347 matches
-
cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare" (Lyotard, 1993, p. 15), adică a periodizării cronologice a istoriei, antrenează mai departe prăbușirea funcției narative a istoriei, care înseamnă că istoria își "pierde functorii, marele erou, marile primejdii, marile aventuri și marele scop" (Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
32, nr. 1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
pune Întrebarea care este relația dintre strategie și război, respectiv pace. Din punct de vedere epistemologic, se poate observa că efervescența intelectuală În cadrul studiilor de strategie corespunde destul de bine ciclurilor de război și pace (Betts, 1997, p. 7). Căderea În desuetudine a războiului ca instrument al politicii nu a condus Însă și la căderea În desuetudine a strategiei (Mueller, 1989). Așa cum se va demonstra În paginile ce urmează, aceasta s-a Întâmplat și pentru că, dincolo de confruntarea armată, aplicarea forței și amenințarea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
epistemologic, se poate observa că efervescența intelectuală În cadrul studiilor de strategie corespunde destul de bine ciclurilor de război și pace (Betts, 1997, p. 7). Căderea În desuetudine a războiului ca instrument al politicii nu a condus Însă și la căderea În desuetudine a strategiei (Mueller, 1989). Așa cum se va demonstra În paginile ce urmează, aceasta s-a Întâmplat și pentru că, dincolo de confruntarea armată, aplicarea forței și amenințarea cu aplicarea forței la nivel strategic depășesc simpla dimensiune militară, intrând În contact cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
1986; Din aproape în aproape, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, R, 1969, 3; Lucian Raicu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, RL, 1969, 19; Mircea Iorgulescu, „Aldebaran”, RL, 1970, 46; Paul Dugneanu, Farmecul desuetudinii, LCF, 1977, 49; Margareta Nicolau, „Aniversarea”, CNT, 1981, 7; Elena Tacciu, Răsfrângerea în tipologii, RL, 1982, 22; Elena Tacciu, Distanța ironică, RL, 1984, 8; Mariana Ionescu, Viața, în primul rând, CNT, 1987, 37; Horia Gârbea, Nevoia de roman, VR, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
aceeași politică. În cîțiva ani, el aduce nemulțumirea generală la maximum prin nevoia în care se găsește de a-și face rost de bani prin toate mijloacele: împrumuturi, crearea de oficii, suprimarea parțială a plății rentelor, restabilirea impozitelor căzute în desuetudine. Fronda parlamentară. În iunie 1648, Parlamentul de la Paris redactează o hotărîre, numită "a camerei Ludovic cel Sfînt", cerînd rechemarea tuturor comisarilor sau intendenților, votarea prin parlament a impozitelor noi și a înființării de oficii, interdicția de a închide pe cineva
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al Partidului Comunist Român de organizarea și desfășurarea în mod unitar a întregii munci politico-educative și de partid din unitățile și formațiunile Ministerului de Interne”. Schimbarea lui Ion Stănescu din funcția de ministru a făcut ca proiectul să cadă în desuetudine, menținându-se status-quo-ul. Mai precis, au continuat să funcționeze Consiliul Politic al Trupelor de Securitate, asimilat în drepturi statutare cu un comitet județean de partid și subordonat direct C.C. al P.C.R., și Consiliul Politic al Trupelor de Pompieri, cu drepturi
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
fiind aplicabilă numai legilor și regulamentelor. Prin codificarea à droit constant nu se realizează o reformă legislativă, nu este presupusă o legislație nouă. Prin ea se modernizează limbajul și se pot elimina normele și instituțiile juridice care sunt căzute în desuetudine sau care nu au fost și nu vor fi niciodată aplicate. După relansarea, în Franța, în 1989, a codificărilor, a fost consacrat principiul că acestea se realizează à droit constant și că părțile legislative ale codurilor trebuie să fie supuse
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și definitivă și, mai mult, a devenit singura procedură disponibilă, în vreme ce varianta Protocolului a ieșit din discuție; pur și simplu, ea nu va mai reveni spre a înlocui Actul, fiind eliminată, prin omiterea din Tratatul de la Lisabona, căzând astfel în desuetudine. Dar a avut loc nu numai o modificare de procedură temeiurile legale (document), ci și una de reper, pentru că structura regulilor la care se raportează obligațiile României este, în bună măsură, modificată; în prima alternativă (Protocolul), exista Tratatul Constituțional, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în ochii impudicului modern, întruchiparea însăși a desuetudinii. Imediat după terminarea cursei olimpice de 10 000 metri, în care cine altul