657 matches
-
la șold. Cu arma în mână, dădu să se aplece asupra băiatului, dar Frediana, cu un strigăt, sări în picioare și se azvârli asupra lui, obligându-l sa facă un pas înapoi. Chipul său frumos era răvășit. — Nu! imploră ea, desfăcând brațele ca să-și protejeze fratele. Nu-l omorî! Balamber nu mai era dispus s-o asculte, hotărât fiind să-și ducă până la capăt misiunea. Prinzând-o brutal de umăr cu o mână, o dădu la o parte, însă ea, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
El să-și aleagă arma pe care o dorește. Pătrunzând cu forța printre gărzile lui Gundovek, Gualfard se apropie: — Atunci, aleg securea și scutul. Sebastianus îi susținu ferm, liniștit, privirea încărcată de ură. — Mie îmi convine. Gundovek încuviință; după aceea, desfăcând brațele, porunci oamenilor săi: — Faceți loc! Faceți loc pentru ordalie! 23 Cu gesturi rapide și eficiente, dictate amândurora de obișnuința de a folosi armele, cei doi adversari se pregăteau de confruntare. Lui Mataurus nu-i trebui mult ca să scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzu întorcându-se a doua zi după-amiază, târându-l în lanțuri pe abate. Totuși, constată, cu mare surprindere și iritare, că micul cortegiu era urmat la distanță de Inisius. Când îi ceru explicații lui Mandzuk, acesta ridică din umeri și, desfăcând brațele, îi spuse că în momentul când Canzianus ieșea pe poarta sihăstriei pentru a se preda, nebunul acela năvălise în spatele său, cerând cu putere să-i împărtășească soarta, și nu putuseră cu nici un chip să-l despartă de el. Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o armă. Ar fi prea ușor pentru tine. Dar văd că ai pumnii zdraveni; o să lupți cu ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l protejeze pe roman. La ce bun toată violența asta? Omul acesta curajos e aici ca să ne ajute. E scris că... Metronius, care deja își dezbrăcase bluza, îl împinse deoparte. — Las-o baltă, Divicone. Din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a sorții care ne desparte. lasă-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea... 30.01.2013 renăscută... mă învălui în căldură desfaci ființa prin fanta iubirii piatra lunii o așezi în trup. dai lumină sufletului. înfloresc la fiecare respirație a morților ce nu le-am trăit. mă simt iubită foarte iubită! ești sângele meu fărâmă prin timp amprentă renăscută. unesc palmele într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o scrisoare ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri tu s-o privești îndelung să o strângi la piept de parcă ai asculta bătăile de inimă pe care le-am ascuns în ea apoi cu mâinile tremurânde să desfaci plicul și să mângâi rândurile care curg în ochii tăi ca un râuleț grăbit de primăvară să te uiți prin părți și să asculți de unde vine freamătul de frunze ah da și el picură dintre rânduri a toamnă mereu a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iano... murmură Faliboga... De-acu cine știe ce-a mai fi!... Iona se întoarse spre vataf și-l privi pieziș, cu sprâncenele puțin încruntate. —De ce zici tu vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ar dori să iasă din aceste gânduri, cum ar dori să iasă din negură. E așa de deasă negura asta, s-o tai cu cuțitul. S-o tai c-o vorbă zadarnică! Nu poți nici într-un chip să te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredă, care-l covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca să se mântuie toate - dar mai are încă îndărătnicie. —Hah! urlă el răgușit. Hahh! —Vai, Dumnezeule! Vai, Maică Precistă! Uitați-vă, lume, cât de urât face! —Hah! se îngrețoșează el, desfăcând blana Anei. Ana nu mai suferea, nici nu mai zâmbea. Și-a pus urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi închide ochii. Rânjește strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate cele patru roți. —Uită-te ce calitate, a declarat și a mai dat un șut în roată, ca să-și sublinieze punctul de vedere. —Uită-te ce ochi de purceluș are! Nu sunt ochi, mamă, sunt faruri, a spus Maggie, desfăcând ceva și ieșind cu micuța Holly la subsuoară. Nu puteai să-ți iei un Porsche? —Prea anii ’80. —Un Maserati? — Nu destul de rapid. Mama - și eu care îmi făceam griji că s-ar putea să sufere de plictiseală! - își descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar putea să sufere de plictiseală! - își descoperise brusc o pasiune târzie pentru mașini rapide și senzuale. Se uita la Top Gear și știa (puțin) despre Lamborghini și Aston Martin. Maggie a dispărut din nou pe jumătate în mașină și, desfăcând alte cele, a apărut cu JJ sub celălalt braț. Maggie, ca și Claire (sora mai mare decât ea), și Rachel (cea născută imediat după), este înaltă și bine făcută. Ele trei au moștenit genele mamei. Eu și Helen, două piticanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suntem surori. Să știi că te-am auzit, a strigat Maggie. Și nu-mi pasă de ce crezi tu! — Mașina ta arată ca un rinocer, i-a strigat mama ca răspuns. Acum o clipă era elefant. Tată, vrei, te rog, să desfaci căruciorul? Apoi m-a zărit JJ și nu-și mai încăpu în piele de bucurie. Poate