lui și zîmbind cu gura pînă la urechi pentru că e lîngă maică-sa. — Scuze, zic eu, scuturînd din cap ca să mă descotorosesc de gînduri. Tom e acasă. Socrii mei au Închiriat o casă pe timpul verii. Ei trebuiau să meargă pe un iaht, dar a intervenit un accident, așa că au rămas aici. Singurul avantaj e că pot sta cu cei mici. OK, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ȘI TU FORȚELOR ARMATE. Armele. Uniformele. Drapelul. Marea familie a patriei. Sunt de partea lui. Mă judecă pe mine. Vor spune că sunt o isterică paranoică, o mamă denaturată. Le ofer pe tavă de argint un mod de a se descotorosi de mine. Vor ajunge să-i accepte recursurile. Antonio Îmi va lua copiii. Îmi va lua totul. — Curaj doamnă, spuse Înțelegător sergentul. Acum sunteți În siguranță. Vă aduc un pahar de apă? Un ceai? Nu vreau ceai, vreau să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult și pe urmă Andrei a stat de vorbă și cu taică-său și până la urmă s-a hotărât să nu facă nimic, să reinstaleze armonia și buna înțelegere, iar în iarnă să ceară restructurări în cadrul departamentului și să se descotorosească de Ancuța și de Cătălin. În vara următoare, ar putea să angajeze din nou pe cineva, dar cel mai bine ar fi să lucreze cu studenți. Ancuța însă se simțea vinovată și se gândea că, dacă va pierde acest post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lîngă ele, adăugă el, știind bine că ea fusese acolo pe furiș. - Totul indică faptul că frumoasa Chantal a șters-o pentru totdeauna. - Și tragi de aici concluzia că ea și cu Nico Își trăiesc marele amor după ce s-au descotorosit de soțul care Îi stingherea. - Ipoteza amanților teribili e la fel de bună ca oricare alta. - Dar de ce l-ar fi omorît peYves? Îi ținu ea piept. Era deja scos din circuit. - Pentru cît timp? Se duse să claseze scrisorile Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen se Întoarse agasat și se pomeni nas În nas cu un Stéphane total pasionat. - Are dreptate, remarcă ironică Marie. - Cuplul poate foarte bine să fi mințit. E În interesul lor: făcînd ca Yves să fie acuzat de crimă, se descotorosesc de soțul jenant. Stéphane nu se putu Împiedica să nu se bage din nou În vorbă. - Și se vor duce să-și trăiască liniștiți amorul În altă parte! - Mulțumesc, Morineau, Îl răsplăti Fersen. Jandarmul, mîndru din cale-afară, o șterse grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise iarăși la dragostea exagerată cu care o Înconjura mama ei de cînd se născuse. - Într-o zi, toate astea Îți vor aparține, fata mea, Îi spusese Yvonne, ducînd-o pe șantierul fabricii de faianță și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că au fost uciși din cauza celor petrecute acum treizeci și cinci de ani. Lucas trecu prin fața Mariei și se duse să examineze stîncile care blocau intrarea grotei. O simți pe tînăra femeie aplecîndu-se lîngă el. - Cineva a Încercat cu adevărat să se descotorosească de noi. - Nu e sigur. Ucigașul știa poate de galeria pînă la faleză... - Și ne-a pus astfel În situația de a o descoperi? Ca să ne facă să Înțelegem ceva?... - Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]