1,081 matches
-
un tip de umanitate pe cale de dispariție și pentru că întruchipează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală, al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre Veșnică Reîntoarcere și despre Tangou"102, Cioran îl considera "condamnat", din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra să"103. Disprețul pentru scris
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
versuri Roua sufletului (1977), dar se va afirma mai ales prin literatura pentru copii. În volumele de poezie Vrei să-ți spun o poezie? (1980), Alt pământ pe lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), D. se „copilărește” cu dezinvoltură, fără să coboare la povață ori îndemn plat. Partea cea mai rezistentă a creației sale este proza pentru cei mici, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, șarade, numărători ghidușe, poezii hazlii, care se integrează firesc narațiunilor adunate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
fără ostentație și dorință de imediată recompensă. Emoțiile pot fi, în acest caz, cu adevărat reale. Mă întreb dacă emoția primirii unui dar de sărbători mai există în situația dăruirii ostentative. O celebră doamnă autohtonă își anunță public cu dezarmantă dezinvoltură lista cheltuielilor de iarnă: 16.000 euro pe un mobilier italian, 3.000 euro pe lustrele suflate în aur, pat și canapele de 11.000 euro, fotoliu din piele elastică ce se mulează pe corp de 2.000 euro și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fi însă altceva. Faptul că magastarul american dorește cu orice preț să rămână la modă. Calea? Una complexă, dar care mizează enorm pe spectaculos și pe forța persuasivă a șocului provocat de macularea simbolurilor religioase. Cu mare artă și nefirească dezinvoltură, Madonna desacralizează motive și simboluri creștine (crucea, mătăniile, măștile cu chip de leu, îngerii și altele) aducându-le din fireasca intimitate a unei mănăstiri în vacarmul de nedescris al unei scene de spectacol. Așa cum observă cu finețe Bernhard Alberer, motivul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
propria noastră viață acolo unde nu ne este locul. O problemă de prost management al destinului, cum ar spune Andrei Pleșu. Suntem stresați de trafic? O falsă problemă. Traficul este doar ocazia, prilejul cu care noi ne etalăm cu vinovată dezinvoltură obrăznicia, frustrările și măruntele mojicii. Cu ceva ani în urmă, Andrei Pleșu își mărturisea perplexitatea provocată de misterul tăcutei transformări a românului cumsecade într-un feroce rinocer la volan. Aș spune că nu este vorba de nicio transformare. Adevăratul chip
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
boală cerească. Câteva poeme (Leoaică tânără, iubirea, Vârsta de aur a dragostei etc.) au făcut carieră. Ele sunt recitite și azi de tineri. Plac nu numai lor, plac, în genere, din rațiuni estetice, pentru că acest tânăr poet vorbește cu o dezinvoltură extraordinară despre ceea ce el numește, undeva, „o întâmplare a ființei” sale, cu un sentiment de jubilație și de melancolie luminoasă. În Dreptul la timp S. deschide „vederea” lirică spre alte teme și concepte, cum este aceea a morții și a prieteniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a unei incitante cărți-document - Dosarul „Marin Preda” (1999), a unui volum de interviuri cu Mioara Cremene - La ce folosește Parisul? (2000), precum și a unor traduceri. Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
o anumită măsură (chiar dacă în vremea din urmă opera lui Sidonius este studiată cu mai multă atenție), pentru că personalitatea sa pare mai superficială decât a altora, el fiind aproape un predecesor al lui Enodius care s-a ocupat cu egală dezinvoltură de subiectele cele mai diverse. Cu siguranță însă, ca personalitate, Sidonius a fost un personaj de prim plan. Născut probabil în 431 la Lyon într-o familie nobilă, s-a căsătorit cu fiica uzurpatorului galic Avitus care se răsculase în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Apus, Anastasius. A murit în 521 la Pavia. Așa cum am spus, la Ennodius poligrafia e mai importantă decât adevărata inspirație. Varietatea preocupărilor sale, cu siguranță superficiale, e dovedită de diversitatea genurilor literare pe care le-a cultivat cu egală dezinvoltură și pricepere, ceea ce ne face să ne aducem aminte unele figuri de autori mai degrabă păgâni decât creștini din al patrulea și al