565 matches
-
ordinele Moscovei au avut o influență disproporționată în eșaloanele superioare ale Partidului Comunist (având o superioritate numerică)”. Iar, în opinia lui Vadim „personalități precum Antonescu sau Ceaușescu, care în general sunt priviți în afara României ca numărându-se printre cei mai despotici conducători din Europa secolului douăzeci, sunt considerați eroi deoarece misiunea lor a fost să apere țara în timpuri când trebuiau luate decizii dificile.” S-a constatat în presă că „cel mai frecvent cititorii se plâng de sărăcie sau de injustiție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noi să nu repete greșelile trecutului, ci chiar și cei cu o experiență de viață mai vastă dar care - din păcate - nutresc încă anumite nostalgii după vremurile de altădată («epoca Ceaușescu»), deși știu că regimul trecut a fost unul dictatorial (despotic, mai precis totalitar). Pentru că s-a împământenit acest termen de «comunism» (sau «comuniști») pentru a caracteriza unele regimuri iar foștii lideri promovau «comunismul» ca o alternativă la capitalism (denumind partidele lor «comuniste» sau altfel), se cuvine a face câteva precizări
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ori de partid) sau colective (în numele clasei muncitoare). Statul era net deasupra individului și intereselor individuale identificându-se cu partidul iar partidul cu liderul său. Prin urmare se ajungea din nou la acea celebră expresie: «Statul sunt eu!» (formula regelui despotic Ludovic al XIV-lea). Caracteristic pentru lipsa de transparență din aceste regimuri totalitariste comuniste este însăși limbajul său de lemn, exprimat atât în cadrul «cuvântărilor», cât și în presă: Limba de lemn este un mod de exprimare codificat, sibilinic și la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor comportamente care susțin perpetuarea regimului despotic [...]. O’ Brien, ideologul-călău: «Naziștii germani și comuniștii ruși se apropie mult de noi prin metodă, dar ei nu au avut niciodată curajul de a-și recunoaște propriile motive. Ei pretindeau, poate că o și credeau, că au trebuit să ia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
marxismul este evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron a urât ceva din suflet, atunci acest lucru a constat în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
desigur, amendată, dar n-ar putea fi, în nici un caz înlăturată. Că și democrația poate greși, nu mai încape îndoială; ne-o arată experiența. Dar și autocrațiile au greșit, de asemenea,; ne-o arată istoria. Cu deosebire că greșelile regimurilor despotice au fost mai mari, mult mai mari, decât acelea ale regimurilor liberale. [...] «Autoritatea unui dictator, fiind, prin definiție, sustrasă oricărui control, erorile lui pot, cum o dovedește istoria, să târască popoarele către ireparabile dezastre». [...] A doua, în sfârșit, din primejdiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
împărați, iar la vârsta de 67 de ani a schimbat numele dinastiei Tang în Zhou și s-a înscăunat ca unica împărăteasă din istoria Chinei, promovând o politică de înlăturare a opozanților. În timpul dominației sale, Wu Zetian a promovat demnitari despotici, a ucis mulți oameni nevinovați și a dezrădăcinat nobilimea familiei imperiale Tang. Totodată, ea a încurajat dezvoltarea culturii, a științei și a promovat statutul femeii în societate. Wu Zetian a rămas pe tron timp de 15 ani, dar conducerea ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu două piersici În secolul al VII-lea î.e.n., China se afla în Perioada Statelor Combatante. În regatul Qi erau trei luptători cunoscuți, Tian Kaiqiang, Gu Yezi, Gongsun Jie, numiți "cei trei bravi războinici". Alintați de rege, ei deveniseră orgolioși, despotici și nesupuși. Chen Wuyu, dându-și seama de acest lucru, plănui să-i corupă pe cei trei luptători, ca să răstoarne regatul și să pună mâna pe putere. Yan Ying, întâiul dregător din Qi, printr-o iscoadă, află ce se punea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna Înclinat să acord buzei de sus o importanță de diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se revelează În buza de sus. Când examinez o fotografie, obișnuiesc să izolez trăsăturile. Ce‑ți spune fruntea asta sau poziția ochilor? Sau mustața? Hitler și Stalin, clasicii dictatori ai secolului nostru, purtau mustăți foarte diferite. Dacă stai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
