1,677 matches
-
putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de quilles sau la o partidă de vânătoare. După aceea, i se făcu foame. Un moft, un capriciu: îi trebuiau ouă, „potrivit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din cap, îi spuse prizonierului că trebuia să meargă sus, dar, cum acesta nu avea nici o reacție, Despiaux îl apucă de cătușe și îl trase după el. „În pivniță era umezeală.“ Despiaux e cel ce vorbește. Îmi dezvăluie povestea și dezgustul lui, după ce ne-am așezat la o masă pe terasa de la Cafă de la Croix, în V. E o vreme frumoasă. O seară de iunie. Iunie ’21. I-am dat de urmă lui Despiaux de puțin timp. După faimoasa noapte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
amărăciunii, depresiei, uneori ale urii. Ea, pe care o văzusem întotdeauna cu un zâmbet luminos întipărit pe chip, având pentru oricine un cuvânt bun, era cea cu inima plină de fiere și de durere. Scrisorie ei exprimau tot mai mult dezgustul ei de-ai vedea pe bărbații din oraș, pe toți cei care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau pe străzi: îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-au atins, ca două flori de câmp În bătaia vântului. — Suntem groaznici, s-a bucurat blând Myra. Strecurându-și mâna În palma lui, și-a lăsat capul pe umărul băiatului. Amory a fost cuprins de o repulsie bruscă, de dezgust și ură față de ceea ce i se Întâmpla. Dorea cu frenezie să fie cât mai departe, să n-o mai vadă niciodată pe Myra, să nu mai sărute niciodată vreo fată. A devenit conștient de fața ei și de a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
The Police Gazette și Jim-Jam Jems. Își Însușise toate ideile preconcepute ale lui Henty despre istorie și-i plăceau În mod deosebit romanele criminale voioase ale lui Mary Roberts Rinehart. Școala i-a ruinat franceza și i-a imprimat un dezgust față de autorii canonici. Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr bine Îmbrăcat, privind afară de la fereastra unui club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
parte din ființa sa statornică și amorală. Transformată, augmentată, atașată de o atitudine mai demnă, mai maiestuoasă, problema sărăciei putea să devină Într-o zi chiar propria lui problemă, dar În prezent nu deștepta În el decât cel mai profund dezgust. A parcurs distanța până la Fifth Avenue, ferindu-se de umbrele cu amenințarea lor neagră și oarbă, și În față la Delmonico’s a făcut semn unui autobuz să oprească. Încheindu-și strâns haina pe corp, s-a urcat pe platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune că trebuie să țină cont de faptul că plăcerea de‑a mângâia se transformă în plăcerea de‑a fi mângâiat. Vrei să‑ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la Greissler, Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a acestui tineret, din păcate cea mai proastă, partea în care uzura materialului este foarte vizibilă. Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
venit cheful de sex și aș fi dus-o Într-unul din cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În momentul În care rațiunea i-ar fi cedat În fața excitației, aș fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dolari pe oră, dar se pare că era o regulă universală că ședința lua sfârșit odată cu ejacularea clientului. Joanna a plecat după treizeci de minute, aruncându-mi un zâmbet: — Mai sună-mă! Am fost cuprins de un sentiment insuportabil de dezgust față de mine Însumi la gândul că cheltuisem banii primiți de la Keiko Kataoka pe o curvă. Pentru mine Keiko Kataoka reprezenta atât un fel de medic psihiatru, cât și un medium dotat cu puteri supranaturale. Putea să vadă tot ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să plec spre Paris. Ceasul deșteptător a sunat prelung, de nenumărate ori. Cufundat În somnul acela superficial dinainte de trezire, aveam impresia că e vocea mamei mele care mă muștruluia. În cele din urmă m-am trezit cu un sentiment de dezgust față de mine Însumi cum nu mai cunoscusem. Am Înghițit o triplă doză de aspirine și de Alka-Seltzer și am Început să-mi șterg transpirația care-mi șiroia pe corp. După ce mi-am terminat de făcut bagajele, am coborât la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oprise din autopsierea cadavrului fetei ca să fumeze. Sângele de pe mâna lui înmănușată pătase hârtia țigării și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el vădit supărat. Încă una? Patologul suflă fumul cu încetineală și se strâmbă: — În această etapă de început, așa pare, răspunse el. Are pe ea toate accesoriile corespunzătoare. — Înțeleg. Era cât se poate de evident că Nebe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de bere care îl însoțea era suficientă pentru a explica unde fusese. Cu o țigară neaprinsă în colțul gurii strâmbe, se uită fix cu un aer belicos la Korsch și apoi, cu un dezgust fluctuant, la mine. Era beat. — Am fost la Café Kerkau, zise el cu gura refuzând să i se miște așa cum el s-ar fi așteptat în mod normal. E în regulă, să știți. E în regulă, nu sunt de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
meu. Nici nu vă pot spune cât de mult vă mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină. Becker mă privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede așa. Iar după cele prin care tocmai am trecut nu pot zice că am băgat de seamă gustul. Urăsc să dau vești proaste. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători ce-l priveau
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl țintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiți, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres total față de orice nevoie de apropiere a făpturii. Simți cum o arsură nedefinită îi rănește obrazul. Cât de dureroasă este o
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
însoțit de întrebări vehemente de tip securist, care de care mai imbecile, de ai senzația că, acum-acum, iese o mână prin ecran să te prindă de gât și să te scuture. Cum, încă, n-ai mierlit-o! De frică, panică, dezgust ... A fost o furtună în biata capitală și a fost dezastru național, declarat de televiziunile știriste lacrimogene. Unul îi tot trăgea cu schimbările climatice, pe care le aud de-o viață! Alt reporter era tare nefericit că nu a fost
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
Flora - joc de cuvinte ieftin, s-ar putea zice, dacă n-ar fi adevărat adevărul în gravitatea lui majestuasă - în văgăuna noastră binecuvîntată de Dumnezeu cresc flori carnivore, plante bestiale și o specie de canguri care, deși vă strîmbați a dezgust, nu sînt nici buni de carne, nici de ouă, pentru că - și filozofa, aruncîndu-și un deget în aer - oul trebuie fătat de galinacee și porcul ouat de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa el auditoriul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
rău să continui domnișoară Desire! Vă rog mult să mă iertați însă nu mă simt în stare să mai continui cu detalii! Atunci, imediat văzând grozăviile de care erau capabili acei prieteni ai dumitale am simțit o frică și un dezgust imens pentru acei oameni! - Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu,nu! Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată și impresionată de suferința ei. Ea plângea și se tânguia și la un moment dat îi zice cu voce răgușită Ancăi: -Te
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
enervează pe cineva. El coboară analiza până în substraturile cele mai intime ale conștiinței și comportamentului uman, scoate la lumină aspecte pe care doar le bănuim. El taie cangrena, o pune pe masă, o disecă profesional și ne face să simțim dezgustul față de păcat, față de decăderea morală a societății în general și a noastră în special. 9. Gr. Maerean, Gr., Chemări la Domnul, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. III, ediția a II-a, 2016, 66 pag., 8 lei; Eseuri, meditații, predici, o
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]