era doar efectul de noutate, dar momentan eram mătușica lui preferată. A sărit din brațele lui Maggie și a luat-o la fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă, coupé, care e plină de forță, zgomot și furie. Fiasco-ul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am închis ochii, strângându-mi pleoapele cu tărie. Fără milă. Am auzit un mormăit, foșnetul aerului, o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-am luat portofelul de la locul lui, desfăcând ca pe un evantai cinci hârtii de douăzeci în dreptul feței negre și asudate, am închis portiera, am făcut sensul giratoriu și am ieșit conducând calm din Rosalind Court. A urmat țipătul sirenei de la mașina care alerga după mine. Lăsând în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simțit... mă rog, n-are nici un rost să neg - m-am simțit dureros de fericit. În timpul ultimelor șase rechemări la rampă, i-am spus Martinei ce problemă aveam și, într-un moment de veselă intimitate, m-a ajutat să-mi desfac brâul în prima budă care mi-a ieșit în cale. Pipiul era slab colorat și ireproșabil, nu de un roșu intens sau de un negru arterial, așa cum mă temusem. După care ne-am continuat drumul pe stradă și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cinei. Avea un efect negativ asupra libidoului meu să îl văd cum gătește. Nu am fost un fan al bucătarilor celebri, dar îmi place când văd un bărbat bine preparând o mâncare delicioasă pentru propria mea delectare, degetele lui delicate desfăcând cu pricepere ceapa verde și tăind-o fin, concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai mâinile murdare de ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avansuri. Era îmbrăcat într-un costum alb din pânză și o cămașă albastră din care îi ieșea gâtul puternic și ferm ca o coloană grecească. Era ceva la Sebastian care mă trimitea la asemănările astea poetice. Am început să-i desfac cămașa. —Ai putea să mă ai sau să tragi o linie din cocaina pe care am cumpărat-o ieri, mi-a spus. Nu avem timp pentru amândouă. Drogurile mai întâi, apoi sexul, am răspuns prompt, închizându-i nasturii de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
hotel grozav, de patru stele, toate ca la carte. Era una dintre acele mărci de brânză care se vând la triunghiuri, în folie? am întrebat din nou, nevrând să o las să scape așa de ușor. A trebuit să le desfaci în fața camerei? Mereu banda aceea mică roșie se rupe prea repede și ajungi până la urmă să rupi ambalajul cu unghiile. Acum se uita Janey urât la mine. —Helen are o audiție foarte interesantă, a spus cu hotărâre. BBC are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a ridicat. — Ce a spus mai exact? —Asta. —Aha. Sebastian părea mulțumit de sine. Am băut niște bere să mă stabilizez și am adăugat: — Presupun că se referea la talentele tale la sex oral. Foarte amuzant. Păi, mi-a răspuns, desfăcând încă o sticlă cu bere și întinzându-se la loc pe perne, atunci cred că vom merge. — Bine. De ce ții la asta atât de mult? — Mă gândeam că ar fi interesant. Din câte spunea, toată lumea va fi prezentă... Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că Charles murise din cauza unei supradoze și probabil percheziționaseră întreg locul pentru a găsi droguri. Mulțumesc lui Dumnezeu, nu ajunseseră până acolo încât să desfacă scaunul Barcelona. Ar fi fost un sacrilegiu. Timp de două ore am căutat peste tot, desfăcând orice carte sau revistă, încercând să ridic orice placă de pardoseală și cărămidă din bucătărie, dar fără nici un succes. Erau de apreciat serviciile de curățenie, căci nu m-am murdărit deloc pe mâini cât timp am tot căutat. Băteam abătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în felul ăsta, cu dungi. Și-n cârpă, un alt pachet, în hârtii de ziar. Scânteia, 28 octombrie 1985. Țin minte ca acu’ toate astea, că prea au fost de pomină. Noi eram în nouăștrei. Deci ziar vechi, ceaușist. Îl desfac, era legat cu scoci gros, verde și, acu’-i acu’, profesore, dau nici mai mult, nici mai puțin peste un porcoi de bani. Calupe, uite-așa, ca cașcavalu’ de-l făcea machidonu’ ăla de-l mai știi, Cartarană, din capu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt. „Am aici ceva ce poate să vă aducă aminte și de bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună lui Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate de pe sticla goală. „Când e vorba de femeie”, zise cinicul, desfăcând o nouă sticlă, „astfel de noțiuni nici nu există. Jos, sus, dreapta, stânga, acolo-i totul haos...” „Desigur”, zise, frecându-și fața de un scaun, penitentul, „un haos cu foarte multe sertărașe... Depinde acum pe care și când anume vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nespus de dibace ale inginerului Edward. Fumul pe care acesta Îl sufla peste cărți Îi pătrundea În creier. Valetul așezat lângă valet Îl punea În gardă. Noimann arăta cu degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își savura cafeaua, scuturând scrumul de țigară peste dama de treflă, și Noimann-cinicul Își lipea trabucul de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]