3,056 matches
-
monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viteza lor sporea, m-am trezit atras pe banda de mare viteză, așa încât vehiculele din sens opus se îndreptau aproape drept spre noi, uriașe carusele de lumină din ce în ce mai puternică. Grilajele radiatoarelor lor formau embleme misterioase, alfabete în goană ce se destrămau la mare viteză pe toată suprafața drumului. Epuizat de efortul de a mă concentra asupra traficului și de a menține pe benzile lor mașinile din jurul nostru, am luat mâinile de pe volan și-am lăsat Lincolnul să înainteze singur. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orfanilor și orfelinatelor de la noi, a numărului mare de copii instituționalizați. Abandonul de copii înregistrat în fiecare an se datorează nu numai educației părinților care au recurs la acest fapt sau gest necugetat sau disperat, ci și sărăciei care poate destrăma familii întregi. La rândul ei, sărăcia și învățământul defectuos au propriile lor cauze, care nu-i exclud pe politicienii din România postrevoluționară. Datorită lor în primul rând, tranziția noastră a fost marcată de o dezorientare cvasi-totală. Ceea ce s-a reușit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
român nu dorește noi traumatizări și nu poate respira decât aerul oxigenat al democrației autentice. Prezentul demonstrează că fragila noastră democrație, încă nedezvoltată, câștigată atât de greu, este în pericol. Un vis care a devenit realitate este pe cale să se destrame, dându-ne un brânci înapoi în istorie. Nu mi-am propus decât să trezesc conștiința cetățenească, incitând românii să salveze și să perfecționeze democrația. Mi-am permis să vorbesc tranșant despre tirania comunismului și mentalităților sale și despre pericolul reîntoarcerii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de curaj, că totul se devalorizează, azi, inclusiv tristețea. [...] Mă tem că în actualul blocaj politic lucrurile nu stagnează. Ele se strică și strică, se distrug și distrug. Nervii omului de pe stradă se uzează, iar încrederea lui în viitor se destramă. Nu întâmplător, potrivit ultimelor sondaje, aproape un sfert dintre români au ajuns să nu mai vadă cu ochi buni economia de piață. [...] Din nenorocire, tocmai în asemenea momente ne lipseau marii bărbați de stat, marile inteligențe politice, capabile să distingă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a sugera că Era modernă s-a încheiat. Astăzi, multe lucruri arată că străbatem o perioadă de tranziție, când, se pare că ceva este pe cale de dispariție și altceva se află în durerile facerii. Este ca și cum un lucru s-ar destrăma, s-ar descompune și s ar epuiza, în vreme ce un altul încă nedefinit, s-ar ridica din ruine.” Același autor P.P. Negulescu, sublinia în cartea sa că: „Lumii deznădăjduite de astăzi îi trebuie un adevăr, mai presus de orișice, o încurajare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină? Erau întrebări indiscrete; ar fi trebuit să răspund: „Ca s-o desenez“, dar cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice Brandy, el îmi cere să urc în mașină, să vorbesc, doar să vorbesc, și mă întreabă dacă am ceva ce aș vrea să spun și poate mi-e prea frică să le spun celor de la serviciul social. Rochia se destramă, mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant, ne bucurăm, toată lumea ne știe cît de fericiți și norocoși sîntem, dar noi sîntem săraci lipiți și nici n-avem unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
binelui. Deși cărțile sfinte sunt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sunt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să completez, să descifrez segmentele acelei istorii tulburi care au rămas În umbră până‑n ziua de azi și care, Într‑un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, când s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ciment neted, aproape strălucitor, el nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În cameră sunt și alte persoane, mai exact trei. Unul poartă cămașă albă cu mâneci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor mândria și dragostea pentru Delta Dunării. Stuful aplecat deasupra luciului apei forma o galerie ca în basme. Soarele se înălța pe cer, forfota începea... Vraja răsăritului se destramă, iar alta începe... Daniela Pascu, clasa a V-a C O zi de neuitat De dimineață, părea o zi obișnuită ca și celelalte, dar mai târziu mi-am dat seama că nu era așa, pentru că am primit o veste extraordinară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adevărată desfătare să o privești. Am între-bat cum o cheamă și ea mi-a răspuns că fiecare ființă a pământului are aici o dublură care o reprezintă. Deci, cea din fața mea nu era alta decât umbra mea. Ciudat, visul se destramă cu o nouă atingere de compresă. O lume paralelă poate exista, cu siguranță, dar păstrând doar marele BINE și atunci ea ar fi, desigur, minunată. Alina Moise, clasa a VI-a C CUGET Să nu-mi închideți visul, cât timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă prestabilite, sau Într-o ordine care se Închega chiar atunci și care refăcea În mare portretul lui Judith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numește Comitetul de Explorare a Ne-spațiului (o să-ți scriu o scrisoare și despre comitetul ăsta), dar toate amănuntele acelei părți, cele care explică de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot ține nava pe linia de plutire fără pastile. O să trebuiască s-o ții pe linia de plutire, fir-ar să fie, nu-i așa, pentru că nu știm niciodată ce-o să spună el. Dar e prea lung, țesătura s-a destrămat - fire trase și găuri, se întrevede el, știi cum e înainte de pilule. Nu-mi pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune, în principal despre cine cu cine a făcut sex, cine pe cine a înșelat, cine pe cine a ucis în telenovele. De unele dintre personajele pe care le-a pomenit nici măcar nu auzisem vreodată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]