altă parte. Ceea ce m‑a făcut să‑mi dau seama că ar fi o greșeală să Încerc a‑i comunica ciudatele mele senzații. Probele de aritmetică la care mă supunea semănau cu provocările la care era supus David Copperfield de către despoticul și ticălosul său tată vitreg: - Nouă duzini de calupuri de brânză a câte două lire, opt șilingi și patru pence. Calculul ăsta nu trebuie să‑ți ia mai mult de trei minute. La școală fusesem bun la matematică și problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suntem plătiți numa’ cu promisiuni, nu putem să mai punem osu’ la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de Înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un principiu din a stăpâni cu bunăvoință și până acum nu a comis nici un act despotic. De fapt, de ce anume aveți a vă plânge? Cei cinci muncitori râseră cu răceală. Unul dintre ei spuse: — Înălțimea Voastră, nu ne plângem de nimica. Numai plătiți-ne cât am câștigat. Nu ne putem umple burțile cu hârtii vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un plan minuțios, adesea într-o manieră de clandestinitate (complot, conjurație etc.); ele vizează persoane fizice care incarnează simboluri ale autorității, instituții, dar și ordinea socială; în principal, însă, este vizată puterea politică, fie a statului, fie a unui lider despotic autocrat (dictatorul); formele pe care le pot lua conflictele-confruntări sociale sunt reprezentate prin „lovituri de stat”, „revoluții”, „ciocniri de stradă” sau „lupte între grupele de interese rivale”, „asasinate politice, teroriste” etc.; confruntarea între masele revoltate sau grupele de interese și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
onestitate, un alt element intangibil important din punct de vedere economic constă în atitudinile politice, care pot percepe afacerile ca bunuri naționale sau ca pradă economică. Ambele atitudini au apărut în forme de guvernare profund diferite, fie ele democratice sau despotice. Imperiul Otoman, de exemplu, acorda întreprinderilor străine exceptări de la multe dintre legile și practicile care se aplicau afacerilor conduse de propriii supuși. Așa a procedat la începuturile sale și China republicană, încercând să ademenească o parte din capitalurile și capitaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ceaușescu se explica nu atât prin reacția la acțiunile de mare putere ale Uniunii Sovietice, cât prin caracterul regimului însuși din România. Aici secretul era simplu - Ceaușescu nu putea să nu simtă în restructurare o amenințare de moarte pentru rânduielile despotice din țara sa. De neacceptat era mai ales exemplul restructurării sovietice în dezvoltarea transparenței, a democrației reale, și nu declarative a vieții sociale, în creșterea rolului omului, recunoașterea pluralismului ideologic, apoi și politic”. Convorbirile purtate de cei doi conducători cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rea lui Procopiu și opera (nu numai romanul în discuție!) de pînă acum a scriitoarei. Conexiunea se realizează la nivelul deja amintitei presiuni psihologice și morale a crimei perfecte. Dacă la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă, deși "perfectă" în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pluralismului prin acțiuni rău intenționate și fraude; desființarea partidelor politice și condamnarea președinților; implementarea totalitarismului de tip sovietic; "sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956 și, impunerea, sub numele de "dictatura proletariatului", a unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenklatura), strâns unită în jurul liderului suprem"19; eliminarea oricărei forme de opoziție (se vorbește de aproape 2000000 de victime ale închisorilor, deportărilor, lagărelor) și persecutarea minorităților; oprimarea culturii, anihilarea valorilor naționale, negarea artei și culturii
