2,337 matches
-
acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național. Cum pot Încheia mai inspirat acest crochiu senti mental, decît citînd dedicația (tipărită! a) autoarei : „Artiș tilor, pe care uneori i-am iubit cu patimă și fără măsură, al teori i-am detestat cu convingere, dar niciodată nu mi-au fost indiferenți”. Din cărțile doamnei Pop, se vede clar că ia iubit exagerat ; nu se simte Însă ( diplomație de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un prizonier prins În același lanț, pe care ajungi să-l detești. Édouard și-a dat seama că singurul mod de-a rămâne Împreună, păstrând măcar ceva din viața noastră, era să plece. Iar eu, dacă mai aștept ceva de la viața asta previzibilă ca un clip publicitar, este scrisoarea societății de asigurări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu este un patriot sau un trădător. În fața camerelor se aude mereu discursul stas, împărțirea pe categorii, în buni și răi, roluri derizorii pentru scenariile dramatice clasice, obținute on the spot, ori, cred eu, tocmai acest lucru este ceea ce regizorul detestă cel mai mult. Rănită în picior de un snipper sîrb, Sabaha trebuie ținută trează în timp ce i se face o transfuzie de la Luka, - acesta îi promisese o excursie în Australia -, iar căpitanul Aleksici, împreună cu ordonanța sa care îi ajunge pînă la
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
soldatul care face zel și care în limbajul curent înseamnă fasole!), nu mă întrebați de ce, dar eram elevul zelos! Îi iubeam pe profeori mei de fanceza... ...istorie... ... istorie, geografie, în ciuda proverbului conform căruia francezii nu iubesc geografia, de fapt, francezii detesta toate științele, poate cu exceptia fizicii care este "chic". În acea vreme, elevii din secția literară iubeau geografia. Iubeam engleză, în ciuda ocupației germane, singura limbă străină din secția "clasică" zisă "A", adică latina-greaca-limbi. Științele erau considerate inferioare, absurd de plicticoase. Cel
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
câteva excepții, si mai ales cea notabilă a varului meu primar Dominique Gerbaud, familia m-a primit cu o respingere plină de curtoazie. Pentru că provin dintr-o familie în care injuriile nu se folosesc nici când ranchiunile persistă, nimeni nu detesta pe nimeni, nici măcar atunci când ar trebui, cu alte cuvinte "în care așa ceva nu se face"! Respingerea a fost patenta, fără dramă, se pare că au existat reflecții de genul "ce Dumnezeu scrie", "unde găsește toate lucrurile astea", "nu-l cunoșteam așa
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
De unde, probabil, astăzi, reacția aceasta a urâtului cu orice preț,... a răzbelirii totale, exagerare nesusținută de vreun har cert, și care, Doamne iartă-mă, căzu în partea aialaltă, în domnia frumosului cu orișce preț, pe care critica noastră inteligentă o detesta atât. Șchiopi sfidători noi avem... Și ce caută de zor băiatul lui Murillo în cap... Ne-ar trebui unul ca acesta și un Ribera... De poeți talentați, noi nu ducem lipsă. S-ar putea, ca nu peste mult, să avem
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
fost altcineva. Ne pare rău că n-am fost ca Stevie. O expresie ca și cum ar fi Înțeles. Dar Încă-i mai era milă de mine. Toal e În regulă, dar Îi pot vedea compasiunea din privire, compasiune pe care o detest mai mult ca orice. SÎnt dus cu ambu0000 Îmi fac griji pentru tinesalon doar cu niște tăieturi minore și pBruce. SÎnt nevoit; sîntem unul singur.spune că sîntem foarte norocoși că Supraviețuirea parazitului depindeca curu. Au făcut cevde existența neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupîndu-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul ei Îl iubea pe fiul pe care i-l lăsase fiica sa 000000000000000e putem face. Așa că ne uităm la televizor. La un momendat Toal vine la miniacasă. Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
