724 matches
-
Este evident că aceste calcule greșite privind alianțele au însemnat pentru Germania diferența dintre victorie și înfrângere. Atunci când se înfruntă coaliții formate din națiuni cu puteri comparabile, este necesar ca acest tip de calcule să fie cât mai exacte, deoarece dezertarea unui posibil aliat sau apariția unuia neașteptat pot afecta considerabil balanța puterii, dacă nu chiar decisiv. Astfel, în secolul al XVIII-lea, când principii obișnuiau să-și schimbe alianțele cu mare ușurință, astfel de calcule erau frecvent bazate doar pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
transforme victoria în înfrângere sau invers. Discrepanța de putere între, pe de o parte, națiunile de prim rang, cum erau Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Japonia și Germania, și restul statelor, pe de altă parte, era deja atât de semnificativă, încât dezertarea unui aliat sau apariția altuia nou nu mai puteau răsturna balanța puterii, afectând astfel în mod esențial rezultatul final al conflictului. Din cauza acestor modificări ale alianțelor, echilibrul balanței era desigur perturbat. Însă aceste modificări nu puteau distruge în totalitate balanța
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sateliți” atunci când ne referim la aliații ezitanți și neputincioși ai adversarului. Astăzi, nici Statele Unite și nici Uniunea Sovietică nu au nevoie să fie tot timpul suspicioase, așa cum erau până și în timpul celui de-al doilea război mondial, de teamă că dezertarea unuia dintre aliații importanți va răsturna balanța puterii. S-a sfârșit epoca în care modificarea permanentă a alianțelor și crearea de noi coaliții impuneau statelor un comportament vigilent, circumspect și prudent, epocă ce și-a avut punctul culminant în secolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de recrutare”, afirma ducele de Wellington, referindu-se la armatele franceză și engleză din acea perioadă, „reunește cele mai reușite specimene din toate clasele; armata noastră este alcătuită din drojdia societății - pur și simplu drojdia societății”. În perioada războiului limitat, dezertările erau un lucru comun nu numai la nivel individual, ci și în cazul unor întregi unități. Un mercenar sau o armată de mercenari serveau un angajator primăvara și altul toamna, în funcție de beneficiile anticipate. Dacă aveau contract doar pentru un sezon
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
italieni au dezertat din armata franceză și au trecut de partea cealaltă. În octombrie 1521, un contingent elvețian al armatei franceze aflate în Italia a fost redus pe parcursul a câteva săptămâni de la 20.000 la 6.000 de oameni din cauza dezertărilor. Primăvara următoare, noul contingent elvețian a intrat în grevă cu o zi înainte de bătălia de la Bicocca, impunând practic strategia franceză de luptă, și, prin urmare, atacul elvețian a fost respins, iar bătălia a fost pierdută. În tabăra opusă, în timpul aceleiași
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui contraatac. Atât greva contingentului elvețian, cât și cererile celui german nu erau previzibile. Cu câteva zile înaintea bătăliei de la Pavia din 1525, 6.000 de elvețieni și 2.000 de italieni au părăsit armata franceză, cu toate că fuseseră plătiți integral. Dezertarea lor a dus la reducerea forței armatei franceze cu aproape o treime. În timpul războaielor religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, armate întregi treceau mereu de la o parte la alta. În secolul al XVIII-lea, pierderile suferite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la reducerea forței armatei franceze cu aproape o treime. În timpul războaielor religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, armate întregi treceau mereu de la o parte la alta. În secolul al XVIII-lea, pierderile suferite de armate din cauza dezertărilor le întreceau pe cele din cauza bătăliilor, iar practica dezertărilor era atât de răspândită, încât nu era recomandat ca armatele să-și instaleze taberele sau să facă manevre în condiții de vizibilitate proastă sau altfel decât în formație compactă. Pentru a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În timpul războaielor religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, armate întregi treceau mereu de la o parte la alta. În secolul al XVIII-lea, pierderile suferite de armate din cauza dezertărilor le întreceau pe cele din cauza bătăliilor, iar practica dezertărilor era atât de răspândită, încât nu era recomandat ca armatele să-și instaleze taberele sau să facă manevre în condiții de vizibilitate proastă sau altfel decât în formație compactă. Pentru a avea destui oameni pe câmpul de luptă, Frederic cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atente și la felul în care este împărțită plăcinta. și problema trișatului limitează cooperarea. Deseori statele ezită