1,116 matches
-
viața pe „o amintire de semne”, că numai la o depărtare de trei metri se deschide „drumul real,/ unde poate ajunge/ sărind printrun cerc magic”. În clipele de indispoziție, îi vine în ajutor autoironia. Destinul îi apare ca un tren desuet tras de o locomotivă cu aburi, punîndu-l în situația de-a rămîne, în urma unei mișcări greșite, „aplecat peste golul cimentului,/ cu piciorul (dreptul?) prins (...) în ușa destinului”, indecis dacă evită „un dezastru” sau pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
o percepură că pe o glumă proastă, iar amorul dintre cele două statui, Sfincsa și Colosul, li se păru caraghios. Despre Romeo și Julieta conchiseră că este o poveste obișnuită, iar despre cea a Maestrului și a Margaretei, că este desueta. Ar fi voit mai multe amănunte despre Rimbaud și Verlaine, înfățișați, cel dintâi - ca o demoazela fatală, iar cel de-al doilea - ca un țap întunecat, dar istoria spusă de noi era atâta cât era, adică o poveste cu zulufi
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
să le nască. El știe să le dea preț maiestuoaselor inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări de ploaie, prostul satului, și el un strîngător de alte ciurucuri. Un hoț de icoane, pescar, pe gîrlă, de sfinți trimiși în procesiune, să facă să
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
teatrul în ziua de azi?" să întreb: "Ce este hrana? Ce înseamnă hrana în ziua de azi?" Putem oare considera că hrana e pe cale să se demodeze? Putem pune oare întrebările: "Este hrana necesară? Hrana nu e oare o noțiune desuetă? Hrana se adresează numai elitelor?" Știm că hrana are un vast înțeles social și politic pentru întreaga omenire. Și, totuși, știm că în scurt timp vom mînca împreună. Și nu vom fi cu nimic de folos omenirii dacă vom declara
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor noastre. E, mai întîi, un apel la ceea ce n-am putea numi decît incultură, o incultură nu doar istorică ci și morală, jenantă precum orice formă de incultură. Apoi o desconsiderare jignitoare
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
Valeriu Gherghel, gazetar și profesor de filozofie la Facultatea "Al. I. Cuza" din Iași, ne spune un singur lucru: că din rîndul trăirilor cruciale de care un om poate avea parte în viață face parte și lectura. Aproape că sună desuet în zilele noastre, dar citirea unei cărți la un moment dat poate avea o asemenea influență asupra unui om încît, comparată cu obișnuitele trăiri cotidiene, ea poate cîntări cît o experiență. Urmarea imediată va fi o schimbare de optică și
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
premise decît celălalt. De altfel, se bazează pe interviuri cu martorii efectuate recent și pe documente "dezgropate" tot de curînd. Chiar din acest unghi mi s-a părut realmente pertinent, cu toate că își asumă un mesaj, atitudine care ar putea părea desuetă pe fondul postmodernismului. Ca subiect de film, Holocaustul a fost extrem de exploatat. Întrebați însă cinefilii apropo de existența unei rezistențe nemțești și vor ridica din umeri. S-a spus adesea că Germania a avut regimul pe care îl merita și
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
psihologie la narațiunea marginal-magică, populată cu eroi pe jumătate fantastici, pe jumătate caraghioși - este Le Dilettante. Înființată tot în 1984, și-a început activitatea publicîndu-i primul volum lui Eric Holder, Nouvelles du Nord (Eric Holder este unul dintre scriitorii francezi desueți, un minimalist bucolic pentru domnișoare de pension). Dar cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
vreme poezia și poeții contau mult mai mult decât azi, când, în paranteză fie spus, doar 8% dintre englezi citesc versuri într-un an, zice un studiu de la Oxford. Nu mă îndoiesc de intențiile bune ale lui Jeffs, dar modul desuet în care le materializează o face să cadă în aridul teren al stereotipiei. Ce m-a deranjat cel mai mult este că pelicula cade în vechiul clișeu "de a da vina pe el". Nu înțeleg de ce regizoarea nu folosește absolut
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
ci de a trimite cititorului o scriere care să lumineze momentul clipei prezente. O scriere care, altfel, va fi în curând uitată în neuitarea Bibliotecii. Ea, Biblioteca, mai păstrează doar lumina clipei de demult. îmi dau seama că pot părea desuete sau... inocente astfel de mărturisiri. După aproape treizeci de ani de scris și de publicat, după cel puțin tot atâția de ,viață literară", nu din inocență le scriu. Ele pleacă mai mult dintr-un fel de compasiune pentru vacarmul în
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
în revistă ad nauseam. Spectrele nu au cum să evolueze. Totuși, pot strălumina, cu o vorbă, o mișcare sau un gînd, cîte un detaliu al trecutului, semnificativ pentru prezent. Strigoii sînt întotdeauna martori - necesari! - ai vremilor apuse. Ei pot fi desueți, dar nu mereu. Dovadă: fostul rege al Danemarcei, devenit fantomă. * Uneori, ai drumul propriu atît de bine trasat - printr-o alegere făcută timpuriu, prin voia sorții sau pentru că ești obtuz și nu ai nici o urmă de imaginație -, încît mergi oblu
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
că tuturor li se pare normală forma Ioana d'Arc, în loc de Jeanne d'Arc, iar Londra nu este (încă) amenințată în vorbirea românilor de vreo concurență a formei London. Unele forme mai vechi (precum Lipsca pentru Leipzig) au devenit totuși desuete și probabil opace pentru cei mai mulți. Formele specifice de transpunere a numelor proprii într-o limbă străină sînt adesea derutante (și pot produce confuzii în traduceri): Monaco, într-un text italienesc, se poate referi la München, nu numai la Principatul Monaco
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
discuri cu substanță fotosensibilă. Există un mecanism special de regenerare a discurilor, astfel încât porțiunea fotoreceptoare este înlocuită continuu la fiecare 20 de minute. Suntem depozitarii unor minuni tăcute de care nu vrem să mai știm nimic. Apologetica este cea mai desuetă dintre științe. Pentru că este o știință a corelațiilor și conexiunilor, nu a despicăturilor. A unirii, nu a despărțirii.
