601 matches
-
ea e deja subînțeleasă, se află la baza tuturor lucrurilor 147." Gîndirea lui Karl Marx (1818-1883) se înscrie pe aceeași cale. El formulează un posibil grandios: prin Revoluția comunistă, oamenii vor ajunge, în sfîrșit, liberi. Limbajul său e însă profund determinist și chiar profetic: Revoluția este o necesitate istorică. "Marx a fost un gînditor al posibilului în aceeași măsură în care a fost și un gînditor al necesității. Pentru el, necesitatea unei viitoare, dacă nu chiar iminente revoluții sociale, ultima mare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sapiens (cu al nostru deci). Putem gîndi în mod rezonabil că există o legătură semnificativă între diferențele neurofiziologice constatate între cele două specii și dezvoltarea gîndirii simbolice la una dintre ele. Dar, atenție! Nu trebuie să cădem în plasa explicațiilor deterministe, așa cum ne avertizează cercetările existente: diferențele neurofiziologice care caracterizează Homo sapiens n-au provocat, la drept vorbind, crearea gîndirii simbolice. Aceasta nu era deloc necesară: ajunsă posibilă prin schimbarea modului de organizare a creierului, e vorba totuși de o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este creator de lume prin intermediul reprezentărilor și al imaginației sale, iar istoria omenirii este povestea acestei pluralități ireductibile a lumilor. Însă, paradoxal, științele umane nu iau omul în serios, ci ajung dimpotrivă la marginalizarea lui, subliniind constrîngerile exterioare și structurile deterministe. Suntem, oare, condamnați la această lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic? Insistînd asupra complexității lumii și a "constrîngerilor realității", conducători și experți ne explică faptul că nu suntem liberi și că refuzul "realismului" și al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doctrina homeopatică, chirologia modernă, acupunctura orientală și altele asemănătoare, Durand vrea să ducă mai departe programul lui Husserl din 1936 (vezi (a) din cap. 2), privind psihologia și alte științe umane actuale care încă mai suferă de cantitativism, obiectivism, agnosticism determinist, binaritate logică. Aceste reducționisme au dus la fragmentarea continuă a noțiunii de om, din secolul al XVIII-lea și până astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru marile pânze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încă din epoca lui Platon și Aristotel. 4. Înțelegerea naturii în termenii probabilității Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute explicația apariției unor noi specii în primul rând în acțiunea directă exercitată de schimbările care au loc în caracteristicile ambianței fizice, în condițiile de climă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
4. Înțelegerea naturii în termenii probabilității Drumul explicației darwiniene a originii noilor varietăți și specii prin selecție naturală a fost deschis și de trecerea de la examinarea corelațiilor dintre cauze și efecte potrivit tiparului determinist tradițional la o abordare probabilistă. Orientarea deterministă a gândirii îl conduce pe naturalist să caute explicația apariției unor noi specii în primul rând în acțiunea directă exercitată de schimbările care au loc în caracteristicile ambianței fizice, în condițiile de climă, sol, relief ș.a.m.d. Se presupune
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fiecare nouă generație, și anume a acelor care sunt mai puțin adaptați. Supraviețuirea celor mai bine adaptați în lupta pentru existență se realizează însă numai ca tendință. Ea va reține atenția cercetătorului care este înclinat să gândească probabilist, și nu determinist. Acele variații întâmplătoare ale caracterelor - care oferă anumitor indivizi avantaje în ceea ce privește adaptarea la condițiile de climă și de sol, în privința găsirii hranei sau a apărării de dușmani, a găsirii unor parteneri pentru reproducere sau a îngrijirii urmașilor - nu le asigură
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ajunge la descoperirea principiului selecției naturale datorită unei reorientări a gândirii, acea reorientare care i-a dat posibilitatea să înțeleagă că presiunea adaptativă la care este supusă fiecare ființă vie, într-o anumită ambianță, nu acționează într-un mod direct, determinist, ci se exercită preponderent indirect. Și anume prin aceea că în medie statistică vor fi avantajați în lupta pentru existență indivizii care posedă caracteristici ce oferă avantaje adaptative, caracteristici care au apărut însă în mod întâmplător, adică independent de această