putea lua aurul decît eternul Selasie (se pare că pe toți etiopienii îi cheamă Selasie, de la împărat pînă la atlet), deci îndată după cursa cu răpitorul (răpitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa și ce-a mai rămas natural în ființa ce se confruntă acum din ce în ce mai dramatic cu propria-i condiție. Ne e teamă că în schizofrenia generală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin supuse circumstanțelor, nu neapărat meschine. De luat în calcul sumar și comod calcul doar și sarabanda expozițiilor de la Cupola ieșeană, dominată, cu precădere, de tineri. Apropo, numai și menționarea acestei (era să spun locații) e ea însăși de o desuetudine greu de mascat. De vreme ce alte... locații, administrate vivant de incitantele soluții alternative ale Perifericului, de pildă, merită, și ele, cu prisosință, aceeași luare în calcul. Chiar împreună. Numai că vectorul al doilea, prin probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
virtuala invitație de-acum a unui Matei Bejenaru tocmai luîndu-și, în pragul Perifericului, rămas bun de la un congener străin nu m-ar surprinde. Rugîndu-l, în schimb, pe intrepidul manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
structurale solide, mai ales de ordin teoretic, prin raportare inclusiv la performanțele sau la performările locale. Gros-plan Din nefericire, o parte a culturii literare românești rămâne acum în culise: perioada veche, sau medievală, sau premodernă (deși termenul e căzut în desuetudine). O "literatură" nu se poate afirma inter-național doar prin vârsta modernității sale și nu-și poate declina un trecut, chiar dacă ea crede că nu se (mai) regăsește în el spiritual, în niciun chip. Ca orice pseudo-axiomă, această afirmație nu rezolvă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spune. Autorii anglo-saxoni, care în momentul acela mai investigau încă procesul fondării națiunilor Europei, aici nu mai beneficiau decît de un soi de reverență politicoasă ce se atribuie de obicei abnegației erudite a celor ce se consacră subiectelor căzute în desuetudine. Însă, de cînd naționalismul s-a reîncarnat brusc în lupta feroce a "clanurilor" bosniace, lucrurile s-au schimbat fulgerător. Pentru a răspunde perplexității unui public surprins, tot felul de studii au fost editate 60 la repezeală, fără a reuși totuși
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia poate să se lipsească fără pierderi majore. Coerența însăși a poeziei fiind „de tip metaforic”, efortul poetului trebuie îndreptat către asocierea contrastantă a cuvintelor, ale căror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
oameni ai cărții“ (Ahl al-Kitab), favorizați, indiferent că erau islamici, creștini sau mozaici, toți considerați apartenenți la religiile monoteiste relevate. Ei aveau drepturi, libertăți garantate, în primul rând religioase. în sec.XII, sintagma juridico-religioasă de „oameni ai cărții“ intră în desuetudine, datorită reformelor otomane. În a doua perioadă care corespunde maximei înfloriri a medicinei arabe (900 - 1250) medicii arabi, aduc un spirit de observație personal, viziune critică independentă și o tendință de a face noi experiențe terapeutice, farmacologice, organizatorice etc. Arabii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fi pedepsiți în vreun fel. Pe lângă o relaxare morală, sărbătoarea carnavalului conferă participanților ei "un drept la insultă, sau mai exact, la o pseudo-lege penală a injuriei și a defăimării. Chiar și astăzi, acolo unde nu a căzut în desuetudine, ea are ca efect suspendarea regulilor de poliție care interzic îmbulzelile zgomotoase și gălăgia nocturnă". Cum spun catalanii: "Per carnaval, tot s'hi val" (pentru carnaval, totul este permis). Pe durata carnavalului, populația vechii Franțe avea obiceiul să imite justiția
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
a-și lichida infracțiunile din trecut și cele actuale. Lipsa și aplicarea unor asemenea sancțiuni deși prin comunicatele colective de chemare la muncă date de C.R.B. ele au fost prevăzute și repetate continuu, totuși din cauza neaplicării lor au căzut în desuetudine, iar evreii infractori le iau în râs. Exemplul ce-l expunem mai jos arată cât de necesare sunt aplicarea sancțiunilor. Conform ordinelor superioare trebuia să formăm "Detașamentul Găești" cu un prim efectiv de 200 evrei. Pentru aceasta: În ziua de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare" (Lyotard, 1993, p. 15), adică a periodizării cronologice a istoriei, antrenează mai departe prăbușirea funcției narative a istoriei, care înseamnă că istoria își "pierde functorii, marele erou, marile primejdii, marile aventuri și marele scop" (Lyotard
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]