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă de lucru stătea-n coate un portret banal frații aveau case și neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-o poză de la șapte-ș-șapte o eclipsă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit Însă cu uimire la ICR NY un raționament care s-a degradat În ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
la sol, șchioapătă însă considerabil. World Trade Center, ultima peliculă a lui Stone este un "așa nu" de la cap la coadă. Chiar defalcînd filmul, nu rămîi cu prea multe: o muzică demnă de funeraliile unui papă, un stil de filmare desuet și lălăit la maximum, un montaj total neinteresant a cărui tăietură lasă de dorit. în fine, e povestea a doi polițiști (reali), John McLoughlin (Nicholas Cage) și Will Jimeno (Michael Pena), prinși între dărîmături și, în paralel, a nevestelor lor
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
creste, dar nici nu m-a amestecat printre meduze moarte, pe nisip”. Și totuși cărei epoci l-am putea circumscrie pe acest autor nu doar cu o prodigioasă, plurilaterală prestație, ci și cu un profil acuzat personal, în afectarea sa desuetă? Am impresia că așa- numitei (de Șerban Foarță) „belepocă”. Scepticismul ironic, erudiția elegantă, scrupulul formal, duhul unui clasicism tîrziu pulsînd în venele scriptorului și, mai de departe, ființa tînărului (cel puțin) „bîntuit de fantasme erotice”, „întîmpinînd zările pe culmile muntelui
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
peisajul coregrafic a fost relația tuturor personajelor cu obiectele din jur - mese și scaune - folosite nu ca elemente de decor, ci integrate în dans, ca partenere în jocul scenic. Interpretările au fost adecvate fiecărei stări, vocabularul fiind însă, pe alocuri, desuet. Lucrarea lui Tünde Baczó, Dar cu pianistul cine dansează?, a fost cea mai apropiată de linia dansului contemporan, deși titlul piesei nu a făcut-o pe autoare să îl integreze în desfășurarea coregrafică și pe pianistul Tibor Cári, care i-
Dans la Odeon by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4101_a_5426]
-
disperarea. Bosonul e argumentul ontologic în varianta cosmologiei contemporane, e ideea lucrului în sine după calapodul tehnicii de azi. Peste un deceniu, probabil, că bosonul va deveni o relicvă la care teoreticienii vor strîmba din nas ca în fața unei scorneli desuete. În fine, Feynman, a cărui idee privind istoriile alternative ale fotonilor îl consacră drept unul din cei mai importanți gînditori din domeniul mecanicii cuantice. Potrivit lui Feynman, mintea umană are tendința de a reduce simultaneitatea proceselor la înlănțuirea lor cauzală, caz
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
trecutul recent, altul - de cel îndepărtat. Un palier este cel ante- sau imediat postdecembrist, cînd Maia captează poveștile familiei și le așterne pe hîrtie ca-n transă în atmosfera enigmatic-promiscuă a căminului Universal, transcriind (cu deformări importante...) scrisorile de epocă desuet ceremonioase ale lui Vasile, pline cu formule de adresare gen „muraki mi” sau „Rada mi”. Ele apar reproduse cu italice și deschid ferestre către un trecut din care lipsesc multe verigi. Bun prilej de lecturi multiple și hermeneutici sofisticate... Un
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Becali. Cea mai concisa definiție a naționalistului ar fi poate aceasta : dorința că țara sa să poată face ce vrea, fără a se sinchisi de restul lumii. Asta era însăși esență national-comunismului ceaușist. Dar aceasta definiție arată și cât de desuet e naționalismul, de ce el astăzi este respins și combătut de comunitatea internațională. N. Răducanu NOTĂ : Pentru a nu depăși cele 2500 semne impuse că limită, mă opresc deocamdată aici. (va urma) Vă Dragoș Dragoș sans doute Va Dragoș Tu suiș
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
amintire inventată dar le văd fețele mirate și-ndulcite abia de vestita cafea la nisip care le era servită pe scăunele turcești octogonale, negre ca niște cutii cu pereți ajurați. Prin soarele de-afară văd trecători și tramvaie, umbrele lor sunt desuete ca sugativele din copilărie pe care ni le furam unul altuia în recreații, este o pulbere care stăruie în fiecare colț al odăii și țipă ca apa la stăvilar, stăvilarul e carnea mea care nu se mai satură de viață
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]