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și uneori la fel de convenabilă.“ Perspectiva schițată în aceste rânduri aduce în prim-planul atenției fapte care fuseseră până atunci adesea trecute cu vederea de către naturaliști deoarece ele îl contrariază pe orice observator al naturii a cărui gândire are o orientare deterministă strictă sau finalistă. Este vorba de acele observații care arată că variații asemănătoare pot apărea la ființe care trăiesc în condiții foarte diferite, și invers, că variații foarte diferite se produc la organisme care trăiesc în condiții cu totul asemănătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înseamnă că organismele vii nu sunt nici pe departe atât de perfect adaptate pe cât ar trebui să fie ele dacă ar fi fost create anume pentru anumite condiții de viață sau dacă structura lor ar fi fost modelată în mod determinist de către aceste condiții. Tocmai adoptarea unei perspective populaționale și probabiliste explică de ce lui Darwin i-a atras atenția o mare diversitate de fapte semnificative în acest sens, care au scăpat atenției celor mai mulți din colegii lui naturaliști. Există multe specii cu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pe care le explicau teoriile care circulau pe atunci în lumea naturaliștilor și, mai ales, explică multe observații pe care aceste teorii nu le puteau explica. Naturalistul care gândește populațional și probabilist, spre deosebire de cel care gândește în mod creaționist sau determinist, nu va fi surprins de asemenea constatări, de exemplu de aceea că, alături de instincte ce ne apar drept admirabile, pot fi întâlnite nu puține instincte neadecvate din punctul de vedere al funcției lor adaptative. În cartea lui, Darwin a acordat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
astăzi, din diferite motive, de explicația dată de Darwin evoluției afirmă că ea este „doar o ipoteză“ deoarece nu se bazează pe „experiențe de laborator“. Supoziția tacită care susține observații de acest gen este că explicația prin subsumare la legi deterministe ar deține monopolul explicației științifice. Nu există însă nici un temei pentru pretenția că această explicație este singura explicație științifică. Ca și explicațiile date evenimentelor istorice în alte domenii, explicațiile oferite pentru prima dată de Darwin evoluției vieții pe pământ sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
G. Hempel, un autor clasic în cercetarea logicii explicației științifice, a susținut că o explicație este științifică numai și numai dacă ea este o explicație nomologică. Într-o explicație nomologică, faptele care constituie obiectul explicației vor fi derivate din legi deterministe sau statistice, precum și din informații privitoare la mărimile ce caracterizează starea sistemelor. În studiile sale, Hempel a calificat drept înșelătoare impresia larg răspândită că ar putea fi considerate explicații științifice, în sensul strict al termenului, și alte genuri de explicații
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să privim cu alți ochi celelalte culturi. Are loc un reflux al mitului rațiunii, un reflux al deificării rațiunii, un reflux al raționalizărilor care se autoproclamau raționale. Mitul Ordinii-Suverane revine la matcă în cadrul științelor: universul nu mai este o mașină deterministă perfectă, ci un proces de organizare / dezorganizare în care ordinea și dezordinea lucrează împreună. Micro-fizica și cosmofizica ne fac să atingem limitele rațiunii umane. Începem astăzi să privim aventura Rațiunii europene din perspectiva ambivalențelor și a complexității sale și să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
realității și gândirii ca un întreg coerent iată numai câteva dintre tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile în programul tranziției atitudinale ce vizează consolidarea democrației prin "democrația la bază", democrația comunitară. Criticii modernității clasice au accentuat mereu că modelul reprezentaționalist și determinist importat în științele socio-umane din științele naturii, preeminența pozitivismului, orgoliul raționalismului și pretenția acestuia de a emite numai judecăți obiective și soluții infailibile pentru "obiectele" sociale, precum și ambiția fundaționalismului de a produce certitudinea absolută, au îndepărtat cunoașterea și cultura social-politică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
