790 matches
-
retragă rușinos pe Muntele Mare. "Atât a fost de brav Roman!", râd de el locuitorii din nord est. "Când vorbesc documentele, armele ar trebui să tacă!" repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
care a făcut-o cu umanitatea reafirmând că „El este iubire” (1In 4,16). Prin Duhul său, Dumnezeu continuă să insufle în inima omului curaj, bucurie, dorință de comuniune și de viață și, din acest motiv, omul nu va fi disperat din cauza păcatelor comise. Un asemenea dialog este o posibilitate constantă în viața omului. Are o continuitate și îl introduce în parcurgerea unui drum, care, practic, nu se termină niciodată pe pământ. Îl va parcurge cu intenție declarată atâta timp cât va menține
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acum, el o dă la o parte. O fracțiune de secundă, pe chipul lui Annabel am citit clar durerea înăbușită. În fracțiunea următoare, însă, s-a mulțumit să zâmbească și mi-a zis că înțelege perfect. Că Luke a fost disperat să-și cunoască mama adevărată încă de când era mic, iar acum că are, în fine, șansa de a petrece mai mult timp cu ea, trebuie să fie lăsat să se bucure de asta. — Imaginează-ți că zâna ta cea bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce vrei să spui? Împietresc pe loc. Rahat. Gândește-te repede la ceva. — Danny, spun în treacăt. Am impresia că redactorul-șef de la Women’s Wear Daily e pe undeva pe aici. — Pe bune? Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke se încordează vizibil. E mama mea. Știu că e! Dar, hai să fim serioși. Nu a interesat-o niciodată de tine, până în clipa în care ai avut mare succes aici. Îți amintești prima noastră călătorie la New York? Tu erai disperat s-o impresionezi, iar ea n-a făcut nici măcar un minim efort, să vină să te vadă! Însă acum ai reușit aici, ți-ai făcut un nume, ai contacte importante în media, ai resurse financiare serioase - și, ce să vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am știut asta niciodată. Întinde mâna după câteva hârtii și mi le dă. Uite, citește și tu. Fac eforturi să-mi ascund șocul și încep să le scanez rapid, citind câte o frază de ici și de colo. Luke e disperat să-și vadă mama... nu îți pot înțelege atitudinea... — Scrisorile astea explică multe lucruri. Se pare că noul ei soț n-a avut niciodată nimic împotrivă ca ea să mă ia la ei. Pare chiar un tip foarte de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa cum o spun ziarele? Mă întreb acum, oare ziariștii au cu ce se spăla de scriu așa de bine despre toate? Dar cei de la aparatul de propagandă al partidului? Față de toate aceste lipsuri, românul, care s-a născut poet, nu disperă și de aceea noi cântăm sau strigăm lozinci: Foaie verde, foaie lată, viața noastră-i minunată/ Foaie verde rozmarin, tare bine mai trăim/ Foaie verde și-o lalea, bine-i, Doamne, în țara mea. Sau: Cu partidul nostru-n frunte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tras cu picioarele și s-a deschis carlinga. Am ieșit. Nicușor, mitraliorul, avea compartiment separat. A lui nu se deschidea. Eram în apă, încercam să mă îndepărtez de avion. Auzeam cum Nicușor bătea în pereții cabinei sale. Cerea ajutor. Era disperat și mă ruga să-l ajut. Avionul se scufunda și eu auzeam bătăile lui disperate. Chiar cînd avionul a dispărut în abisuri, tot se auzeau bătăile alea. Le mai aud și acum. Bătrînul se oprește și trage de foi. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de care mai jerpeliți, mai costelivi, mai hulpavi. Intențiile lor erau clare și mi-au blocat orice posibilitate de scăpare. Ham, ham, dă osul, anafura mă-tii! țipă un dalmațian. Eram disperat că nu pot să-i înfrunt, erau prea mulți și o înfruntare cu ei era inutilă. Osul era în botul meu. Avea așa o catifelare, era atît de alb și mult mai dur decît colții mei. Cum să-l las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai mult despre Iisus. Ca și cum Dumnezeu ar fi devenit om, cu o biografie ca a mea sau ca a dumneavoastră. El se naște și moare sub ochii mei. Trupul său este slab, există tentații sexuale, politice, colerice. Se îndoiește, disperă, poate chiar abandona la un moment dat, spre sfîrșit. "Tată, tată, pentru ce m-ai părăsit?" Fiindcă a fost Dumnezeu, trebuia să fie și om în aceeași măsură. Mesager al mîntuirii eterne și al mîntuirii mele, în particular? Încerc să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Și așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că s-a stins viața "falnicei cărți"... cam odată cu viața falnicei Veneții. * Sigur, exagerez. Eventualul cititor al acestor însemnări, dacă a rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva motive pe care le semnalam într-o încercare de a atrage atenția că în istoria (milenară) a cărții, ca și în istoria (multiseculară) a "cărții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vor rămâne certați multă vreme. Sau, mai știi, amintindu-și că nu sunt decât sosiile acestor politicieni, își vor împărți și ei frățește bunăstările care-au mai rămas disponibile după redistribuirile „la vârf”. Sinceritatea de ultim moment a dlui Băsescu, disperat de bine regizată, a lăsat mulți jurnaliști cu gura căscată de admirație și pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E rândul presei să caște gura și să spună care a fost contribuția ei la năpasta că românii au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
