568 matches
-
acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum bărbații gâtuiți de patima desfrânării nu se curăță prin misoginism, nici cărturarii înecați în fumul slavei deșarte nu vor vedea lumina Duhului arzându-și scrierile, precum Gogol (atât de prost sfătuit). Aș vrea ca nici un creștin să nu-și îndoaie cerneala cu apă de baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
străbată, în aceeași haină să fie îmbrăcați, ei sunt frați, ba mai mult, ei se contopesc unul în altul. Un tânăr bogat L-a întrebat pe Mântuitorul de calea ce duce la viața veșnică. El împlinise poruncile; nu trăia în desfrânare, nu a ucis, nu a furat, nu a mințit, ar fi fost deci în drept să câștige un locușor în veșnicie. Mântuitorul însă îi cunoștea slăbiciunea. El era robul bogăției sale, de ea inima lui era lipită. Ii atinge coarda
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a preoților era de fapt lipsită de religiozitate, iar pilda acestora nu putea fi câtuși de puțin folositoare obștii? În loc ca veniturile mânăstirilor să fie folosite pentru acțiuni în sprijinul celor mulți, erau folosite de o mână de călugări "în desfrânări și în desfătări petrecând. Cine poate zice că aceste persoane, mulțumindu-să din veniturile mănăstirilor, iar nu toată patria, nu vor judeca chiar sfințiia-lor că nu este cu cuviință, și, de-i vor întreba cinevaș, vor răspunde că au găsit un
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
salvării" schițată de Ieremia. Putem deci judeca de pe acum rolul profetismului în istoria religioasă a Israelului. Ceea ce impresionează la profeți, de la început, este critica adusă de către ei cultului și duritatea cu care atacă sincretismul, adică influențele canaaneene, ceea ce ei numesc "desfrânarea". Dar această "desfrânare" contra căreia ei nu încetează să fulmineze reprezintă una din formele cele mai răspândite ale religiozității cosmice. Specifică agricultorilor, religiozitatea cosmică prelungea dialectica cea mai elementară a sacrului, anume credința că divinul se întrupează, ori se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ieremia. Putem deci judeca de pe acum rolul profetismului în istoria religioasă a Israelului. Ceea ce impresionează la profeți, de la început, este critica adusă de către ei cultului și duritatea cu care atacă sincretismul, adică influențele canaaneene, ceea ce ei numesc "desfrânarea". Dar această "desfrânare" contra căreia ei nu încetează să fulmineze reprezintă una din formele cele mai răspândite ale religiozității cosmice. Specifică agricultorilor, religiozitatea cosmică prelungea dialectica cea mai elementară a sacrului, anume credința că divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui de a caracteriza acțiunea indirectă a vorbelor și cuvintelor. Fără să negăm principiul personalității pedepselor, el prevede responsabilitatea penală a instigatorului, care caracterizează un mod de participare la infracțiune; sau delictul de incitare la ura rasială, la omor, la desfrînare etc. După cum pedepsește "apologia crimelor de omor, jaf sau incendiere etc". Codul penal militar din Bolivia prevedea trei categorii de autori, prin execuție, prin cooperare și prin instigare, fără să distingă sancțiunile. Tribunalul judeca "Régis Debray coautor potrivit celor trei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care îi era sclav și adulator a fost adevărata cauză a ruinării sale". Stranie afirmație; și, totuși, ușor de dovedit. Este de ajuns să luăm în considerare ce s-a întîmplat cu baronii germani. Domnii saxoni și germani, supărați din cauza desfrînării sale și a extremei tiranii, s-au revoltat împotriva lui, plîngîndu-se de lentoarea și moderația cu care acționa Papa, au amenințat că vor alege ei înșiși un nou împărat, fără să mai aștepte judecata Papei. Acesta era cel care temporiza
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care au fost comunicate celor interesați, prin aceste cuvinte: «Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă impunem nici o povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!» (Fap 15,28-29). 67. Catolicitatea Bisericii În acea zi Biserica s-a descătușat de naționalismul iudaic, care-și revendica dreptul de a le impune tuturor credincioșilor Legea lui Moise
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aș vrea să joc rolul celui ce se căiește ipocrit, dar nimic nu mă ajută să rezolv problema cea mai grea, aceea interioară. Nu pot să iau asupră-mi o culpă colectivă. Error: da, le-am vorbit câtorva despre acele desfrânări secrete, la care am asistat din întâmplare. Augustus s-a temut că voi scrie totul și atunci a decis să se lipsească de prezența mea în Urbe. Boii Domnului Azi, fără să bag de seamă, întorcându-mă acasă, am călcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe loc se-nmoaie, dac-o zgândărești te face să-i retrăiești flacăra”: apropo de știința vieții...): face, practic, din Ovidiu, un renegat de sine însuși. Spun legendele că poetul, idol al cercurilor mondene ale capitalei și radical-șic al Romei desfrânărilor, din cauza exceselor sale sexuale ar fi creat probleme demnitarilor de la Palat? Istoriografia întrețese în scandaluri peripețiile lui de curte, inspirate din prea-eroticele sale Amores - elegii ornate ca niște mici jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
moarte ilustrei patroane, Înțelesul acestui cuvânt evoluează spre acela de incrédule (necredincios Într-ale bisericii) și esprit fort (cel care ține neapărat să se situeze deasupra opiniilor curente). Iar În Înțelesul său de astăzi, li ber tinaj Înseamnă destră bălare, desfrânare (dérșglement des moeurs, cf. Larousse). În ce privește libertinajul meu, cu care am uneori aerul că m-aș fuduli, el ar fi câte ceva din toate astea și unele În plus, ceea ce m-ar Îndritui, cu voia dumneavoastră, a-l ridica la func
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne Îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu Înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă În limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai complete a personajului, plecând, așa cum vom vedea Îndată, de la alte episoade evanghelice. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la Începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje, diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
numit și „apolinic”, ci trebuia să i se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și „frâne” pe care orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și „frâne” pe care orice societate civilizată le impune membrilor ei. A da liber frâu instinctelor, sexualității celei mai debordante și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, ca mai merge, ca mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor sa cugete că în scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inimă și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se întuneca, cei ce beau se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: îmbrăcată în veșmânt alb și desculța. Icoana ei este înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării 140 mai mult din cauza că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat s-a lăsat de el. Și-a plâns păcatele sale, a știut să se roage, să se smerească. A slujit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie de mijloace. Și, cum gonflațiunea postprandială nu sporește nici farmecul personal, nici vigoarea inflamației erotice, te vezi în situația de a-ți procura servicii plătite. Ai nevoie de bani. Plă cerea devergondajului se asociază, deci, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie de mijloace. Și, cum gonflațiunea postprandială nu sporește nici farmecul personal, nici vigoarea inflamației erotice, te vezi în situația de a-ți procura servicii plătite. Ai nevoie de bani. Plă cerea devergondajului se asociază, deci, cu plăcerea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricărei disoluții. De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spirituale „extrateritorialitatea“ e riscantă. VII. O analitică atentă a viciilor, ca aceea propusă de Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli că înclinația spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu tușe de vulgaritate gratuită, autorul adoptă poza unui scandalos poet socio-erotic, care are ambiția de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, că mai merge, că mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici nu vor să cugete că În scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inima și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se Întunecă, cei ce beau se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]