419 matches
-
Bismarck de a cere bani parlamentului. În iunie, guvernul Bavariei a decis să-l detroneze pe rege, care locuia la Neuschwanstein în acel timp. Pe 9 iunie el a fost considerat incapabil să domnească, iar pe 10 iunie comisia de detronare l-a arestat în camerele de la poartă. În așteptarea comisiei, el a alertat jandarmeria și pompierii din împrejurimi pentru a-i asigura protecția. O a doua comisie condusă de Bernhard von Gudden a sosit în ziua următoare, iar regele a
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
unirea definitivă. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. De
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
școală privată la Mănăstirea Chora. În 1326 a propus anumite reforme în calendar, refuzate de împăratul Andronic al II-lea. Aceste reforme au fost acceptate și introduse după peste 250 de ani, de Papa Grigore al XIII-lea (1572-1585). După detronarea împăratului Andronic al II-lea în anul (1328) de către Andronic al III-lea Paleologul,(1297-1341), Nichifor Gregoras a reușit să câștige favorurile acestuia. Andronic al III-lea l-a desemnat pe Nichifor Gregoras să conducă negocierile cu ambasadorii Papei Ioan
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
unde intrase în țară, pentru a fi înscăunat la București, craiovenii au aruncat cu pietre și legume stricate, huiduind venirea noului domnitor. Aveau să regrete mai tîrziu, Carol I implicîndu-se personal în cîteva rînduri, ajutînd dezvoltarea orașului și comunitatea craiovenilor. Detronarea lui Cuza și venirea lui Carol avea însă și cîțiva partizani de marcă în Craiova: prințul Barbu Știrbei și Eugeniu Carada. Craiova, sediul Armatei I române, se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman, teatrul principal de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
sau mai înainte ca să se asigure că succesiunea urmașului desemnat este ferită de orice primejdii. Crizele de succesiune erau relativ frecvente, în special în secolul al IV-lea î.C., în timpul căruia familiile magnaților din Macedonia Superioară au complotat pentru detronarea disnastiei Argaeadină și înlocuirea regelui cu un membru al sus-numitelor familii. Regele era doar apărărtorul și administratorul tezaurului Macedoniei, a veniturilor regale (βασιλικά "basiliká"), a tributurilor primite din partea popoarelor înfrânte, care aparțineau cu toate poporului macedonean, nu regelui. Deși regele
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
arestat pentru scurt timp (9-22 iunie 1862). Pleacă la Paris în 1863 pentru a-și completa studiile, până în 1865. De fapt, Carada a avut la Paris și o misiune politică, și anume a pregăti lumea politică și jurnalistică franceză pentru detronarea lui Cuza și aducerea pe tron a unui domn străin, în contextul în care Unirea Principatelor era recunoscută atât de Imperiul Otoman cât și de Marile Puteri doar pe perioada domniei lui Cuza. Și în Țară Carada a luptat împotriva
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Cele mai vechi însemnări despre „focurile” din București datează de la începutul secolului al XVII-lea însă ele se referă la incendii petrecute în secolul al XVI-lea. Manea Adrian descrie cum turcii au dat foc Bucureștiului de două ori: în timpul detronării domnitorului Mircea Ciobanul și în octombrie 1595 la retragerea lui Sinan Pașa, cînd biserica Sf. Gheorghe, ridicată în 1562, este incendiată. La mijlocul secolului al XVIII-lea, bucureștenii foloseau apa din Dâmbovița sau din puțuri pentru stingerea incendiilor, care erau anunțate
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
s-a cruțat viața, dar părul său lung i-a fost tăiat și a fost trimis la o mănăstire. Există câteva surse contemporane pentru istoria francilor merovingieni, care acoperă întreaga perioadă de la accederea la tron a lui Clovis I până la detronarea lui Childeric. Primul și cel mai important este episcopul canonizat de la Tours, Grigore de la Tours. Opera sa "Decem Libri Historiarum" este principala sursă de informații pentru domniile fiilor lui Clotaire al II-lea și a descendenților acestuia până la moartea lui
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
