1,125 matches
-
Naționale din Chișinău (1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). Lirica lui Ț. se caracterizează prin simplitate, câteodată chiar prin simplicitate, înregistrând reacții sufletești de moment, „întâmplările” naturii și pe cele ale inimii într-o perindare de imagini vizibil desuete. Versul, lucrat cu migală, beneficiază intermitent de recursul la ludic sau de propensiunea aforistică. Adesea „iubirea și tristețea sunt puse într-o ecuație, într-o cumpănă ce balansează permanent” (Mihai Cimpoi). Multe poezii ale lui Ț. au devenit texte pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
prin timp, soliditate, Să mă ajut prin tine, la nevoie, Dă-mi doar nesomnul marilor păcate Și un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te voi resuscita prin sărutare, Prin deteriorata adorare, Prin incomensurabila trăire. Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
forță impresionantă, Chiar dacă acum, pe același drum, Urlă viața-n mine, disonantă. Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând, lacrimi depănând Printre toate grijile comune. Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ghidurile și mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuților și necunoscuților ilustrate, însoțite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roților pe șine, vuietul elicelor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbește auzind un vals desuet: "Valsuri, acum? Cine mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Picturile reprezentau vag grădina Belmont. arborele ginkgo, bradul, fagul arămiu, mestecenii care căpătaseră acum un aspect păstos, priveliști îndepărtate ale Papucului. În salon se găseau și portrete, în aceeași manieră, ale membrilor familiei, în costumele diverselor perioade și în atitudini desuete, pe fonduri luminoase de un auriu șters. Geoffrey Stillowen, tânăr și blond, în costum alb de tenis, fusese pictat așezat într-un fotoliu și citind o carte, cu racheta sprijinită de genunchi. Soția lui, Rosemary, în picioare în spatele lui, deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fi atinsă, în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceața dimineții, Într-o uniformă albastră, excentric și tăios, cu o vorbire Îngrijită. Pare din același soi cu sergentul - li se văd amîndurora gulerele albe pe sub tunicile militare. Spre deosebire de cadrele militare de la Hațeg, cu aerele lor rurale și un pic desuete, cei de aici miros de la o poștă a București. Programul pe luna octombrie e următorul. Se face iar Împărțirea pe baterii, ciclul 1, răcanii adică, se pregătește de jurămînt, care va avea loc pe 8 noiembrie. PÎnă la jurămînt, sîntem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale noastre, se dă la el. — Ce mă-ta crezi tu, mă Portocală, că ești? Privighetoare? CÎnd Gărăgău Își dă drumul la țeavă, ies
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orice influență occidentală. Concluzia? Convertirea la stilul apusean în organizarea de stat ca și în cultură și moravuri s-a precipitat brusc, făcând să se uite etapa anterioară, de pătrundere lentă a unui model care, el însuși, era înlocuit ca desuet în Occident, și tot ce nu era încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și a deschis, mai târziu, calea filosofiei transcendentale și a celei fenomenologice. Acceptarea În mod deschis și franc a stării firești a spiritului omenesc, Îndoiala, ca principiu al gândirii, dar și ca expresie a libertății sale, a produs ruptura cu desueta Încredere absolută În autorități și principii dogmatice, În metode formale și neadaptate obiectului lor. Abia În acest fel, negând propriile achiziții, Îndoindu-se de sine, a reușit gândirea să se depășească, să-și creeze motivații noi pentru reconfigurarea și recucerirea
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
am putea oferi în spatele leilor? Cu alte cuvinte pentru ce i-ar dorii ? Rămâne totuși ca soluție, contrar a tot ceea ce știm despre noi și despre lumea înconjurătoare, despre teoria și practica economică, să renunțăm, într-un elan de patriotism desuet la statutul actual al BNR și să pornim mașina cu bani în speranța că așa vom cucerii și uimii o planetă întreagă. În cazul acesta vă rog să vă imaginați cum politicienii noștri de azi negociază conducerea acestei instituții. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și nu mai face impresie, dar acum patru ani nu erau în București decât extrem de puține locuințe mobilate astfel (...) Mie îmi place nespus de mult și cred că e îndreptățită această preferință a mea..."345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie o frumusețe seara
