764 matches
-
trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
dar și ca una care ascunde abil o antiteză simbolică. Înainte de a fi doar un substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În ea o sintagmă care ascunde abil o antiteză simbolică. Înainte de a fi doar un substantiv comun, care numește o bunătate preparată de gospodine, dulceața numește o generalitate, o abstracție, Însușirea de a fi dulce a mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
elaborate, făcând caz de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile, situația asta era imposibil să mai poată continua. Și chiar așa a fost. Astfel că, după ce, în starea aceea de spirit, când toți citeau Contrapunct și se "desfătau" cu malițioasele, cinicele și subtilele sale paradoxuri, a venit și momentul de a se sfârși cu aceasta: "am început să simțim nevoia a ceva mai puțin perfect, dar mai profund (și mai naiv), a ceva mai aproape de viață, fiindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fi momentul oportun ca să ne-avântăm cu voioșie către propriul spectru? "Când ți-ai epuizat rațiunea de a fi, e odios să te încăpățânezi".44 Existența e pierdere de ființă, iar a persevera este a accepta să decazi. Cioran se desfată la gândul ademenitor că are de ales, cochetează chiar cu opțiunea de a dispărea, pentru că gândul că-ți vei pune capăt zilelor îți face bine, subiect mai liniștitor nu există, este liberator. Meditând asupra lui, devii aproape la fel de liber că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mizeria vieții, ca Buddha în tinerețea-i, când a văzut boală, bătrânețea și moartea. De atunci, el se leapădă de dogmă iudaica a providenței și vede în lume opera unui demon care a chemat creaturile la viață pentru a se desfată cu spectacolul belelelor acestora"33. Pentru Sábato, apropierea de Dumnezeu înseamnă apropierea de oameni, iar iubirea și speranța sunt "parte din om, ca parte din dumnezeire". Copiii, tinerii întruchipează în viziunea sa "toată puritatea acestei specii". Întreaga oroare a secolelor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își alătură comicul reieșind din răsturnările de situație și ironia: "Claudius începu să-și dea ultima suflare, dar nu putea să-și găsească obștescul sfârșit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfătat de inteligența aceluia, o luă departe pe una dintre cele trei Parce: Ce, femeie crudă, vei îngădui să fie pus la cazne un om nefericit? Nu va înceta nicicând să fie torturat atâta amar de vreme? Se împlinește acum al
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a patra, călugărul Jean invocă divinitatea și își adjudecă totodată dreptul de a participa la iscusita preparare a slăninei, și ea un laitmotiv al scrierii: "Nu-i mai cuminte, Doamne iartă-mă, să ne mutăm cu închinăciunile în sfânta Bucătărie, desfătându-ne cu jocul frigărilor și cu clămpănitul vătraiului? Să luăm îndeaproape cercetare cum se prăjește slănina, cum fierbe ciorba, cum se rumenesc plăcintele, care-i rânduiala felurilor de bucate și ce vinuri s-au ales pentru fiecare fel") din care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adresarea către cititori implică, de fapt, și raportarea jucăușă la modelul anterior: "Mult iubiți cititori de romane și grațioase patroane ale literaturii de aventuri, sunt sigur că fiecăruia dintre dumneavoastră i-a trecut adesea prin minte că romanele care ne desfată au un final nesatisfăcător, încheindu-se oarecum prematur la pagina 320 a celui de-al treilea volum (...). Prin urmare, consider neloială atitudinea autorului atât față de neexperimentatul cititor, cât și față de erou și eroină, de la care își ia rămas bun imediat ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu are nimic din umilința identității naționale. Ca și atitudinea trufașă a lui Jean-Marie Le Pen față de holocaust, naționalismului nu-i este rușine de trecut sau de prezent căci el crede că doar străinii și "dușmanii națiunii" sînt vinovați. Se desfată în glorie și umple memoria națională cu povești despre strămoși nobili, eroism și vitejie în înfrîngeri. Se simte invincibil, vîntură drapelul și, dacă este necesar, se umple pe mîini de sîngele dușmanilor săi. Esența naționalismului și printre cele mai specifice
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Ghengis a ars Pekingul, Samarkandul, Bukhara și alte vestite cetăți bogate, Timur pârjoli pe lângă Bagdad, Delhi, Damasc, tot pe atât de numeroase metropole ce au existat odinioară. Dacă primul omora tot ce întîlnea în cale, cel de-al doilea se desfăta privind la Bagdad o piramidă înălțată din 90.000 capete tăiate neted pe sub bărbie, iar la Delhi a ordonat să fie sugrumați 100.000 de prizonieri, într-o singură zi. Ei bine, omul care credea că aceste cruzimi nu sunt
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
