1,902 matches
-
adăp veșmîntul. Dar ea nu m-a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț, deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am dus tăcut acasă Și despicînd lin firu-n patru, Întins în perini de mătasă, Gîndesc să nu mai merg la teatru Și îi clocesc o răzbunare Cît oul crud de pitulice-n Albuș și gălbenuș. Drept care, Beau rochii calde și-ascut brice!
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești tu. * Fără să știe omul emite un crin călător peste veacuri. Floare de câmp La urmă o `ntreb de preț: câți bani să-i dau Drăgălașa `mi spune: toți Îmi răstorn pe
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
brațe înmănușate până la cot, poezia ca o mănăstire s-a prăbușit de pe picioroange, iar rasa mea de fostă călugăriță atârnă-n cuier. Știe cineva ce se întâmplă cu un sac plin care-i prea strâns la gât? El nu se despică într-o singură parte ci pleznește deodată prin toate părțile în care a fost zăvorât. „A venit vacanța cu trenul din Franța, hai copii la joc, cărțile pe foc, dărâmarea școlilor, moartea profesorilor, stingerea lămpașelor, topirea orașelor”, așa strigam odinioară
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
oala cu apă clocotită? Mereu mă gândesc la el atunci când mă strecor în cada cu apă caldă..." (p. 120); Îmi sprijin gâtul de marginea căzii, ca pregătită pentru descăpățânare, și aștept ghilotina să cadă. Într-un sfârșit, ea chiar cade, despicându-mi fruntea, lobotomizându-mă profesionist: într-o parte rămâne creierul leneș, într-alta geamănul gospodar, sepia lui spirtoasă." (p. 121); Nu prea vorbeam, lipsite de vlagă, însă îi simțeam mâna strecurându-mi-se obosită în chiloți, printre picioare, și cu degetele
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfârșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane// coboară înserarea jarului tutunului/ se preface în cenușă pulverizarea ei/ se preface lent în note muzicale// reașez pipa în tablou/ și fără îngăduința distinsului maestru/ reformulez inscripția/ așadar: ceci est une pipe véritable". Compoziția acestui poem se întemeiază pe
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
să fie bătrînă. o luam la palme ca pe o bucată de plastilină și/ făceam din ea figurine. o spălam și o ștergeam de praf. avea țîțele lungi din/ care ieșea un fum alb. avea degete lungi cu care îmi despica părul în șuvițe. avea ochi adînci în care mă lăsa să mă scufund. împleteam în patru/ pănușile fragede de porumb și îi înveleam oasele. estul i se scurgea prin tibii ca o măduvă. (...) dumnezeu îi urca pe bărbați pe umerii
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
vieții mai curând o ascultă cu stetoscopul decât o disecă. A trece dincolo de suprafețe, a pătrunde în compoziția și structura ființelor, a lucrurilor, a lumii, ar fi într-adevăr o probă convingătoare de realism. Numai că, observă Testiban, ,vrând să despici, să analizezi, să nu mai rămâi la suprafața lucrurilor (descrieri oricât de frumoase, dar plate) intri în străfunduri, în moleculele bucății de zahăr, ca și în intestinele vreunui personaj (...) cum să reziști tentației de a intra măcar pentru o clipă
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Stilul enigmatic, care îi caracterizează eseurile, ne incită să gândim într-o manieră care să nu mai permită avalanșei de informații de pretutindeni să ne manipuleze, ca să fim capabili să citim printre rânduri și dincolo de ele. Spirit de cercetător, ea «despică firul în patru» într-un fel în care poate nu ne-am fi gândit niciodată, jucându-se nu numai cu cuvintele, la care le găsește sensuri inedite, dar și cu literele, anagramându-le. Astfel, Mureș și Olt nu sunt doar numele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
el mai departe, era a unui tot, dintr-o singură bucată (...) Aveau patru mâini, tot atâtea picioare, două fețe, patru urechi, două rușini și celelalte (...), tare îndrăzneți, se luau la luptă și chiar și cu zeii,... încât aceștia i-au despicat în două, - scurtez - să se învețe minte. Sarcina aceasta, cu tăieturile și cu lipiturile, îi revenise, bineînțeles, lui Apolon... Și de atunci, rupți în două cum erau, jumătățile astea se căutau între el, să se întregească. Iată amorul, ar fi
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire, despicată-n vârf. Își înfipse ghearele-n carnea lui și-l mușcă cu putere de obraz. El se tăbărî peste fată, iar iubirea începu. Au trăi Grigore cu străina câteva luni de zile fericiți, dar după o vreme fetei îi crescuse
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
cu fundal neliniștit: "Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsînd pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
morți.// Vor spune unii că poezia-i scară la cer,/ Știu eu, poate, dar foarte rar,/ Mai degrabă e o coborâre în infern,/ Maelstrom și tornadă,/ Elice de vapor care se scufundă,/ Te absoarbe- n abis, Dacă nu cumva te despică/ Înainte de a te afunda definitiv.” Deși interesul pentru lectură a scăzut dramatic, literatura română contemporană dovedește, prin astfel de reușite poetice, dar și prin unele apariții recente din domeniul prozei sau al eseului, că se află într-un moment fast
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
