670 matches
-
care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat. 6. Să nu mîncați iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat. 7. Să nu mîncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat. 8. Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate. 9. Iată viețuitoarele, pe care să le mîncați dintre toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
lor moarte, va fi necurat pînă seara, 25. și oricine va purta trupurile lor moarte, să-și spele hainele, și va fi necurat pînă seara. 26. Să priviți ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărțită și nu rumegă; oricine se va atinge de el va fi necurat. 27. Să priviți ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
cel născut în casa lui: ei să mănînce din hrana lui. 12. Fata unui preot, măritată după un străin, să nu mănînce din lucrurile sfinte aduse jertfă prin ridicare. 13. Dar fata unui preot, care va fi rămas văduvă sau despărțită de bărbat, fără să aibă copii, și care se va întoarce în casa tatălui său, ca atunci cînd era fată, va putea să mănînce din hrana tatălui ei. Dar nici un străin să nu mănînce din ea. 14. Dacă un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
aurul și peste heruvimi și peste finici. 33. A făcut de asemenea pentru poarta Templului, niște ușiori de lemn de măslin sălbatic, patru muchii, 34. și cu două uși de lemn de chiparos; fiecare ușă era făcută din două scînduri despărțite. 35. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri. 36. A zidit și curtea dinlăuntru din trei rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
apoi în curtea de afară, și m-a făcut să trec pe lîngă cele patru colțuri ale curții. Și iată că era o curte la fiecare colț al curții. 22. Și în cele patru colțuri ale curții erau niște curți despărțite, lungi de patruzeci de coți și late de treizeci, cîteși patru aveau aceeași măsură, și erau în colțuri. 23. Cîteși patru erau înconjurate cu un zid, și la picioarele zidului de jur împrejur erau niște vetre pentru gătit. 24. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
voie în ziua cînd ia cunoștință de juruința ei, el va desființa juruința pe care făcut-o și cuvîntul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea, și Domnul o va ierta. 9. Juruința unei femei văduve sau despărțite de bărbat, făgăduința cu care se va fi legat ea, va rămînea în picioare pentru ea. 10. Cînd o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruințe sau se va lega cu vreun jurămînt, 11. și bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
a aruncat în mare, cu un oarecum sentiment de vinovăție. A mers apoi din nou la vila aceea pătrată, cu acoperiș drept și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a început să curgă genericul. Nu s-a întâmplat nimic, dar acest sentiment de panică, libertate, dependență, goliciune și dor - greu de scris, de descris și greu de definit - a rămas cu mine și apare ori de câte ori eu și Eva suntem despărțite. E un sentiment minunat, o prietenă îl descria prin a avea două inimi, una care bate în tine, alta care bate în afara ta, undeva departe, al cărei sunet tot încerci să-l prinzi. E o lucrare a Liei Perjovschi, reprezentând
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
dând mănăstirii un aer de cetate - ea stă în mijlocul curții inundate de verdeață și de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fusese măritată mai Întîi cu unul pe nume Beals, și zice: „Vai, Eliza, am să-ncerc să te-ajut cît oi putea. Acum totul o să fie bine dacă nu se ține ea de capul lui. Dacă izbutesc să-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în absolută armonie. Nemișcare. Liniștea trebuie să fi fost asurzitoare. Apoi, într-o zi existau, pe atunci, zile? armonia a fost tulburată și cu un zgomot uriaș, lumea s-a scindat. Totul a fost împărțit în două. De atunci jumătățile despărțite se află în căutarea jumătății pierdute care să li se potrivească perfect, dar nu se pot găsi. Numai cu totul întîmplător, printr-o coincidență incredibilă din milioane de întîlniri, cele două jumătăți se întîlnesc din nou. Trebuie să fie o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de în cîmpia răsăriteană și sudică, chiar pe o unitate teritorială continuă se putură înjgheba două state, Muntenia și Moldova, în loc de unul singur. Și atât de puternică fusese îndreptarea divergentă, imprimată lor încă de la obârșie, încât ele trebuiră să trăiască despărțite, ba chiar dușmane, mai mult de o jumătate de mie de ani. Abia veacul nostru văzu dispărând stavila ridicată între ele și unirea lor într-un singur corp. Dar aici era vorba numai de piedici ridicate de oameni, de greutăți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și verde. Fotolii