protagonistul se maturizează, capătă un alt statut social, are autoritatea de cap de familie, este susținătorul ei moral și material: "Iară Dănilă Prepeleac, nemaifiind supărat pe nimene și scăpând acum deasupra nevoii, a mâncat și a băut și s-a desfătat până la adânci bătrânețe..." BIBLIOGRAFIE: Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978; Bârlea, Ov., Poveștile lui Creangă, E.P.L., București, 1967; Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Barnum s-a gândit să atragă publicul prin intermediul liderilor de opinie invitând în casa sa întreaga societate a liderilor londonezi, unde aceștia l-au putut întâlni pe spiritualul Tom. Drept urmare, Barnum a obținut o invitație la Palatul Regal unde a desfătat familia regală iar Tom Degețelul a început să capete notorietate și să atragă, seara de seară, numeroși spectatori. Deci, chiar și pe vremea aceea, Barnum stăpânea metodă folosirii liderilor de opinie 15. Ce urmare, putem conchide că publicul vizat de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
doar cînd se întoarce de la sursa de nectar, în stup. În consecință, vibrațiile cozii nu sînt cîtuși de puțin o narațiune în sensul nostru, ci mai degrabă un fel reflex de observare. Așa cum a remarcat Roy Harris: Albinele nu se desfată cu amintiri despre nectarul pe care l-au găsit săptămîna trecută, și nici nu discută despre nectarul pe care ar putea să-l găsească mîine. (Harris, 1981: 158) Aceasta este o imagine (sau narațiune) fidelă, în parte pentru că este de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
viziunea lui „colosală” sunt de cercetat nu numai pe baza 1 op. cit., p. 109 37 elementelor operei, dar și în raportarea la caracteristicile percepției critice, căreia i s-au dezvăluit. E cu neputință să ne închipuim un Maiorescu fără adăpost desfătându-se, în peisaj rupestru, sub o rupere de nori. În estetica lui G. Călinescu, intemperia și grandoarea sunt elemente fundamentale. Va veni desigur acel timp când un cercetător va separa ce este eminescian și ce este călinescian în noua viziune
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o recontextualizare a imposibilei iubiri dintre Hero și Leandru. Fapt e că Hero, vrăjindu-l și posedându-l pe tânărul locotenent, stârnește gelozia lui Leandru, fratele ei voyeurist care va face totul să-i răpească amantul nocturn, spre a se desfăta, la rândul său, într-o delectabilă sodomie. Văzându-se trădată, Hero se sinucide în explozia premeditată a laboratorului de chimie de la douăsprezece și cinci. Este doar una din ipoteze, mai verosimilă fiind cea că a fost decapitată de locotenent într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tragice cu accente de exod apocaliptic. Glaciațiune, nebunie și moarte. În fine, Alexandru este prins de patrulă și adus la Postul de Control, un fel de falanster al militarilor ce trăiesc prin transfer în armata de marionete cu care se desfăta Șeful de Post. Aflat în așteptarea eternă a Răzbunătorului de dincolo de mlaștini. Ca un fel de părinte al victimelor datoriei, departe de frontul propriu-zis, de război, de istorie, isterizate de iraționalul cazon, cu aparență de doctrină. Nu putem evita numele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita, vor scrâșni din dinți. Nu-i cuvântul meu, ci al Celui Care ne va judeca atunci: <<Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U.V. Wilamowitz-Wallendorf, a declarat că limbajul sfântului este expresia armonică a unui
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
depășește marginile coerciției, până și o ieșire, uneori de-a dreptul nerăbdătoare, în întâmpinarea voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din lulea, cafea, rahat și baclava. La sfârșitul zaiafetului, trăgea un rachiu pentru a-l lua somnul mai repede. Urca în odaie, în cântecul înfiorător al cucuvelei. Își făcea cruce cu limba și scuipa în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
amuza fără încetare enigma pe care a lăsat-o în sinuciderea casierului Anghelache. << De ce s-o fi omorât Anghelache ? Nici eu nu știu.>>, spunea el de nenumărate ori cu o satisfacție aproape copilărească. Această ,,pointe’’ în chip de ghicitoare îl desfăta tot atât de mult ca și întrebarea tachinantă, dacă Trahanache știa ori ba, că Zoe e amanta lui Fănică’’. Acest: ,,Nici eu nu știu’’ se aseamănă cu răspunsul dat de Beckett cu privire la sensul lui Așteptându-l pe Godot: Dacă aș fi știut
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
familiarul cu o solemnitate de ironist: " În magazii cu șobolani bătrâni/ Unde îți intră orele-n plămâni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele cu motorină." (Elegie). Ceea ce-i distinge, în mod fundamental, pe acești poeți de experimentele suprarealismului, este tocmai utilizarea bizarului, uneori chiar a elementelor ludice pentru a reface existentul și pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne înfricoșeze dincolo faptele; aici să ne mustre predica, pentru ca să nu ne roadă dincolo viermele cel veninos, aici să ne ardă mustrarea, ca să nu ne ardă dincolo gheena focului. Cei care plâng aici, dincolo se vor mângâia; cei care se desfătează aici, care râd, care nu-și simt aici păcatele lor, dincolo vor plânge, se vor văita, vor scrâșni din dinți. Nu-i cuvântul meu, ci al Celui Care ne va judeca atunci: <<Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U.V. Wilamowitz-Wallendorf, a declarat că limbajul sfântului este expresia armonică a unui
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]