476 matches
-
cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că poate tremura de teamă. Prin fereastra deschisă auzea țârâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care crede în boli, îi urăsc pe amândoi, dar de amândoi am nevoie, și atunci o văd alergând într-un suflet pe strada de dedesubtul meu, cu răsuflarea tăiată, o tânără subțirică îmbrăcată toată în alb, părul ei lung este despletit, încadrându-i fața, iar în mână ține coșul acela ca și când s-ar grăbi spre piață, din câte se pare, nu există nici un tată prin preajmă, care ar putea avea grijă de fetiță, și mă cuprinde un puternic sentiment de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa de pe ea niciodată, așa cum nici cozile sub bonetă nu și le despletește. Uite, medalionul, uite-l, se mai privește încă o dată, visătoare, în apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coș, acesta ascuns sub nară, atenție, fața s-a înroșit de concentrare, degetele apasă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare rău. Știu că altădată n-ai vrut să-mi vorbești despre asta. Nu mi-au plăcut bărbații, acei bărbați anume - am fost o proastă. — Nu cred că mie o să-mi placă vreodată un bărbat, spuse Hattie începând să-și despletească părul cu gesturi leneșe. Pearl se ridică s-o ajute. — Pearl, dragă... — Da? — În legătură cu bunicul meu. — Da. — Îți place? — Da, desigur. Degetele repezi ale lui Pearl desfăcură frânghia de păr groasă, rece, de pe ceafa caldă. — Crezi că se gândește mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femei, chiar și unei fete nepăsătoare, cum să se îmbrace pentru un bărbat, o îndemnase să se schimbe. Hattie apăru din nou în raza vizuală a lui George, ținând rochia pe braț, și se opri o clipă. Părul îi era despletit și i se revărsa peste tot, până când, cu mâna liberă, îl adună îndărătul umerilor goi. Apoi dispăru iarăși. George își strânse buzele și coborî binoclul de la ochi. — Ei, ai văzut ceva? — Nu. Se întoarse de la fereastră și Alex îl urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că bunicul dumitale te informase... Asupra a ce trebuia să mă informeze? Că dorea... mă rog, dorea ca noi doi să ne căsătorim. Hattie rămase un timp tăcută, examinând mâna statuii. Părul ei, pufos din cauza plonjării în apă, îi atârna despletit pe spate, prins cu o panglică. Puse mâna de piatră în buzunarul rochiei (purta rochia nouă de vară, cumpărată la Boutique Anne Lapwing), apoi dându-și seama că mâna era prea grea și-i deforma buzunarul, o scoase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum era mai tulburat decât se așteptase, văzând-o pe fata care, deși căutase, semiconștient, să arate ca o școlăriță, radia de o matură feminitate. — Nu sunt speriată, răspunse Hattie, aruncându-și coada împletită peste un umăr și pe cea despletită peste celălalt umăr. Era, de bună seamă, speriată, totuși, pomenindu-se brusc față-n față cu bunicul ei. Hattie se simțea năpădită de un val de independență iritată, care făcea ca răspunsul ei să nu fie ipocrit. John Robert se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai să-l mai vezi pe tânărul acela în viața ta. I-am cerut să nu-și mai arate fața în Ennistone. I-ați cerut să...? Dar vreau să-l văd! Hattie începu brusc să gâfâie de emoție, să-și despletească, inconștient, coada împletită și să-și descheie nasturii de la gât, mutându-și, frenetic, privirea de la fața mare, boțită de furie și de amărăciune a lui John Robert, la cea înghețată, cu privirea împietrită, a lui Pearl. Pearl refuza să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-am întins pe crivat, în așteptarea orei când să merg în chilia bătrânului... ― Sărut dreapta, sfințite - m-am prezentat eu la ceasul potrivit. ― Bine ai venit și să-ți fie de bine masa. Ce ne-am propus noi să despletim astăzi din încâlcita istorie a mănăstirilor moldovenești închinate locurilor sfinte? ― După ce ieri am parcurs șirul necazurilor prin care a trecut Mănăstirea din Țarină până la “cea de istov pustiire”, mi-am pus în gând să găsesc și altă mănăstire care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prințesa Ada. IV Plecând în ziua aceea de la Sia, Lică tăia cu bastonașul vârful crăcilor de castan fluierând ușor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se Înghesuise spre buric, din pricina Încordării. A patra lovitură era cît pe-aci s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit, dar bateristul știa multe și, după ce aruncă mai Întîi o privire zîmbitoare fetelor care-și așteptau rîndul goale pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lemnele pregătite, și-i dădu în mână niște gheme de lână colorate, cu care ea se juca exact ca o pisică. Era în stare să le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semn pentru bere! Omar își reaminti că e gazdă și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
EminescuOpVI 160} 73 Eu mă duc, mîndruță-n țări, Da te rog să nu porți flori, Nici să nu te - mpodobești, Nici la joc să nu pornești. - Iie albă mi-oi cerni Dacă tu, bade-i porni, Părul mi l-oi despleti, Și pre tine te-oi jeli. - Mândră, mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirea în pământ, rușinată nevoie-mare. - Femeia aceasta, a continuat regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostatici, iar acolo veți fi eliberați și veți putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe palier, Învârteau cheile Încet, ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi existat niciodată dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răsună grozav la pași, și coridorul mirosea pătrunzător a excremente. Felix ar fi voit să plece, spre a nu fi prins de Weissmann, atât de umilitoare i se părea situația, însă câteva capete ieșiră la o ușă. O femeie tânără despletită înainta de-a binelea, arătîndu-și picioarele goale. Un evreu bărbos, mai mult bătrân, îi strigă: - Intră înapoi, Fany, de ce ieși dacă tu n-ai pantofi? Ce să-ți fac eu dacă n-ai pantofi? Ce să caute domnul? întrebă apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea, de către Sinistrat numai atât apucase să scrie. Bilețelul fu prins între fălcuțele, ca de gheață, ale bulboanelor ploii și târât la canal. Adoua zi, răpăitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat, în trei evenimente majore, fără vreo legătură aparentă între ele. În primul rând, întorcîndu-se de la supravegherea de noapte a unei secții de Miliție (pe care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
credincios nimic nu trebuie să-i scape: scârba, deznădejdea, moartea. Oamenii cad spre cer; căci Dumnezeu e un abis privit de jos. Revelația subită: a ști tot și fiorul care-i urmează: a nu mai ști încotro. Deodată, gândurile au despletit universul și ochii s-au oprit în zăcămintele firii. Timpul și-a pierdut respirația. Atunci, cum ai măsura vârtejul luminii ce te inundă? El pare a dura cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]