joase erau grupate în jurul unor mese de sticlă pe care erau reviste, dar nimeni nu aștepta. Nu erau nici ghișeuri. Femei și bărbați mult prea eleganți pentru a fi funcționari discutau cu clienții din spatele unor birouri mari, despărțite unele de altele prin plante în ghivece. O tînără recepționeră îl conduse la biroul unei doamne nu prea în vîrstă. Ea îi împinse un pachet cu eticheta FUM ALBASTRU și-i spuse: — Vă rog, luați loc. Inhalați această otravă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mult; m-aș duce cu ea, așa, până la capătul lumii, adică nu, până ceva mai aproape, la niște locuri pe care le știu eu; astfel s-ar sparge cercul care ne amenință acum și am putea viermui împreună sau despărțiți, printre bolovani negri; iar dumneata, Iason, ai putea să te duci dracului !“ - aici, ochii mi s-au îndreptat spre bardă și era cât pe-aci să mă reped, dar m-am abținut pentru că Zenobia, înțelegându-mă destul de bine, s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fata avea opt ani.“ — Ca mine, se bucură Nicu, foarte sensibil la știrile despre amor. Crezi că trebuie să-mi caut o logodnică? Și mamaia mea îmi tot zicea de însurătoare. — Stai să-ți zic: „Logodiții rămăseseră mai mulți ani despărțiți, fără să se vadă, și când domnul De Șong a sosit la Șicago pentru ca să se însoare, donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că logodnicul său nu co res-pun-de, nu corespundea deloc cu i-de-a-lul pe care și-l făcuse de viitorul soț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să te ascunzi nu trebuie să ai aerul că o faci. Soții Panaitescu erau discreți pentru că pur și simplu așa aveau chef să fie. Așa fuseseră clădiți. ― Observ că discutați tot timpul despre "ei" ca și cum nu vi-i puteți imagina despărțiți. Bătrâna rămase o clipă cu mâna în aer. ― Aveți dreptate. Nu m-am gândit niciodată la asta... Erau într-adevăr nedespărțiți. În mod curios nedespărțiți, pentru că el lipsea aproape toată ziua. Dar când îi vedeai împreună, simțeai că pentru fiecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca frică și revoltă. Iată de ce martorul găsește potrivit să descrie, în acest moment de vârf al căldurii și al bolii, situația noastră generală și, cu titlu de exemplu, violențele concetățenilor rămași în viață, înmormântările celor morți și suferințele îndrăgostiților despărțiți. Spre mijlocul acestui an vântul se pornise și a suflat timp de câteva zile, peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DISTRAȚI, ȘI PRIVIREA LOR ERA ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI NU SE MAI SIMȚEAU STINGHERIȚI SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEL CARE ERA PLECAT, SĂ FOLOSEASCĂ LIMBAJUL TUTUROR, SĂ-ȘI CERCETEZE DESPĂRȚIREA SUB ACELAȘI UNGHI CA ȘI STATISTICILE EPIDEMIEI. DACĂ, PÂNĂ ATUNCI, ÎȘI SUSTRĂSESERĂ CU ÎNDÂRJIRE SUFERINȚA LOR DIN NEFERICIREA COLECTIVĂ, EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
S-O SPUNEM, CIUMA RĂPISE TUTUROR PUTEREA IUBIRII ȘI CHIAR A PRIETENIEI. CĂCI IUBIREA CERE PUȚIN VIITOR, IAR PENTRU NOI NU MAI EXISTAU DECÂT CLIPE. Bineînțeles, nimic din toate acestea nu era absolut. Pentru că, dacă este adevărat că toți cei despărțiți ajunseseră în această stare, este drept să adăugăm că nu ajunseseră toți în același timp si de asemenea că, o dată fixați în această nouă atitudine, străfulgerări, întoarceri, lucidități bruște îi readuceau pe cei loviți la o sensibilitate mai proaspăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele simțului critic, dobândind în același timp aparențele stăpânirii de sine. Puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni nu se mai ocupa de calitatea hainelor sau a alimentelor pe care le cumpărau. Totul era acceptat în bloc. Putem spune in încheiere că despărțiții nu mai aveau acel privilegiu ciudat care îi ocrotise la început. Pierduseră egoismul iubirii și folosul pe care-l trăgeau din el. Cel puțin, acum, situația era clară, flagelul privea pe toată lumea. Noi toți, în mijlocul detunăturilor care se auzeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să-l ia, dar se părea că ea nu-l luase acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stare de spirit, Cipriano Algor i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau, sună dacă primești până atunci vreo veste, și, fără să-i dea timp lui Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și le-am dus la părinți. M-a întrebat părinții, frații, fii cuminte, mă, nu-i Rodica chiar așa. Te împaci tu. Am stat despărțiți o săptămână. Am mers la cămin să văd ce are de gând. I-am zis să meargă la ai mei la țară, a fost de acord. Amărât, necăjit. Tata a fost sărac, dar niciodată n-am dat în cap, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]