să încheie acorduri de cooperare de teamă că partenerul îi va înșela și va obține un avantaj relativ. Există un „risc special de dezertare” în domeniul militar, deoarece natura armamentului permite o schimbare rapidă a balanței puterii. O asemenea evoluție ar putea crea ocazia ca statul trișor să-l înfrângă decisiv pe cel înșelat 20. Ținând cont de aceste bariere, statele cooperează într-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu este proporțional cu efortul depus pentru a te bucura de bunul În cauză; partea din beneficiul total este cu atât mai mică cu cât este mai mare numărul participanților; costurile corespunzătoare depășesc câștigul scontat. Decizia de afiliere sau de dezertare nu depinde totuși numai de o axiomatică utilitaristă, fiind posibile și alte atitudini. Așa se face că, nemulțumit, un individ poate alege să plece (exit) sau să rămână; dacă rămâne, să protesteze (voice) sau să tacă; dacă tace, să participe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un rol. Cel pe care încercam să-l descifrăm cu ajutorul citatelor din opera lui. Pe deasupra, când un om acceptă să vorbească în fața camerei, găsesc că s-a angajat și el, ca și mine, să ducă treaba asta la bun sfârșit. Dezertările sunt lamentabile și nu merită nici un fel de menajament. Din păcate, cei de la BBC n-au vrut să își asume riscul unui proces și interviul n-a intrat în film. E una dintre marile mele înfrângeri. Toamna trecută, filmând la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
bine plasate strategic în configurația clasei guvernamentale își pierduseră încrederea în legitimitatea propriei dominații. Această teză este susținută, după mulți alții, și de Joseph Rothschild: "Delegitimarea radicală a unui regim începe cu renunțarea morală și psihologică a elitelor, a căror dezertare sau pierdere a legitimității propriei dominații comunică maselor declanșarea unei crize generale. Puterea de a retrage legitimitatea aparține, în ultimă instanță, în aceeași măsură elitelor sociale, intelectuale și religioase cât și contraelitelor cu care acestea rivalizează în plan politic"39
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
că o mare parte a elitelor comuniste își pierduseră încrederea în propria lor legitimitate. Alți autori au văzut cauza majoră a căderii în sistemul partidului unic. Așa de pildă Stathis Kalyvas distinge în mod net între "declin" și "cădere", subliniind dezertarea partidului de către cadrele sale superioare: "În absența reformelor politice, reformele economice au determinat o situație în care conversia ilicită a puterii politice în câștiguri economice a condus la prăbușirea partidului aflat la guvernare, dar nu și la diminuarea capacității sale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
descris se suprapun adesea și se completează. Ca să luăm un exemplu extrem de complicat, înfrângerea în război urmată de o criză cauzată de implozie a dus la criza revoluționară din Rusia în 1917. După eșecuri militare dezastruoase în fața germanilor și după dezertările în masă ale trupelor, au izbucnit greve și demonstrații în Sankt Petersburg pe 7 martie 1917. O săptămână mai tîrziu, Nicolae al II-lea a abdicat și a urmat implozia politică a regimului țarist. O lună mai târziu, criza revoluționară
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
conform legilor românești. Totuși, acest curent de emigrare era susținut „din îndemnul șefilor mișcării bulgare” cu sediul la Tulcea, între care se numărau Cristu și Mișu Cialicoff, Petre Hagi Ivanoff, Ivan Ivanoff, Stoicu Stoicoff, Iordan Boțoff și alții. Îndemnul la dezertare avea drept pretext faptul că bulgarii vor reveni în Dobrogea și, în acest sens, acțiunile lor nu vor fi supuse pedepselor prevăzute de legile românești. Un alt raport înaintat de Moruzov, avansat între timp șef al Serviciului Special de Siguranță
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care erau șantajați cu mediatizarea acestor lucruri sau... colaborarea. În cadrul activității cu rețeaua informativă a fost utilizată o paletă largă de forme de stimulare: retribuții financiare după valoarea informațiilor sau a documentelor procurate, amenințări cu denunțul la autoritățile române pentru dezertare sau spionaj, avantaje la înscrierea la facultăți sau întreținerea gratuită acordată studenților de la universitățile din Ungaria celor care aveau familiile în România, exploatarea sentimentelor naționale ungare etc. La jumătatea anului 1921, Ungaria își crease deja 30 de birouri de propagandă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
