658 matches
-
cantitatea de timp petrecută în fața foilor albe. Să dau un exemplu clasic: autor al unei opere monumentale, Goethe făcea de toate, știință, literatură, sport, cultiva cu plăcere societatea și știa să acorde vieții multul ce i se cuvine, fără a dezerta de la datorie; Flaubert în schimb, cu toată asceza autoimpusă ("am devenit un om-peniță", zicea cu mândrie într-o epistolă), și fără să se miște de la birou decât cu mare greutate (de plimbări nici nu mai vorbim!), nu a izbutit să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost modelul flaubertian, de la care se revendică toți cei ce cred în religia scrisului. Printre ei, bineînțeles, intră și Lovinescu. Lăsând la o parte nuanțele psihosomatice (portretul schițat de Călinescu epuizează întregul repertoriu 1), e limpede că nici criticul nu dezerta de la program cu una cu două. Până și în plimbările sale urma, invariabil, același traseu (Cișmigiu, Alcalay), la ore fixe, dovadă caracterul lor pur mecanic, de ușoară gimnastică, relaxantă destindere musculară, fără alte pretenții. Dar nevinovatele deambulări se transformă și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iar Lulù, zărindu-și alesul, se năpustește asupră-i și-l cheamă la dans, cu intenția clară de a gusta, pe lângă plăcerea conversației, voluptatea apropierii trupești. Aflând că tânărul cu faimă de Don Juan nu știe să danseze, femeia nu dezertează, ci se mulțumește să rămână alături de el, refuzând invitațiile celorlalți admiratori cu "bucuria imensă a unei jertfe" jertfa pe care ezitase inițial să și-o asume. 4.2.3. Tragedie, comedie sau melodramă? Odată prezentate "faptele", a venit momentul să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e frică să rămâie singur cu gîndurile-i proprii și-și răspunse: "Conștiința mea e împăcată"... Și numaidecât, ca la poruncă, îi răsăriră în minte argumentele, cu zecile, îmbulzindu-se să-l încredințeze că Svoboda a fost vinovat, a încercat să dezerteze și să trădeze, și că, prin urmare, el, care din întîmplare l-a judecat și l-a osândit, n-are să-și impute nimic, nimic... Totuși, pe când asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o, dar e... este ― bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iarăși de mânie. Chiar în clipa aceasta aghiotantul se strecura în cancelarie, înfricoșat și întrebător. ― Notează pe locotenentul Bologa, mormăi generalul Karg către aghiotantul aiurit. E primejdios și... Nu m-aș mira să aud într-o bună zi că a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armată!... Aghiotantul se înclină, puse niște hârtii pe masă și se grăbi să dispară în vârful picioarelor, fără zgomot, de frică să nu-ji descarce generalul mânia asupra lui. În mijlocul curții, Apostol Bologa se uită împrejur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viață, din ce în ce mai impetuoasă, îi tăia orice avânt, murmurîndu-i neîncetat în inimă: "Întîi eu, și pe urmă cealaltă lume!" Într-o noapte fără somn apoi a găsit împăcarea. La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la romîni? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crimă dezonorantă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da! Și dacă ea îmi va porunci să trec... să... dezertez la inamic, adică la inamicul vostru, nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adevărată... De altfel, chiar voi, judecând cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba! Sunt sigur că și tu, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lor?... Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... Toți sunt muți și gravi și ridică din umeri: să-i ia dracul pe toți!... Și pretutindeni o vigilență extraordinară, mai ales că în ultimele zile au început oamenii să dezerteze la dușman pe capete, cu deosebire românii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi șters-o vreo cinci infanteriști, așa că-ți închipui ce-i pe la noi! Klapka se uită la Apostol cercetător, ca și cum ar fi vrut să vază ce impresie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
multiplului telefonic, și pe Varga, alături, îndoit de șale, plecat puțin înainte, trăgând cu urechea. Apoi auzi strigătele aghiotantului și ascultă cu luare-aminte. ― O patrulă de ofițeri... comandată de ofițer, firește... a prins un locotenent de artilerie care încerca să dezerteze la inamic... Cum? Cum îl cheamă? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum îl cheamă pe prizonier, Varga? ― Bologa Apostol, șopti Varga. ― Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu știu... Da, da, firește... Acum ce să facem
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără suflet!... Ei, noapte bună la toți! Locotenentul Varga rămase încurcat un răstimp. Se gândea c-ar trebui să pună câteva întrebări prizonierului, să-i afle intențiile... Îi fulgeră chiar prin creieri că poate nici n-a vrut omul să dezerteze, ci s-a rătăcit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai în sectorul lui, mai ales după ce l-a amenințat deunăzi? Se duse la masă, își făcu loc, își pregăti cele de scris, mereu nehotărât. Apoi deodată se întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