meditat cu tăieturile din ziarul din Biblioteca Scoțiană În față. Te-ai gîndit la bolile tale, la propriile-ți probleme și ai făcut legătura Între ele și cele ale tatălui tău natural. Bărbatul ăsta, cel mai de temut și mai detestat din sistemul penitenciar, ținut izolat pentru siguranța lui și a celorlalți. Bărbatul care a devenit cunoscut sub numele simplu, Bestia. Tu trebuia să nu te dai bătut, să fii mereu ocupat, să-ți reprimi gîndurile. Tu erai normal. Ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai pot vedea? — Abia după Crăciun, am răspuns. Am să vin, dacă pot pe douăzeci și opt sau douăzeci și nouă. Dar te mai sun oricum până atunci. — Mă întreb dacă o să ajungem vreodată să nu ne mai ascundem atât, spuse Georgie. Detest cu adevărat minciuna. Dar foarte probabil nu vom reuși. Nu, i-am zis. Nu-mi plăceau termenii duri în care se exprimase, dar trebuia să-i răspund la fel de tăios. — Mă tem că n-avem cum să scăpăm de minciună. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă, Martin, spuse ea. Am trecut prin chinuri groaznice. Tu ai fost fără cusur. Dar eu nu mai caut să mă justific. Sunt absolut disperată. — Ah, vasăzică am fost fără cusur! am zis. Dar tot nu pot accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de facultate. Categoric nu mă înțelegi, spuse Georgie cu glas tremurat și bâlbâit, nu mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să ținem relația noastră în secret atâta timp cât a fost necesar, deși am detestat lucrul ăsta. Am suferit din cauza asta în fiecare zi, absolut în fiecare zi blestemată. Dar ți-am dăruit această suferință, chiar cu bucurie, pentru că te iubeam. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta. Apoi, când n-a mai fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la iubire fără să trec printr-o etapă intermediară. Nu făcusem o reevaluare a caracterului ei, nu emisesem judecăți de valoare mai puțin dure în privința ei: toate astea însemnau că acum o iubeam pentru exact aceleași lucruri pentru care o detestasem mai înainte; dacă o detestasem vreodată cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
printr-o etapă intermediară. Nu făcusem o reevaluare a caracterului ei, nu emisesem judecăți de valoare mai puțin dure în privința ei: toate astea însemnau că acum o iubeam pentru exact aceleași lucruri pentru care o detestasem mai înainte; dacă o detestasem vreodată cu adevărat. Pe de altă parte, nici unul dintre aceste lucruri nu mă făcea să mă îndoiesc de iubirea mea. Era însă o iubire cu adevărat monstruoasă cum nu mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e treaba mea, zise Palmer. Ea nu va avea nici o problemă în povestea asta. E o persoană extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de „a face ceea ce vrei” îi costă pe alții mai puțin decât aceea de „a face ceea ce se cuvine”. Dacă ai să rămâi alături de Antonia, ai să o distrugi lent. Fii hotărât. Și nu te jena să primești ajutor. Sufletul detestă vidul. Eu și Honor vom pleca în curând, vom pleca departe și pentru mult timp. Aici nu te reține nimic. Vino cu noi! Am privit în pământ. Palmer avea un adevărat talent de a mă face să simt că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Aici niciodată, răspund eu dând desertul la o parte și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare cu care îmi pare că o fac acum, privindu-mă retrospectiv, din perspectiva actuală - păi, nu? Oare spun adevărul, sau să fie doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiu! Ține minte treaba asta. — Marfă, nene. — Băi, pulică! Tu nu vezi ce viață am eu? Crezi că mie îmi place să fiu un nimeni? Crezi că mă-nnebunesc după viața asta găunoasă pe care o duc? Ei bine, o detest! Urăsc New York-ul! Nu vreau să mai calc în viața mea în canalul ăla colector! Vreau să trăiesc în Vermont, Adjunctule! Vreau să trăiesc în Vermont cu tine - să fiu un om în toată firea, orice ar însemna asta! Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care a efectuat mutarea, că eu eram lefteră atunci. Poate că Cinci Orgasme este bărbatul visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Bungallow 8? —Marci, e 7 seara. Bungallow 8 nici nu e deschis până la 2 noaptea. Nu ești Într-o formă de ieșit În oraș În seara asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom face rochia Grace, iar tu ar trebui să mai alegi o rochie. S-ar putea să intri În panică În seara premierei și să detești brusc rochia Grace. Trebuie să ai de unde alege. Nina Își alese și altă rochie - una de cocktail din satin negru, cu câte o fundă pe fiecare umăr și cu o despicătură sexy În partea din față a fustei. Problema era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mesaje În timpul zilei, dar Lauren și Marci mă convinseseră că să-l sun Înapoi nu ar fi fost deloc Înțelept din partea mea În acest moment. „Poate că o să o conving pe Marci să-l anunțe că sunt bine“, mă gândeam. Detestam gândul că Hunter Își făcea griji pentru mine În felul ăla. Mă făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai neserioasă dintre toate neserioasele din New York, dar era amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]