665 matches
-
lume „fără femei”. Dacă un musulman înstărit poate să aibă patru soții pe care le pune sub poprire (le închide în gospodărie, le alungă când vrea, le supune uciderii cu pietre pentru adulter, dar și pentru vina de a-și dezgoli glezna, obrazul sau încheietura mâinii, nu le lasă la școală, nu le permite să muncească pentru venituri proprii), înseamnă că alți trei musulmani nu au acces la o viață în compania femeilor, la o viață de familie, la copii proprii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pornografie era și deo parte, și de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau împotriva sacrificării animalelor se cer
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
contribuției teoretice pe care a adus-o în cămpul științelor sociale, deși uneori în forme nesistematice, dar cu o excepțională forță de reprezentare și de relevanță empirică, este surprinderea trăsăturilor specifice ale politicii ce se exprimă în afirmarea statului laic dezgolit de veșmăntul religios și de vicisitudinile eticii. Politica devine pentru Machiavelli o știință cu obiect propriu, și anume arta de a guverna, conserva și dezvolta statele văzute ca niște organisme vii, dotate deci cu o viață proprie.” Consecința acestei interpretări
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
Darwin în 1859 a operei sale despre originea și evoluția speciilor pe calea selecției naturale. Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile indoeuropene atribuiau minții omului primitiv noțiuni și concepte, sensuri generale dezgolite de orice relație cu perceperea nemijlocită a realității. „Imposibilitatea de a explica științific facultatea miraculoasă a omului primitiv de a produce asemenea generalizări a dus, dacă scoatem din discuție resuscitarea originii divine a cuvântului, la baricadarea gândirii istorice în spatele unor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe o muzică șăgalnică și monotonă, pozau, la rândul lor - cum o facem noi azi! - și, o jur, nu există, domnii mei, nici o deosebire Între poza noastră de azi și cea de atunci! Numai că modelele erau altele și noi dezgolim azi ceea ce „ei” Îmbrăcau și ornau cu delicate bijuterii sentimentale altădată! Da, iată de ce eu Însumi, În rarele mele momente de inspirație, mă strecor printre ei, „joc” și mă costumez ca „ei”, le Împrumut cu multă convingere ticurile și credințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dublu sens. Apoi pornim și într-un anumit loc am fost martori ai refluxului oceanului ca rezultat al atracției lunare. N am văzut faza fluxului, dar refluxul a fost grăitor și am observat cum, după retragerea apei, pe locurile rămase dezgolite de valuri, oamenii locului adunau veseli și în grabă scoicile și unii pești amețiți de valuri. Am văzut un mod ușor de a se procura hrană de calitate. Știam despre flux și reflux, mi-l închipuiam, dar acum, pentru prima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vremi”, de tip „american” (ca să nu zic „balcanic!”Ă, în care sentimentele și legămintele psihologice, umane trebuie să dea întâietate intereselor și carierei? Doi dintre apropiații prieteni, în fața cărora și lângă care m-am bucurat, am suferit și „m-am dezgolit” cu bucurie în ceasuri unice, doi ale căror nume le-am citat mai sus, au făcut tot posibilul, de la încrâncenare până la ridicol, de a face carieră politică după ’89, și reușita, după părerea mea, nu a fost nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au înhățat un jude bătrân, l-au legat cu picioarele de grindă, au tras izmenele de pe el și l-au bătut cu biciul. Și pe-o bătrână de aproape șaptezeci de ani , au dezgolit-o, au bătut-o și au pus-o pe-o tablă înroșită, măi ortacilor, să joace ca ursul. Și pe mine și pe femeia mea în fel și fel ne-au schingiuit, pentru că eram dârji și-am strigat împotriva nedreptății
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o piele de urs, ci de una sensibilă, ca o coajă de piersică. Briceagul putea servi foarte bine scopului urmărit. După ce a sterilizat lama, individul a lăsat-o puțin să se răcească. A rupt apoi cu mâna stângă elasticul chiloților, dezgolindu-mi penisul. — O să te cam doară un pic, dar trebuie să reziști, zise el. Am simțit un nod, cât o minge de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt de aceeași vârstă chiar când au același număr de ani! La bătrânețe se arată pe față caracterul și sufletul omului, așa cum se arată relieful unui deal abia iarna și nici atunci, când își pierd pădurile podoaba și el se dezgolește pe deplin. Sunt chipuri care la bătrânețe capătă ceva de sfânt sau de înțelept, altele de mucenic sau de bolnav și altele de animale sau de fiară... În tinerețe, și bărbații și femeile rele și-au putut ascunde caracterul pentru că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
