706 matches
-
viață, pentru el era o formă a melancoliei. Acel libertinism intelectual deprimat al lui ascundea o disperată sete de absolut. Lucru greu de Înțeles la prima vedere, fiindcă Belbo compensa momentele de fugă, de ezitare, de desprindere, cu momente de destinsă ușurință În conversație, sau se distra producând alternative absolute, cu o hilară lipsă de a crede În ele. Asta era pe când Împreună cu Diotallevi construia manuale ale imposibilului, lumi pe dos, teratologii bibliografice. Și văzându-l atât de vorbăreț și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se eschivă, spuse că nu se putea stabili cu precizie, pe urmă consimți să-mi examineze palma, Își trecu degetele peste ea, mă privi În ochi, apoi zise: „Ești fiul lui Oxalá”. M-am simțit mândru de asta. Amparo, acum destinsă, sugeră să se dezvăluie al cui fiu era Agliè, dar el spuse că prefera să nu știe. Întorși acasă, Amparo Îmi spuse: „Te-ai uitat În palma lui? În loc de linia vieții, are un șir de linii frânte. Ca un pârâiaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ureche, le ascultau sfatul, le primeau influența benefică, se pierdeau În mărturisiri, se ușurau În felul ăsta. Unii dădeau semnele unui Început de transă, pe care cambonos Îl Încurajau cu moderație, conducându-i apoi din nou prin mulțime, acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă soluție a primei probleme. Dar pentru a doua: localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât la Dallas. Incapabil să suporte privirea ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă localizarea creaturii cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
însă că astăzi, datorită neașteptatelor evenimente, va putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire ștrengară strecurată prin geamurile unui cupeu ce gonește grăbit, așteptând în liniște să se facă ora când au să apară toți musafirii ? Voulez-vouz nous faire l’honeur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă și liniștită, așa cum îmi place să fiu, m-am apropiat, fără măcar să-i fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă că nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l deranjeze. El avea un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când s-a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu noi, domnule Ialomițeanu ? întreabă micuța Margot. Desigur, pleci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi reușesc cumva să-mi iau rămas-bun de la Vlad și de la ceilalți băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său de a fi așa cum l-am cunoscut o viață, este încruntat și oarecum încordat. Bașca, seamănă cu Charlie Chaplin. Dar asta nu mă prea preocupă. Dacă întorci fotografia, pe verso poți vedea scris
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care se pun: 5 linguri cu zahăr roșu, 5 păstăi de vanilie. Se lasă la macerat două luni de zile. Se consumă cu mare plăcere, ca aperitiv, la dejun sau la diverse dineuri, mai ales pentru crearea unei ambianțe mai destinse. Foarte inventivi, réunionezii s-au specializat în producerea unei game variate de rom, în funcție de fructele și alte ingrediente folosite: ananas, papaia, citrice, canel, mandarine etc. Cu toate că Réunion produce doar 1% din cantitatea de vanilie, pe glob, având în vedere dimensiunile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
soluție pentru a evita disperarea sau lehamitea, dar arta după care poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. De fapt, habar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bună ziua", expresie foarte uzuală, dar care mie îmi pare, cumva, mai familiară, mai afabilă, probabil și fiindcă nu sunt obișnuit cu ea. O clipă, am iluzia, plăcută, că vecinul lui Nick mă tratează ca pe o veche cunoștință... Atmosfera e destinsă, odihnitoare. Multă verdeață, străzi pașnice, pe care merg doar mașini (rare), zgomot puțin; mă simt ca într-o stațiune în vacanță. Poate că și aici "relațiile publice" înlocuiesc solidaritatea umană, poate că și aici nefericirea are dreptul să fie "publică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
obiecte înainte chiar de a se acționa pe M. Eminescu, după cum se constată din lucrările aflătoare la dosarul cauzei. Aceste fiind, domnule ministru, relațiunile ce vă pot da în afacerea de față, vă rog să binevoiți a primi asigurarea prea destinsei mele considerațiuni. Primul-procuror D. Alexandresco Dom. sale Dom. Ministru Cultelor și al Instrucțiunei Publice XII DOSARUL PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU pentru. sustragere conf. art. 204 C. P. 1876 octombrie 20 N. 3297 N. 152 DOSARUL PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
deranja prin prezența mea inoportună. Apoi pe holul spațios mă îndrept spre biroul directoarei care mereu e ocupată și rezolvă orice problemă pe loc, zâmbind și vorbind cu sufletul către solicitanți. Am văzut o atmosferă generală de colegialitate, o atmosferă destinsă și distinsă, care trădează adevărata clasă de conducător al acestei prestigioase unități de învățământ din urbea noastră. După un timp cer să se comande un taxi, sunt condus de însăși d-na directoare Tamaș spre ieșire. Cu aceste impresii care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Într-un balon de săpun care dispăru, lăsîndu-i privirea pustie, pierdută spre altă fereastră, una de mai sus, de la etajul al doilea, pe care palatul nu-l avusese niciodată. Poate că de aici venea expresia angoasată a buzelor lui, Încă destinse și curbate, dar complet lipsite de bucurie. — Hai să ne odihnim. Îi spuse Santiago prietenului său, Întrerupind observația minuțioasă a lui Julius. Mai Întîi cina de Crăciun cu bătrînii, diseară; pe urmă ieșim. CÎteva ore de somn nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam gol și amețit. Am avut deodată senzația că n-am decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
secunde mai târziu, când își aruncă privirea înapoi, văzu că ei dispăruseră într-unul din dormitoare, lăsând-o în cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și semantica generală plecând de la experiențele cunoscute. Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era vorba de transporturi rapide precum distorsiunea, nu erau matrice stabilite, nu erau zone memorizate spre care oamenii și mașinile să se lanseze iute ca gândul. Aceasta rămânea să fie elaborat puțin câte puțin. * Încă o dată, visul se schimbă. Mai destins, mai personal. Însă gândurile care apăreau nu se adresau neapărat nici lui Ashargin, nici lui Gosseyn. "Eu am fost cel care a similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]