războiul și i-a zdrobit cariera... Și barem de s-ar putea "activa" în armată! Nici cariera militară n-ar fi rea... Isprăvindu-și biografia, căută să afle cum și unde a fost prins Bologa și de ce a vrut să dezerteze. Fiindcă Bologa era scump la vorbă, sublocotenentul începu să-i înșire diferite "cazuri de dezertare". ― Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Am avut chiar în regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... băiat bun... Cine știe ce i-a venit, destul că l-au prins, iar el a mărturisit cavalerește că "da, am vrut să dezertez..." Și totuși a fost numai împușcat!... Vezi?... Căci dezertarea simplă se pedepsește cu moartea prin glonț, adică o moarte oarecum onorabilă... militară... În fond, între gloanțele plutonului de execuție și gloanțele dușmanului nu-i deosebire decât de calibru și de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căutând, instinctiv, drumul pe unde a vrut să treacă dincolo și locul unde s-a întîlnit cu Varga. ― Știu... sunt și eu militar, zise pretorul cu dispreț. Dar cum a ajuns în buzunarul d-tale? Și tocmai când încercai să dezertezi la inamic? ― Fiindcă... fiindcă... bolborosi Apostol, încurcat, roșind brusc și apoi oprindu-se rușinat că iar era să mintă. ― Să-ți spun eu cum, reluă pretorul, privindu-l lung, cercetător. Fiindcă n-ai vrut să mergi cu mâna goală! Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iscălești... De aceea am cerut un supliment de instrucție și, după stăruinți colosale, am izbutit. Acuma să mă ajuți și tu, înțelegi? Întâi vei renega prima depoziție, dar, știi, foarte energic, pe urmă vei tăgădui categoric că ai vrut să dezertezi la inamic... Restul rămâne în sarcina mea... Am să găsesc eu explicații plauzibile în privința rătăcirii tale, noaptea, prin liniile de tranșee pe care nu le cunoșteai... Chiar harta, asupra căreia pretorul se străduiește să-și întemeieze acuzația de spionaj și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ia spune, Gore, ia spune, Gicule, dați-vă arama pe față, că În alți ani era primii la votare, nu mai găseam loc de voi, nici somn nu mai aveați cu o noapte Înainte... Acu’ ce dracu’ v-a apucat, dezertați de pe frontul electoral? Gore Îl privește pe Sandu pieziș, i-ar zice chiar vreo două mai dure, Însă a ajuns la concluzia că prietenia subțire cu diplomație se ține... Sănducule, poate că voi lua o decizie lăudabilă abia după ce voi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aștepta poate el, care muncea zi de zi ca să vă fie vouă bine, și care, de ce să nu recunosc, te trata ca pe un partener egal cu drepturi egale, cu care să lupți și să-ți împărți viața. De ce să dezertezi din situația acestui împreună, când primul linge-pizdă te curteaza ultrapoliticos, cu maniere de îndrăgostit de profesie, care te place, e drept, și pentru că ești bună, dar, de ce să nu fim serioși, și pentru că ești iubita cuiva anume și tare bine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
iarăși, totuși. Posibilitatea prevenirii greșelilor de scriere este determinată de rapiditatea cu care copiii sesizează propriile greșeli, de dezvoltarea capacității de a se autocontrola, de concordanța între ritmul scrisului și posibilitățile de sesizare a greșelilor de către fiecare elev. Dez: dezacord, dezerta, deziluzie, dezordine, dezumaniza, etc. dezbate, dezbina, dezgoli, dezgust, dezdoi, dezdoaie, dezlipi, dezlănțui, dezmoșteni, dezminți, deznoda, deznădăjdui, dezrobi, dezrădăcina, dezvălui, dezveli. Cu toate că pentru clasele I - IV programa prevede puține ore speciale, cunoștințele din domeniul lexicului se îmbogățesc mereu cu prilejul studierii
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
nu a fost atins. Pusă în relație cu dilema prizonierului, ideologia "colectivismului" se bazează pe ideea că preferințele individuale trebuie subordonate intrereselor colective, întrucât avantajele personale pot rezulta din atingerea acestora. Într-o astfel de situație, chiar și cei care "dezertează" de la împlinirea intereselor colective pot beneficia de pe urma atingerii lor419. Relația dintre "pluralism" și dilema socială redată de jocul fricosului sau al negocierii relevă o imagine potrivit căreia opoziția dintre interesele individuale este legitimă, scopul fiind acela de a le concilia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lipsită de voință și de orizont. În cea de-a doua variantă, Murivale este într-o permisie, se împrumută de bani de la sergentul Rădoi, află tot în tren de moartea poetului național, abandonează lădița cu documente și bagajul personal și dezertează pentru a pleca la înmormântare. Reținut de poliție, recită poezia Poetul ca și soldatul etc. Efectul muzicii mortuare este mai atenuat, inducând doar un vis în care se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Țăranii chinezi se Întorceau În satele lor pe care le abandonaseră În săptămînile dinaintea terminării războiului. Bande de hamali se Învîrteau prin regiune scoțînd cauciucuri și panouri de metal din vehiculele japoneze arse. Plutoane de soldați renegați ai Guomindangului care dezertaseră din regimul marionetă chinez băteau drumurile, conștienți de soarta ce-i aștepta dacă ar fi căzut În mîinile foștilor lor camarazi naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maurier de a li se alătura, lui și familiei lui, În mult iubitul Whitby, În septembrie. Mai făcuse aceasta o dată, În ’87, când era și Lowell acolo, și revenise după doi ani, când Lowell era singura atracție după ce Du Maurier dezertase, petrecându-și vara la Dieppe. Cu aceste ocazii i se păruse dificil să Împărtășească pe deplin entuzasmul amicilor săi față de oraș și, fără stimulentul companiei lor, probabil că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ale cojii de chinină. Parlons d’autre chose. Atent la cele mai senile capricii ale domniei voastre, iubite prietene Parodi, am izbutit să-l fac pe doctorul Castillo, acest obsesiv Blakamán al pâinii smede și al apei cu crutoane, să dezerteze momentan de la cabinetul său hidropatic și să le examineze cu ochi clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]