cincilea secol, precum Ausonius și Sydonius Apolinarie. Din acest motiv, distincțiile de care ne servim aici pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să lase totul așa cum este. Un alt exemplu este detașarea rece a lui Ernst Jünger de tot tărăboiul din jurul său, tergiversarea sa după ce a trăit direct nihilismul distructiv al Celui de-al Treilea Reich și apoi acceptarea principiului antipolitic al dezinvolturii, vesela, libera și ușoara nonșalanță a aristocratului intelectual. Același tip de melancolie politică continuă să apară în filosofia politică contemporană. Un alt exemplu transpare din concluzia lui Alasdair MacIntyre (în After Virtue) că noi "așteptăm acum nu un Godot, ci
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
avea agresivități, provoca, scandaliza. Era însă un om fin, cu o considerabilă cultură. A scris enorm: articole politice, studii juridice, cronici literare, teatrale, muzicale, cronici mondene, susținea un spiritual și incisiv Curier al Bucureștilor (în „Românul”, „Telegraful”), discuta cu aceeași dezinvoltură despre libertatea presei, învățământul public, dreptul public ori cu privire la chestiunile ortografice controversate. A semnat și Tapazin, Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor la „Independința română” (1863), „Scrânciobul” (1868-1869), „Opiniunea constituțională” (1869-1870). A scos ziare și reviste: „Păcală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
noile curente din fiziologie, psihologie, care reclamă integrarea tuturor cunoștințelor despre viață într-o sinteză (Gestaltpsychologie). Fidel însă literaturii, S. stabilește, ori de câte ori are prilejul, legătura dintre aceste teorii și arta narațiunii sau tipologia personajelor, spiritul textului eseistic păstrându-și farmecul, dezinvoltura, atractivitatea. În Curs de cinematograf (1930) S. pune bazele teoretice ale abordării esteticii filmului: definește natura proprie a cinematografiei, discută despre sugestie și simbolism în film, despre relația lui cu alte arte. Conceptul pe care îl introduce este cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
provinciala apare configurata de o privire proaspătă, într-o gamă de înfățișări tratate în registrul observației realiste, în cel al reveriei juvenile sau în cel al șarjei caricaturale. Interesantă este, tipologic, „existența celor trei tineri «furioși»” (Cornel Regman), creionați cu dezinvoltura. O carte de povești și povestiri morale, Nufărul alb (1982), preceda alt grup de române: Urmașii lui Euclid (1986), explorare epica a mediului școlar din Brașovul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, apoi Chemarea țărmului la Aquileia (1993), narațiune istorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
descânta cu funingine, trăia într-un univers de mituri și de legendă. Episoadele Amintirilor decurg unele din altele, depinzând de fluxul memoriei. În narațiune sunt prezente cele două procedee: povestirea în lanț și povestirea în ramă. I. Creangă povestește cu dezinvoltură propria-i copilărie, privind-o cu simpatie și umor, descifrându-i filosofia secretă. Și în episodul cu pupăza din tei, arta lui Creangă stă în oralitate, în caracterul de spectacol al povestirilor sale. Scriitorul joacă pe rând rolurile personajelor și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evidență, mai bine decât oricare altul, calea prin care reușește preotul, la nivel rațional, să se disculpe și prin aceasta să îndepărteze de pe sine orice pată, indiferent de gradul de vinovăție. Inconștientul sancționează prin apatie ceea ce rațiunea achită cu atâta dezinvoltură "avocățească". Să înțelegem că părintele s-a schimbat?! Că "semnalele" psihicului vorbesc despre această acută necesitate nu ne îndoim. Însă naratorul riguros nu poate să nu consemneze evitarea cu bună știintă a acestora: Văzând-o pe Simina atât de perdută
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
monografie dedicată de S. poetului și eseistului. Se trasează un portret spiritual al omului și sunt denunțate etichetele comode puse de critică, arătându-se că Dan Botta, „ermeticul” „poet al morții”, este un descoperitor de arhetipuri și esențe, cu o dezinvoltură provenită din detașarea de posesiune și din stil. Botta este astfel înscris în tradiția literaturii române, văzută de poet ca purtând vocația pentru clasicism, căruia S. îi schițează, pe urmele ideilor celui interpretat, o ontologie - clasicismul ca mod de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul însuși se civilizează, neologismul, expansiv, se încorporează firesc într-un limbaj desprins definitiv de stereotipiile tradiționalismului. Există, apoi, o încântare ironică în descoperirea celeilalte sensibilități, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