grijă, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat măsuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și iată Euharistia. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să te dăruiești fiecăruia dintre cei pe care îi iubești; și iată Sfânta Împărtășanie. Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă să faci fericite persoanele iubite; și iată Paradisul. Așadar, de ce să disperăm? Și-a schimbat oare Dumnezeu natura?! «Tu însă ești mereu același» (Ps 101,16), intonează psalmistul Domnului, iar noi ne închidem ochii, în fața atâtor nelegiuiri, și credem în Iubire. De vreme ce Dumnezeu ne îngăduie să-I plantăm imaginea de Răstignit pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
drept la replică din partea FSN-ului, semnat de Adrian NĂstase, care era purtătorul de cuvânt al FSN-ului, și în care acesta cerea alungarea mea. După câteva luni am fost dat afară din Televiziune. De data aceasta nu mai eram disperat, cum fusesem în iunie 1983, acum aveam unde să-mi practic profesia. Am scris de la 10 mai 1991 la Cotidianul lui Ion Rațiu și, în același timp, m-am ocupat să promo‑ vez proiectul SOTI, Societatea pentru o televiziune inde
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un moment dat făcea o emisiune săptămânală la Vocea Americii, „Navetistul transoceanic“. Se pare că atunci Israelul traversa o criză economică, drept care în Knesset erau dezbateri aprinse pentru găsirea unei soluții de ieșire la liman. Când par‑ lamentul era mai disperat din lipsa de soluții, povestea Mircea Crișan, s-a ridicat unul și le-a zis : „SĂ declarăm război Americii !“. „Cum, tocmai prietenului nostru ?“ - s-au revoltat parlamentarii. „Ești nebun, cum să ne măsu‑ răm noi cu America ? O să ne bată
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Natura, În marea ei cumințenie, ne răpește Înseși posibilitățile de a ne bucura, sau [a ne] folosi măcar, de cele mai multe dintre bunu rile vieții, la care, vrând-nevrând, vedem cum trebuie să renunțăm zi după zi. [...] În sanatoriu, decembrie 1952: Nu desperați de această viață! Fiindcă uite! la ai mei peste șaizeci și cinci de ani de astăzi, am putut lega câteva prietenii noi, mari și frumoase, cu bărbați pe care nu-i cunoscusem până aci; am putut relua câteva din dragostele mele de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu eram un oarecare naiv: Deci, la domnul Iliescu, la etajul al doilea. Toți patru se scuzară. Știți, nu am putut să luăm legătura cu domnul Iliescu, de jos, de la ghișeul de informații nu ne lua nimeni în seamă, eram disperați, dumneavoastră ați fost șansa noastră, vă mulțumim. În aceeași zi, o altă folosire a intrării de pe strada Paris era să-mi fie fatală. Condusesem un invitat al domnului Iliescu până la autoturismul parcat în fața intrării din Paris și după plecarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bibliotecii lui): ce folos, dacă o carte ca Pentru arta literară de Paul Zarifopol, care mă ispitea în cel mai înalt grad, rămânea atunci pentru mine de nepătruns! Nu înțelegeam cuvintele, ideile, expresia mi se părea sofisticată, enigmatică, ezoterică și disperam că nu-l voi pricepe niciodată pe acest autor. Dintre străini, îmi plăcea grozav, fiind mândru în schimb că citesc așa ceva, Stefan Zweig, ale cărui biografii le consuma și mama (cred că tatei îi păreau prea literare). Spre sfârșitul verii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grijă, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob 40%" nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame, ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la C.C. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat măsuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Aș! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește Împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne Împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) În dulceața (suavitas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu și posesiv în casă. M’am așezat în fotoliul cel mare, galben, de lângă Radio și mi-am înfundat capul în mâinile sprijinite pe genunchi și am stat așa, într-o încleștare desperată de singurătatea mea, peste care se proiecta magic umbra ireală a visului meu lăuntric: Tu. Pe urmă veștile proaste. Din pricina Stanei, cred, care a fost închisă două zile pentru că a schimbat data nașterei și a funcției ei din grandomanie, un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de numerar ca la plecarea ta - și o regret, căci ași fi vrut să-i dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie. Tot nu desperez căci i-am scris categoric adev[ăratului] Curti. Iubito, astă seară voi face o baie, îți scriu puțin. În mine clocote[sc] atâta dor și o imensă jale. Cred că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un cal de povară: cam 18 ore de muncă zilnic, iar articole de ouat în fiecare săptămână, între patru și cinci; mi se face somn în clasă, la conferințe, în orele de muncă grea. Astăzi la mitingul femeilor m-a disperat faptul că am fost târâtă în urma carului triumfal și, cu ajutorul Stanei, prin Universitate, am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, nu te supăra pe mine, dar certitudinea că nu ne vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent de rememorare pe care îl fac, sârma ghimpată mă zgârie, mă sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]