între sunetul viorii și scârțîitul ușii," "bătălia dintre Victor Ponta și Traian Băsescu a fost deja cîștigată la scor de Victor Ponta." "Un calcul politic simplu, pentru care nu trebuie să fii Traian Băsescu, faimos cîndva pentru capacitatea de a despica psihologii, arăta că Victor Ponta n-ar fi vrut nici în ruptul capului să reprezinte el România la Consiliu," scrie jurnalistul. "Și, alături de minciuna spusă cu o sinceritate dezarmantă și de capacitatea de a nu se ține de cuvânt, șmecherul
Cristoiu: Ponta deja a câștigat la scor bătălia cu Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40992_a_42317]
-
personajului, Aura Christi o aplică celor doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă n-ar ști nimic despre amplele analize ale unui secol de
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
albastru de peste apele văzului vin ochi oglindiți în fără-de-moarte o lumină ciudată desrăstignește zburătoarea din amintiri Lilieci prin pupila serii mărginind lumina și umbrele trec răstimpi de cumpănă prinși în așteptare în turle târzii liliecii se scutură de somnul zilniciei despicând cu tăișuri de zbor dezlegat crângul adânc la nopții Nici o rană semnul incandescent întru neuitare crestat pe frunte să fie pedeapsa ascunselor treceri rana lăsată de aripa necruțătoare a vremelniciei? nici un drum îngeresc nu piere'n gol nici o rană nu
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
se prezintă astfel: „Ieși și stai pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile,/ Ori spulberând arăturile” (Imn). Ion Brad (România, poet, prozator, editor, ambasador cultural al națiunii române) este un mare uibitor de țară și neam, este omul care păstrează cu sfințenie amintirile despre meleagurile natale
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
DANSUL SÂNZIENELOR Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea plină de mistere, Cărări de-argint spre lună se ridică, Furtuni de gânduri și vise efemere, Porțile cerului în două le despică. Frumoase Sânziene din ceruri coboară Și-n ritual vindecător,în dans plutesc, Pe trup cununi de flori își înfășoară Și toate-n jurul lor tămăduiesc. În iarba de smarald greierii cântă Iar ielele-n horă dănțuiesc, Făcutul și nefăcutul îl
DANSUL SÂNZIENELOR de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373710_a_375039]
-
nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea asta am să mor sinucidere prin înflorire fir-aș Doamne bun actor să joc moartea în neștire Sinucidere prin înflorire toată lumea joacă teatru și ca să nu-mi ies din fire despic firul vieții-n patru Toată lumea joacă teatru fir-aș Doamne bun actor tu ești eu iar eu sunt altul noaptea asta am să mor Sinucidere prin înflorire dragostea să mă respire Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Amantul morții / Costel
AMANTUL MORȚII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384707_a_386036]
-
uneori Uitam să mă trezesc în zori Eram precum mi s-ar fi-nchis Poarta ieșirii dinspre vis Și tu veneai și te vedeam Ca pe-oninsoare te-așteptam Și parcă tot nu ajungeai Și înotai și-apoi zburai Cu brațe-vâsle despicai Apa uitării dinspre rai Apoi pluteai până la brâu În valul aurului-grâu...,, Neâncetatele preocupări ale poetei în studiul temelor din cuvintele scrise dar și din îndelungatele confruntări cu experiențele vieții, fire pasionată de mare vitalitate, a știut să lupte nu cu
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
în miezul nopții pragul să-mi treci. Drumețule, privesc lumea prin zăbrele și fantoșele mânuite de sfori și curele lumina se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim apusul cu nostalgie. DRUMEȚULE.... V. Drumețule, ascultă cum cântă marea vine și duce departe scrisoarea se va rătăci unde se despică zarea, cerneala își va pierde culoarea... Drumețule, vei rătăci adresa mea, nu vei ști niciodată unde mă voi afla, speranța va muri odată cu ea, de supărare, vântul lacrimi va sufla... Drumețule, prea repede trec clipele, ești vis feeric pe ale
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
este doar analiza logică și lingvistică, numai prin această se poate ajunge la un sens și la adevărul obiectiv. Astfel, floarea intelectualității din toate domeniile științifice, literare, sociologice, antropologice, etc. și-a petrecut secolul al XX-lea la catedrele academice despicând în patru fuiorul expresiei lingvistice. La început de secol XX, cam în același timp în care elită intelectuală și academică de la anvonul catedralelor laice ale lumii civilizate începea să pună piatră de căpătai a filozofiei și analizei logice și lingvistice
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
când se aude chiar Dan Spătaru cum cântă „Nu vreau să plâng”. Vocea se pierde într-un ecou prelung, după aia se face liniște pentru o secundă. Există aici mult loc pentru spirite. Mai trece o secundă și cortina se despică, în străluciri de paiete. Intră Vasile Muraru cu frac, melon și o cutie de vioară în mână. Se uită în urmă, dar Nae Lăzărescu nu vine după el. Vasile se uită spre noi și zâmbește. Acum putem să râdem și
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
artist care crede ne-strămutat în divinitate și în imensa ei forță poate fi uneori vizionar, oricât ar părea de ciudat”, cugetă sculptorul timișorean și-mi istorisește o întâmplare la limita fantasmagoriei... Într-una din zile a ridicat barda să despice un lemn. A ezitat, pentru că lemnul brut i s-a înfățișat cu chipul „Domnișoarei Pogany” a lui Brâncuși. N-a mai coborât barda, fascinat de viziunea din acea clipă. Lucrarea urma să fie capul de serie pentru „Formele libere”. Consideră
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]