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ar fi distrus suveranitatea statelor constitutive și ar fi condus la guvernarea funestă a unei monarhii universale: "într-adevăr, în momentul în care guvernarea devine din ce în ce mai mai extinsă, legile încep să își piardă din vigoare, lăsînd cale li-beră unui regim despotic, care, după ce distruge germenii binelui, se transformă, în cele din urmă, în anarhie"22. Nu trebuia deci imaginată dispariția statelor, ci doar transformarea relațiilor dintre ele. Așa cum oamenii au ieșit din starea de natură pentru a pune bazele unei republici
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
nu îmi place să folosesc cuvântul libertate la singular. Așa cum se spune că pacea este indivizibilă - fapt care nu este adevărat -, se spune câteodată că și libertatea este indivizibilă, ceea ce este de asemenea fals. Chiar și în societățile cele mai despotice, indivizii se bucură de anumite libertăți. Pentru a înțelege acest lucru este suficientă folosirea cuvântului libertate în sensul cel mai prozaic și vedem că individul care are posibilitatea de a alege între un lucru sau altul, între a face sau
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Franța și în Europa Occidentală, pentru că experiența, sau istoria dacă vreți, a dat o lecție, o lecție severă. În marxism, sau într-o anumită interpretare a marxismului, găsim o idee majoră, aceea că, oricare ar fi regimul politic, fie el despotic sau reprezentativ, proprietatea individuală asupra mijloacelor de producție implică o dictatură a burgheziei. Această idee, o găsiți aproape peste tot. Ea a fost din nou subiectul discuției atunci când Partidul Comunist Francez a refuzat doctrina dictaturii proletariatului. De fapt, găsim această
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
ideea că indivizii găsesc libertatea adevărată în comunitate. Bineînțeles, este posibil ca individul să găsească libertatea într-o comunitate fraternă, și nu în competiție sau în singurătate. Dar este, de asemenea, posibil ca o comunitate restrânsă să devină foarte repede despotică. Nu sunt sigur că satul, înțeles ca o comunitate, a fost, ca atare, o anarhie sau a garantat libertatea indivizilor. În același mod nu sunt sigur că puterea sindicatelor este totdeauna o garanție a libertății muncitorilor care nu aderă la
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de tot neprihănit (Sf. Pavel) ține să amintească scriitorul, și totodată nu uită să precizeze "că talentul nu garantează și moralitatea". Alternanța trecut/prezent, timpul pierdut / tipul regăsit într-o sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta narativă a acestei cărți de introspecție și ecografie a eului profund, a personalității încă nedevolate public. Maestru al stilului incisiv, George Mirea este și un artist al apologiei în sensul benign al speciei retoricii clasice. Remarcăm din cele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
existe o ființă care e ființă mea". Protagoniștii lui Bruckner sînt niște eugenici pe dos: încercarea lor de exterminare a frumuseții chipului, fie acesta chip de femeie sau de bărbat, face parte dintr-un proiect de putere, de preluare autoritara, despotica a lumii, dar de fapt este echivalentul efortului de autoprotejare. Atîta vreme cît nu mai există fapturi frumoase nu mai există nici acel moment dramatic, încărcat de fericire dar și de panică, al întîlnirii dintre privirea îndrăgostită și chipul care
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
azi, tocmai în "punctele esențiale". Este ""reconcilierea" propusă de putere (Ce să facem? Este inflație și trebuie să trăim!) determinată de vechea noastră înclinație spre "supraviețuire cu orice preț". (Nu "tranziție", ci modificare, nu continuitate, ci ruptură cu vechiul regim, despotic). Lipsa de rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
cum? Punerea în practică s-a făcut fără formularea unor principii clare de interpretare politică, iar ideile lui Marx erau, stricto sensu, de expresie în formă filosofica. Iar din acest punct, Kolakovski desprinde un înțeles nuanțat: e clar că socialismul despotic (că realitate istorică) nu este identic cu socialismul preconizat de Marx. Atunci în ce măsură este rezultatul logic al doctrinei sale? Pe de o parte, afirmă Kolakovski, doctrina nu este întru totul inocentă, dar e și absurd să crezi că formele despotice
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]