renunță la tactica încercată de a-i atrage, mai ales pe intelectuali, spre un umanism apolitic, spre un ideal «pur» spiritual. Se întâmplă însă că tuturor acestor campioni ai umanismului «pur» le scapă manifestări de dispreț și ură față de socialism, dezgolindu-și cu destulă lipsă de abilitate intențiile și pozițiile politice. Aceasta arată încă o dată imposibilitatea unui ideal spiritual apolitic, dezvăluie ipocrizia și perfidia pledoariilor spiritualiste, ca de pildă aceea a lui Raymond Aron, care de la catedră și în scris predică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și regularitate generează un anumit tip de actori sociali, ei înșiși suficient de instabili pentru a se instala tocmai în locul lăsat gol de acest ansamblu simbolic, suficient de animați de pasiunea absenței punctelor de reper pentru a ocupa acest cadru dezgolit de sens. Aceasta ar putea fi o posibilă interpretare a istoriei totalitarismului român ca o istorie a modernității, a lipsirii de sens și a unei deziluzii definitive asupra lumii, o istorie care a dus la distrugerea structurilor identitare, la o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
la niveluri diferite, care îi ofereau un foarte confortabil scaun cu spătar. Se simțea la adăpost de priviri și nimeni n-ar fi știut s-o găsească, dacă Hector nu ar fi așteptat-o ghemuit la rădăcina copacului. Dar toamna dezgolise caisul. Îi rămânea latrina, o cabină de scânduri necioplite, cu un scaun geluit și un covoraș. În pofida eforturilor Caterinei, care spăla cu multă apă cabina, și în ciuda dezinfectantelor aruncate regulat în groapă, absența unui closet cu apă curentă se făcea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un corsaj ușor, care lăsa să i se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
împodobite ale unor personaje istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrității lor le decorăm cu tot felul de atribute exotice. Impactul cu realitatea este de regulă frustrant, pentru că dezgolește contururile reale, finite, ale toposului visat, pe care nu le mai poți dilua și extinde fără a te situa pe un teren fals, într-un fel de impostură sentimentală. Imaginația înnobilează ignoranța, dar nu o mai absolvă atunci când își pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ori gest în parte. Cu bine! îmi întinde ea mîna plină de grație. Îți mulțumesc pentru că m-ai așteptat în fața cofetăriei! îi zic după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în viața oricui sînt clipe cînd... În spatele meu se aude un clinchet, apoi ușile metalice ale liftului se deschid automat. Urcați? întreabă cineva din lift. Nu-nu, răspund eu. Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bătrâni, ei se grăbise astfel încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la pământ, părul în dezordine, ochii închiși cu vehemență. Pleșuvul îl ridică încet de la pământ și-i dezgoli pieptul. - Cât pe ce era să i se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
CĂUTĂRI Căutând rima, ca un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum vântul, care încearcă trecerea Carpaților, Mă retrag și mă ascund în spatele gândului, După care, continui
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]
-
sunt așezate. Dacă nu ar fi așa, am putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând observația într-un carent mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să se termine, cel puțin, cu teroarea motociclistului mascat care o dată sau de două ori pe săptămână semăna panică pe strada principală. Era Îmbrăcat În piele din cap până În picioare și purta o cască Buck Rogers. Dinții mari Îi erau dezgoliți și Încleștați. Când Își declanșa tornada, polițiștii se făceau nevăzuți. Oamenii se Împrăștiau care‑ncotro. Se rotea Înainte și Înapoi În nori de praf, și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l dorise mai mult decât orice. În jurul orei patru după-amiază, Sanda coborî să aducă fetița acasă și Luana se apropie de fereastră s-o urmărească cu privirea. Întinse mâna și-o lipi de sticla transparentă, să atingă umbra copacilor goi, dezgoliți de frunze, imagine în oglindă a sufletului ei pustiit. Se întrebă ce va face. Pe ce drum va apuca și care era calea cea mai bună de urmat. În ciuda prezenței permanente a Sandei, a prieteniei devotate a Iulianei Darie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămas, aproape jumătate din trupă am rămas atunci, a fost un mare scandal la Moscova, am cerut toți azil politic, Și nu te-ai mai întors în Rusia? Nu! stă cu mâinile în poală, e într-o rochie lungă, largă, dezgolindu-i din când în când umerii pe care se străduie în zadar să-i acopere, nu pot descifra motivele orientale din rochia ei, Eram curioasă să te cunosc și Boris îmi explica în glumă că e mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te mai smiorcăi. Fără a se opri din lucru, ceilalți Începură să se amuze pe seama lui. Râsetele și glumele lor Îi umpleau urechile, iar Hiyoshi se hotărî să nu fie văzut plângând. În schimb, se Întoarse cu fața spre ei, dezgolindu-și dinții albi: — Cine se smiorcăie? Oricum sunt sătul și plictisit de prăvălia asta veche. De data asta, mă duc să intru În slujba unui samurai! Și, aruncându-și În spinare bocceaua de haine, legă săculețul cu sare de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]