în grad datorită calităților sale. A fost membru al Societății secrete masone "Frăția", 1840, alături de Nicolae Bălceascu, Ion Ghica, Christian Tell, care conspira împotriva prințului Bibescu. A format la Craiova guvernul provizoriu revoluționar alături de Nicolae Bălcescu, și Costache Romanescu. Odată cu detronarea prințului Bibescu și instalarea guvernului revoluționar la București, a făcut parte din guvernul provizoriu revoluționar național, apoi a devenit generalul armatei române. După ce armata otomană a înlăturat guvernul revoluționar, Magheru a refuzat să accepte înfrângerea revoluției și s-a retras
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
comandei armatei persane de baronul rus Simonici. Ca răspuns armata britanică sosește în Golful Persic ceace duce la rechemarea trimișilor ruși Simonici și Vitkevici la Moscova. Ca să încheie categoric conflictul Lordul Auckland decide prin Manifestul de la Shimla (1.octombrie 1838) detronarea regelui Dost Mohammed și repunerea pe tron a șahului Shuja, pentru ducerea la îndeplinire a acestei schimbări în primăvara anului următor intră în Afganistan, o armată formată din 16.500 de soldați englezi și indieni împreună cu 35.000 de indieni
Războaiele Anglo-Afgane () [Corola-website/Science/314121_a_315450]
-
un mormînt din Valea Regilor (QV55), mormânt care descoperit ulterior a fost găsit bine conservat . 2) O altă regină-consoartă de rang secund se numea Tiyi; aceasta a fost condamnată la moarte pentru participarea la un complot de palat ce urmărea detronarea lui Ramses în favoarea fiului său, Pentaure. În afară de acesta, a avut alți cinci copii cu ea, dintre care probabil pe Ramses al VIII-lea (posibil chiar fiul lui Pentaure) și pe Khemouaset, preot al lui Ptah la Memphis și care a
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
au mai fost văzuți în public. Cu excepția celor din nord, englezii credeau că Richard, „tiranul”, își omorâse nepoții. În vara de după ce a preluat tronul, au început să se manifeste nemulțumiri față de acțiunile lui Richard, și au început planuri pentru detronarea sa. Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl considerau pe Richard uzurpator. Planurile lor au fost coordonate de o lancastriană, mama lui Henric, Lady Margaret, care își promova fiul drept candidat la tron. Complotistul
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
ianuarie 1916, după înfrângerea Șerbiei, Muntenegru a fost ocupat de Austro-Ungaria, iar regele a fugit în Italia și apoi în Franța. Guvernul și-a transferat operațiunile la Bordeaux. După sfârșitul Primului Război Mondial, o adunare organizată de sârbi la Podgorica a votat detronarea lui Nikola și anexarea Muntenegrului la Șerbia. Câteva luni mai tarziu, Șerbia (ce includea Muntenegru) s-a unit cu fostele teritorii slave sudice ale Austro-Ungariei pentru a forma Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, care a fost redenumit Iugoslavia în 1929
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
Bavaria suferă o înfrângere militară, de partea Austriei, în războiul dintre Prusia și Austria.Bavaria a fost din nou recunoscută în 1871, în cadrul noului stat german, Imperiul German ("Deutsches Kaiserreich"), rezultat din unificarea multor state germane dar fără Austria. După detronarea familiei Wittelsbach, în 1918, este proclamată republica Bavaria ("Freistaat Bayern"). În primăvara lui 1919 Bavaria, mai precis capitala München, a fost pentru puține zile „republică sovietică”. Încercarea forțelor comuniste a fost zădărnicită de guvernarea centrală (federală) social-democrată cu ajutorul unor trupe
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Moldova din cauza entuziasmului sau pentru reformă. În 1844 i s-a revocat dreptul de a ține prelegeri de istorie. În timp ce călătorea în Viena ca reprezentant secret al opoziției politice moldovene (încercând să se apropie de Metternich și să discute despre detronarea lui Sturdza) i-a fost suspendat pașaportul. Întemnițat pentru scurt timp după revenirea la Iași, s-a implicat la scurt timp în politica din Țară Românească, ajutându-l pe prietenul său, Ion Ghica: în februarie, în timpul unei sărbători naționaliste, a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