în contextul istorico-literar cuvenit, în serii axiologice. Examenul critic se organizează în funcție de notele originale ale creațiilor comentate, subliniindu-li-se unicitatea și valoarea. La fel va proceda și în cazul literaturii universale, în perimetrul căreia s-a mișcat întotdeauna cu dezinvoltură, ca un cunoscător avizat ce era și ca un iubitor constant al valorilor consolidate. Incursiuni în literatura universală În articolul intitulat Literatura universală (publicat în revista „Amfiteatru” din ianuarie 1970Ă, Vladimir Streinu scria cu profundă îndreptățire: „Nicio judecată de valoare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei lumi a miracolelor cotidiene. Norocul culegătorului debutează printr-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de la naufragiul tradiției, amintindu-l atunci cand dorește să accentueze importantă rolului scriitorului de versuri în societate sau atunci când își propune să demonstreze că inspirația și rațiunea au o pondere egală în procesul de creație.16 Mai mult, alăturându-i cu dezinvoltura pe Leopardi (1798-1837), Valéry (1871-1945) și Eliot (1888-1965) el arată că, deși poetul din Recanati trăise cu mai bine de jumătate de veac înaintea celorlalți, vocea și gândirea să erau încă vii, ba chiar esențiale pentru conturarea concepției novecentești despre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a compozițiilor, pe de altă deoarece vedea în acele versuri rafinamentul, delicatețea și elegantă de factură arcadică și neoclasica către care îl îndemnase educația primită până atunci. Nutrea dorința de a traduce un text, daca remarcă în acestă o oarecare dezinvoltura, prospețime, limpezime și puritate a stilului. Consideră, de exemplu, că lupta încrâncenata și violență a titanilor este descrisă de Hesiod cu o simplitate pe care dacă vreți să o numiți necioplire nu o să vă trag la răspundere, atâta vreme cât recunoașteți că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ediții din Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu. A fost distins cu Premiul „George Coșbuc” al Academiei RSR (1969) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1975). Încă din adolescență, R. se arată ca un poet aproape format, mânuind cu dezinvoltură atât versul rimat, cât și pe cel liber. Nici o stângăcie, nici o nesiguranță, nici un exces, un perfect simț al limbii, al ritmului, al compoziției, terminologie matură, discret neologistică, o sintaxă impecabilă, procedee interesante, precum rimarea ultimului vers al fiecărei strofe cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Ortega y Gasset, Carlos Bousoño ș.a. După cum judicios remarcă G. I. Tohăneanu, „în ciuda bogăției și diversității informației, în ciuda numărului imens de «trimiteri» directe sau mijlocite, se vede cât de colo că Dumitru Vlăduț își controlează și își domină sursele cu dezinvoltura și autoritatea ochiului său critic, ordonator și selectiv. Iar vastul său aparat bibliografic atrage luarea-aminte nu numai prin ceea ce nouă filologilor ne place să numim «acribie» exemplară, dar și printr-o neobișnuită «voluptate» științifică ce pulsează dincolo de slove”. SCRIERI: Teoriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
1923), revistă săptămânală ilustrată, și „Bucarest” (1932-1933), hebdomadar politic, literar, social. C., care nu s-a simțit niciodată scriitor, a fost un gazetar de luat în seamă. A și ajuns, de altfel, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Scria bine, cu incisivă dezinvoltură, întotdeauna informat și păstrând în genere o cumpănă a judecății. Se mai inflama din când în când, ca în riposta dată lui A.D. Xenopol, Les Juifs roumains (1903), succint expozeu asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă, grațiozitatea, siguranța și dezinvoltura nu sunt calități înnăscute sau ereditare. Ele se dezvoltă din plin doar în societatea înaltă. Pentru a intra în lumea bună, e nevoie de un anume stil, de o elegantă sofisticată: "La femme à la mode (...) c'est la reine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]