locul de muncă: funcționarii statului să saboteze serviciile publice și să creeze nemulțumiri ale populației; angajații din industrie să saboteze producția care avea ca destinația armata română; militarii au primit sarcina să critice conducerea armatei și a statului, să provoace dezertări și defecțiuni; cei fără locuri de muncă în domenii de interes au fost organizați în bande bine înarmate, care să creeze neajunsuri, distrugeri și dezordini publice. Serviciul Secret a prezentat și factorii interni care, într-o formă sau alta, au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzute de art. 309; - traficul de stupefiante, prevăzut de art. 312; - falsificarea de alimente sau de alte produse, prevăzută de art. 313; - încăierarea, prevăzută de art. 322; - asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323; - dezertarea, prevăzută de art. 332; - zborul neautorizat, prevăzut de art. 340; - distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale, prevăzute de art. 360. B. Reglementate de legi speciale: - infracțiunile prevăzute de art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a
LEGE nr. 137 din 24 iulie 1997 privind graţierea unor pedepse. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117817_a_119146]
-
și pe cel al tuturor statelor beligerante. Au fost interzise ziarele, iar cei suspecți de trădare erau întemnițați. Au existat și unele acte de rezistență, dar nimic nu s-a comparat cu revolta din cadrul armatei franceze din 1917 sau cu dezertările în masă din rîndul forțelor rusești în timpul revoluției. Imperiul și-a menținut integritatea pînă în ultimele luni ale războiului. De fapt, unele partide, cum erau conservatorii și partidele clericale din Croația și Slovenia, sprijineau un război împotriva sîrbilor ortodocși. Chiar
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în special atunci cînd înfrîngerea părea inevitabilă, soldații și marinarii sud-slavi și-au făcut în general datoria. Liderii politici au continuat de asemenea să-și îndeplinească funcțiile. În cadrul monarhiei, efortul principal era îndreptat spre realizarea unei reorganizări pe baza Trialismului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai 1918, guvernul Radoslavov fusese înlocuit de un alt cabinet, condus de Alexandru Malinov. Prin septembrie era limpede că Puterile Centrale vor pierde războiul; pe măsură ce armata aliată înainta dinspre Salonic, armata bulgară s-a dispersat. În ciuda faptulului că revoltele și dezertările îi diminuaseră capacitatea de luptă, ea a devenit un real pericol pentru guvern. La 29 septembrie a fost semnat un armistițiu, iar la 4 octombrie Ferdinand a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit Boris al III-lea, cifră care
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cea de Vest. Un exod masiv similar s-a produs în 1956, cînd aproximativ 180 000 de unguri au plecat în Occident. Întrucît majoritatea emigranților proveneau din rîndul celor mai tinere și în general mai bine educate elemente ale societății, dezertarea lor a fost profund resimțită. Înainte ca standardele de viață și libertățile politice din țările lor să se poată compara cu cele din Occident, cea mai mare parte a guvernelor comuniste sunt convinse că trebuie să aibă un control ferm
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vreme cît a trăit Stalin, relațiile internaționale au fost dominate de conflictul deschis dintre blocul condus de sovietici și Statele Unite și aliații lor. Democrațiile din Europa Occidentală s-au unit în cadrul NATO. Lagărul socialist a fost slăbit în 1948 de dezertarea Iugoslaviei, dar a fost evident întărit de aderarea Chinei. După victoria finală a lui Mao, se presupunea în general că statul chinez avea să constituie un aliat de nădejde al Uniunii Sovietice, așa cum erau și cele din Europa răsăriteană. Cele
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albert Hirschman [1982]. Acest cercetător distinge trei modalități prin care cei înscriși într-o organizație sau consumatorii unui produs (pentru că analiza e realizată pe analogia între întreprinderi, partide și stat) pot influența organizația însăși. Cele trei modalități sînt: protestul (voice), dezertarea (exit), loialitatea (loyalty). Față de alegerile nedorite și de comportamentele neacceptate, cei înscriși pot să-și manifeste protestul în mod explicit, prin mijloacele existente, și pot încerca să schimbe conducerea și să formeze alte comportamente. De asemenea, pot să abandoneze tout
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a putea acționa asupra acelor alegeri și comportamente, dar numai în cazul în care sînt disponibile alte organizații care îi atrag, care promit să ofere, printre altele, stimulente adecvate diferitelor tipuri de persoane înscrise, nemulțumite de prima organizație. De obicei, dezertarea este costisitoare și este de așteptat cînd protestul este insuficient (dar poate fi adevărat și contrariul). Cît privește loialitatea, ea e înțeleasă ca un comportament intrinsec, constituit nu doar dintr-o pură acceptare pasivă, ci și dintr-o reafirmare a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]