în mod repetat să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Corupând pe câțiva înalți dregători turci, profitând de problemele externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să obțină prin intrigi detronarea de către sultan a lui Matei. În replică, acesta i-a putut câștiga de partea sa pe demnitarii otomani, de la care a obținut executarea dregătorilor care îl sprijiniseră pe domnitorul Moldovei, iar pe de altă parte a respins atacurile lui Vasile
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
exemplele clasice este fântână Ahmed al III-lea din Palatul Topkapî din Istanbul.Laleaua a fost un motiv principal și în poezie sau pictură. În urmă eșecurilor militare,în 1730 s-a încheiat perioadă lalelei și s-a ajuns la detronarea lui Ahmed III și reinstaurearea domniei ienicerilor,care au recâștigat nordul Șerbiei și Oltenia între 1736 și 1739.Odată cu semnarea pactului militar cu Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost considerați amenințări la adresa statului. Sultanii erau aleși dintre fiii defunctului monarh, existând o competiție acerbă între frați, ceea ce ducea la competiția pentru cucerirea spijinului elitelor conducătoare ale imperiului și la comploturi fratricide. Au existat doar două tentative nereușite de detronare a familiei domnitoare, ceea ce sugerează existența unei stabilități politice excepționale. În perioada de maximă putere, Imperiul Otoman avea 29 de provincii, plus 3 principate tributare: Moldova, Transilvania și Valahia. Prăbușirea statului otoman este atribuită prăbușirii structurii sale economice. Multe dintre
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a fost detronat sau trimis în judecată, iar furia acestora s-a îndreptat împotriva Adunării, susținând că nu mai reprezintă poporul. Cordelierii (poreclă a călugărilor franciscani) i-au convins pe iacobini să li se alăture în susținerea unei petiții pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și cele mai multe s-au întrunit în lunile următoare. Disidenții parizieni au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
acestora s-a îndreptat împotriva Adunării, susținând că nu mai reprezintă poporul. Cordelierii (poreclă a călugărilor franciscani) i-au convins pe iacobini să li se alăture în susținerea unei petiții pentru detronarea regelui, scindând Clubul iacobinilor. Cei care nu doreau detronarea regelui au părăsit clubul. Robespierre a rămas să-i prezideze pe radicalii rămași. 72 dintre cluburile iacobinilor s-au dizolvat și cele mai multe s-au întrunit în lunile următoare. Disidenții parizieni au format clubul feuillantii (nume familiar al unui grup politic
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
-lea a căutat să reconcilieze întrucâtva nobilii irlandezi catolici, dar a păstrat în vigoare confiscările de pământuri impuse de Cromwell. Iacob al II-lea a mers ulterior mai departe, abrogând mai multe legi anticatolice, atitudine ce i-a adus însă detronarea în Revoluția Glorioasă din 1688, el fiind înlocuit de parlamentariștii englezi, susținuți de olandezi, cu Wilhelm de Orange. Deși susținut de Franța lui Ludovic al XIV-lea, Iacob al II-lea a fost înfrânt, și odată cu el și visurile nobilimii
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșalului Ivan Paschevici. La data de 21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistență al revoluționarilor — cetatea din Zamość. După revolta din noiembrie și detronare, casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei. Nicolae II a renunțat la acesta la data de 25 decembrie 1916, recunoscând suveranitatea Regatului Polonez. După revoltă s-a intensificat rusificarea, iar autonomia regiunii a fost limitată. La data de
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
cu ambrozie. Cureții (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu și făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Gheei și al Metisei, detronarea tatălui său. După ce l-a otrăvit pe Cronos, făcându-l să-și verse înapoi copiii înghițiți, Zeus, împreună cu frații săi acum reîntorși la viață, i-au declarat război lui Cronos. În ajutorul acestuia au sosit însă frații lui Cronos, titanii
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
rezonanță germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat "Petrograd", pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914. În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. La 25 mai 1810, demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]