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
moleculare BEMP ale procesului de absorbție/emisie de tip (bio)laser molecular. În trecut rolul esențial în declanșarea și întreținerea procesului de emisie laser a fost frecvent asociat cu existența electronului metastabil de tip π, printr-un mod de exprimare desuet pentru modelul pulstonic de explicare, dar util pentru a nu crea un deficit de înțelegere, atunci atomul, molecula și/sau celula vie au fost asimilate unitar [Mărgineanu, Isac, Tarba, 1980], unui concept urmare a căruia ar exista doi electroni simultan
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
apanajul altor nivele educaționale, primar, în speță. Pe de altă parte, experiența noastră de predare în altă instituție din afara României și contactul cu stilul de lucru de al profesorilor de acolo, ne-au arătat că ceea ce în România se consideră desuet, în altă parte face parte integrantă din pregătirea studentului, fiind una din premizele ducerii sarcinilor didactice până la capăt și în condiții calitative bune. Iată la ce ne referim. Papadopol cere elevilor ca la literatură să aibă un „carnețel personal”, unde
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
practică inițiative de promovare și consolidare a culturii naționale, cum ar fi o bibliotecă de popularizare, publicarea unor importante colecții de documente sau a scrierilor unor autori debutanți. Scoate, împreună cu Barbu Theodorescu, revista „Floarea soarelui” (1927-1929), al cărei articol-program, cam desuet (căutarea unui „refugiu în atmosfera patriarhală de la țară” și „reclădirea templului pentru cultul frumosului și închinarea adevărului”), atrage îndeobște colaborări modeste, dar unde el va publica articole și studii literare, ca și în „Făt-Frumos”, „Litere”, „Revista germaniștilor români” (e secretar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
încât, atunci când se pune problema unei alternative, apar de cele mai multe ori combinații (tot) ale acestor discipline: biochimie, sociolingvistică, psihologie juridică etc. Disciplinaritatea este explorarea științifică specializată a unui anumit domeniu (obiect de studiu) omogen, care produce noi cunoștințe și face desuete cunoștințele vechi. Activitatea disciplinară rezultă neîncetat din formularea și reformularea corpusului actual de cunoaștere despre obiectul respectiv de studiu (Encyclopedia of World Problems and Human Potential). Disciplinaritatea este, conform definiției de mai sus, un proces dinamic de producere a noii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de exeget mult mai modern decât s-a crezut. Recitirea altui poet de început de veac, în cartea inspirat intitulată G. Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române (1999), are în vedere „partea de perenitate” a unei opere pentru mulți desuetă și rediscutarea ei din perspectiva anului 2000. Trăsătura dominantă a liricii lui Topîrceanu e găsită în „imposibilitatea de a se fixa”, așadar de a persevera acolo unde se află înzestrarea lui reală, adică în umor, de unde peregrinarea soldată, după opinia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
indusă În eroare și instrumentată de regimul comunist. Contra-reeducarea urmărește să Înlocuiască așa-zisul „creier bun” implementat de comunism cu fostul „creier” pe care comuniștii au Încercat să-l lobotomizeze. Este ca o Întoarcere la origini, dar nu În sens desuet, retrograd, ci În sensul revenirii la „creierul” neviciat de toxinele ideologiei extremei stângi. Se poate vorbi, de aceea, despre niște instituții ale contra-reeducării În România? În sens informal, da. Mă refer la instituție văzută ca un corpus de idei compacte
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de a fi român, contrapusă „mândriei” de a fi român. Cele două sentimente sunt componente ale unui cod național de onoare, care s-ar părea că nu mai trezește interesul multora. E un subiect delicat, perceput de unii ca total desuet, romantic În cel mai bun caz, dacă nu de-a dreptul amenințător, Într-o țară În care ideologia comunistă a demonetizat orice referire la patriotism. Cu toate acestea, nu putem trăi, se știe, Într-o societate civilă „internațională”. Apropo de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aproape imposibil de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]