491 matches
-
În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte. Basie arătă spre o intrare Îngustă care Înainta printre boscheții netunși de lemn cîinesc spre una dintre case. — Jim, a venit timpul să-ți dezmorțești picioarele. Fă o plimbare pînă acolo și vezi dacă nu cumva cîntă cineva la pianul cel alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu spatele rezemat, nepăsător, dar piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul locuia la o aruncătură de băț de containerul ăla de gunoi. În cele din urmă, renunță la cana de cafea rece din care tot gustase În ultima jumătate de oră și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot nu vorbise cu nimeni despre cadavrul din port. Poate era timpul să ia o pauză? Biroul doamnei inspector Steel era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
--Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este tare obosit. Fiecare pas făcut părea o nouă cucerire. Într-un târziu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne gândi măcar la un al treilea mandat. Nici un răspuns. Patru ore, gândea Jefferson Dayles, patru ore mai erau până ce avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL 10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
forță anul 2010, reușind o victorie extrem de importantă și prețioasă pe terenul primei clasate din seria Nord Est. Partida a început sub cele mai bune auspicii pentru gazde, care și-au adjudecat categoric primul set, fapt de natură să-i “dezmorțească” pe băcăuani. Iată cum a explicat ridicătorul Științei, Eduard Popescu, revenirea spectaculoasă a oaspeților: “Am început să greșim din ce în ce mai puțin, iar serviciul, în special, a funcționat mult mai bine. Ambiția și atitudinea pozitivă a jucătorilor echipei noastre au dus la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
că suntem În aceeași barcă. Dar uite, Annette. S-a Înseninat afară. Zilele astea frumoase de iarnă din Ierusalim, lumina care se ivește Între ploi, de parcă cerul ar cânta. Ce-ar fi să ne plimbăm puțin? Doar așa, să ne dezmorțim un pic? E deja patru și jumătate, acuși se Întunecă. Dacă aș avea curaj, ți-aș spune chiar acum că ești o femeie frumoasă și atrăgătoare. Nu mă Înțelege greșit. Mergem? Doar așa, să ne mișcăm puțin și să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
secțiunea dedicată tinerilor a avut ceva care lipsește perspectivei fosile: diversitatea. De la spectacole axate pe VJ-ing și scenografii minimale din neoane, chiar și proiecții din jocul virtual Heroes, pe texte recente, nimerite sau nu, toate aceste influențe actuale încearcă să dezmorțească spectatorii. M-am gândit de ce un alt mare-mare critic de la noi atunci când face cronică de spectacol povestește trei sferturi din text cum plouă, cum bate soarele sau cum s-a întâlnit pe drum cu un prieten bun. Pentru că la asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cer, luna se făcuse mică și rece; copacii aruncau pe potecă pete negre, distinct conturate, iar vântul aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai că atunci era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din vestibul începuse a mă dezmorți, se vede: un fel de beție, specială desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă mică. Eu și urcasem zece trepte spre locul unde patru pereți asigurau expedițiunei mele un adăpost. Aplecată peste balustradă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
petrece în sufletul nopților marmoroase. Cine mai bine decât mine va înțelege, că pentru a fi o NĂLUCIRE DE VREMI, va trebui să zburdăm prin universul iubirii cu brațele răzimate de CERUL TĂCERILOR ALBE, unde o muzică a visului ne dezmorțește toată setea de ani în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu te mai intereseze de nimeni și de nimic. Și uite așa o noapte grăitoare mi-a deschis ferestrele universului să pot inhala un AER CALD AL UNEI FERICIRI IMAGINARE. Această fericire, m-a privit mai întâi, cum m-am dezmorțit din măruntaiele vremii și m-am prefăcut vie în lumina ce îmi aprinse-n suflet puterile mirifice ale unui UNIVERS IMAGINAR, unde mintea și sufletul meu avea să devină ATOTPUTERNIC peste un început de viață destul de bine organizată în traiul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
inventat-o ca să... adică nu să vă inducă în eroare, dar cazul e mult, mult mai generos și mai concret în același timp: e vorba despre furt. - Furt? Gabrielescu nu sperase așa un succes. Venise și el să se mai dezmorțească, nu credea în treaba cu răpirea, dar era o zi moartă, răscolise în dosare și spera să prindă și el un mărțișor pentru nevastă-sa de la nebunul cu răpirea. - Domnul de acolo - Mișu îl indică pe fanaticul legionar plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o pierdere de timp. Când cineva spuse: „Închipuiți-vă că orașul nostru ar fi invadat de picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe străzi”, medicul se ridică de la masă și plecă, dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul scurtei noastre întâlniri, voiam să-l uit. Din când în când, în decursul rarelor noastre ieșiri din scorbură, alergam cu Zenobia pe câmp, ca să ne dezmorțim; de fapt, eu alergam pentru că ea zbura, lipită de umărul meu. O dată, când ne-am oprit să respirăm pe o movilă, i-am zărit de departe pe domnul Sima și pe Dragoș, culegeau, pesemne, ultimele flori albastre; i-am salutat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai strecurat și sătui de adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne mare lucru, conchid, în vreme ce lumea se dezmorțește râzând. Știu unde pun cheia când pleacă și-ncuie poarta, nu mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat și ne-am dat cu nămol peste tot și ne-am legat la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
creștinismu’? - Cine mă-sa mai are nevoie? Poate tu, Buzatule? Balaoacheșii sar pe scara autobuzului. Primul „mort” l-au săltat deja. Mi-arată pumnul să-mi țin gura și să-mi văd de drum. Oricum aveam de gând să-mi dezmorțesc fusele. - ...sănătaaaate, oameni buni.... sănăăăătaaate.... votați-ne pe toate listele.... sănătaaaate... Dacă vreți ca România să fie o țară sănătoasă.... săăănătaaate, oameni buni... Văd că problema mucegaiului extins, galopant, a ajuns și-n gazete. La o primă răsfoire, fețele bisericești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eram obosit, m-a furat somnul și, când m-am trezit, mărfarul se oprise pe un câmp cotropit de pădure unde nu se zărea nici o lumină. Am stat cât am stat și pe urmă m-am dat jos să mă dezmorțesc. Abia am făcut însă câțiva pași, depărtîndu-mă puțin, că trenul a plecat pe neașteptate. M-am încurcat pe întuneric în bălăriile de lângă terasament și nu l-am mai putut prinde. Nu știam unde mă aflu și am pornit de-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
povesti ea. Soțul meu muncea toată ziua la câmp. Eu stăteam cu celelalte femei și făceam haine. Așa voia neamțul, iar apoi le vindea în Gaborone. Drumul se termină și Mma Ramotswe opri sub un copac. În timp ce-și dezmorțea picioarele se uită printre copaci la casa care trebuie să fi fost clădirea principală. Judecând după ruinele din jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]