efectuate analize computerizate ale fluxului arterial. {tim că studiul unui sistem impune crearea unor modele 5. Sistemul (așa cum l-a caracterizat Ludwig von Bertalanffy - Teoria generală a sistemelor, 1942) este un ansamblu de elemente între care există legături legice (legi deterministe sau probabilistice), fiecare componentă a sistemului fiind totodată receptor și sursă de informație. La baza funcționării oricărui sistem stă, deci, triada substanță-energie informație. Modelul este un sistem similar celui studiat (dar cu anumite limite) și poate fi abstract (matematic, logic
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
obiectiv" în felul acestui proces de esențializare și de algoritmizare a sufletului, literaturii, lumii prin recursul la teatru și melodramă?). Apoi, chiar dacă distruge plăcerea lecturii "subiective", pe cont propriu, nu cumva tocmai din cauza asta ajunge "fatalitatea" literară, cu logica ei deterministă, să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rămâne un gen experimental prin excelență, cu reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic, determinist, ce declanșează resorturile mecanismului tragic și prevestește deznodământul. Însă tragedia e o formă închisă, statică, pe când forma melodramei, repet, se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod, multiple remodelări (de aceea a și supraviețuit, surprinzător, în proză, unde
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al mediului de afaceri, și al persoanelor fizice, și foarte probabil și al statului. Astfel, este evident că mărimea bugetului, considerând cele două componente ale sale - veniturile publice și cheltuielile publice -, este într-un sens incontrolabilă, dar în alt sens deterministă, anume variabilă în mod (așazicând) automat. Pentru aceasta, veniturile, dar și cheltuielile bugetare (publice) ale căror variații sunt de acest tip au primit denumirea de stabilizatori automați. Toate aceste argumente și nuanțe converg către o singură concluzie: într-o economie
Evaluarea măsurilor de politică fiscală din perspectiva ieşirii din criză a mediului de afaceri. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Nicoleta Mihăilă, Flavian Clipa, Raluca Irina Clipa, Lăcramioara Daniela Rotariu, Magdalena Negruţiu, Aurelia Stela Toader () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2359]
-
on ne peut concevoir de champ non structuré) șont capables de leș contrôler, utiliseront leur pouvoir pour s'imposer face aux autres."18 Se impune deja una dintre concluziile pe care teoria clasică a organizațiilor și teoria sociologică de tip determinist nu le prevedeau. Indivizii utilizează "situația, resursele și capacitățile" pe care le dețin pentru a-și amenaja un spațiu de libertate, care este, în același timp, din punctul de vedere al organizației sau al grupului social, un spațiu de incertitudine
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
al mediului de afaceri, și al persoanelor fizice, și foarte probabil și al statului. Astfel, este evident că mărimea bugetului, considerând cele două componente ale sale - veniturile publice și cheltuielile publice -, este într-un sens incontrolabilă, dar în alt sens deterministă, anume variabilă în mod (așazicând) automat. Pentru aceasta, veniturile, dar și cheltuielile bugetare (publice) ale căror variații sunt de acest tip au primit denumirea de stabilizatori automați. Toate aceste argumente și nuanțe converg către o singură concluzie: într-o economie
Evaluarea măsurilor de politică fiscală din perspectiva ieşirii din criză a mediului de afaceri. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Nicoleta Mihăilă, Flavian Clipa, Raluca Irina Clipa, Lăcramioara Daniela Rotariu, Magdalena Negruţiu, Aurelia Stela Toader () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2358]
-
pornească de la epopee către roman, și se poate spune că romanul a luat naștere ca un gen al femeilor. În acest sens, dezvoltări recente ale genului epic, determinate de recuperările de spațiu din perioada postcolonială, lansează mari provocări oricărei presupoziții deterministe despre evoluția genurilor. Epopeea tinde să fie tot mai puțin legată de un trecut de cuceriri, legendar și glorios, și tot mai mult de rezistența opusă invadatorilor și de încercarea reînnoită a celor colonizați odinioară să le "ia locul": să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și responsabilitatea fiecărui om? 5. Doar ființa individuală este singura reală din punct de vedere ontologic Alături de Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]