411 matches
-
lui ca să poți să spui ce trebuie. Ceea ce nu-i ușor când oamenii vin cu necazuri. Fără să intrăm în taina spovedaniei, românii din Paris sunt niște oameni „necăjiți“, cu necazuri multe? Mi se pare normal: toți suntem aici oameni dezrădăcinați, deznaționalizați, deculturalizați, trebuie să ne „inculturăm“ în această țară, să ne integrăm. Acest travaliu de a asimila intelectual o altă civilizație e mult mai greu pentru oamenii simpli decât pentru intelectuali. Nici pentru intelectuali nu e ușor... Nu, dar ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mă simt în stare să continui deși mi-a rămas de istorisit partea cea mai grea, cea mai oribilă a vieții noastre din detenție, continuă Teodora după ceaiul și bunătățile amintite. În numai câteva zile de la începerea noii vieți de către dezrădăcinații din Brodocul nostru siberian, viața spitalului pentru femei a căpătat alt ritm. Nu încetau să sosească femei care să aducă pe lume prunci al căror viitor, despre care aveam să aflu nu peste mult timp din gura Marinei Pavlova, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
actuală? Finlanda a pierdut teritorii spre lacul Ladoga și înspre Oceanul înghețat de Nord; Țările Baltice și-au recăpătat independența după 50 de ani de ocupație (și deportări); Polonia a fost recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina pe rest, moștenitoare a unei proprietăți “transmise”. Dar problema umană? România are refugiați interni, dar și deportați supraviețuitori. La O.N.U
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
i se fi răpit o provincie. Să ne punem mereu întrebarea: oare tăcerea privind crimele generate de această alianță între polii răului nu compromite social-democrația europeană? Crimelor nazismului li s-a pus capăt, dar victimele comunismului stalinist sunt și azi dezrădăcinate, înspăimântate, discriminate, neavând decât vina de a se fi născut când nu trebuia. Să ne amintim de caracterul criminal al Pactului chiar din titlu: să-l numim cinstit Pactul Hitler-Stalin.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
ajuns în Danemarca, a doua ta țară...? Sau a câta e...? Cât de comod e să fii fiul mai multor patrii? Într-adevăr, sunt un "rătăcit" cetățean al lumii, dar nu un dezorientat și în structura mea umană, nu un dezrădăcinat, cu toate că am părăsit fizicește România acum aproape patruzeci de ani. A doua "patrie" este nu Danemarca, unde trăiesc acum, ci Suedia care m-a acceptat atunci la începuturi și care mi-a acordat cetățenia suedeză acum treizeci și cinci de ani. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
cu lanțuri pe Belzebut, domnul întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, în pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se în sus; multe lacăte și încuietori sparte și porțile iadului dezrădăcinate; Cristos, având împrejur nemărginită lumină și mulți îngeri, calcă peste ele, cu dreapta ținându-l pe Adam, iar cu stânga pe Eva. De-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-l pe Cristos; și lângă el David, alți drepți și împărați cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite și absolut ieșit din comun. „Unii cred că Dezrădăcinatul este o ființă umană, ceea ce nu este adevărat, și asta se aplică mai ales în cazul evreilor, care sunt mai josnici decât animalele... o specie subumană fără nici unul dintre rafinamentele culturale și sociale ale timpurilor noastre.“ Generalul George S. Patton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum tata s-a recăsătorit și e fericit. —Și te-ntâlnești cu el în LA? Locuiește acolo, nu? — Are o casă în Santa Monica. Îl văd când și când. E un pic excentric, dispare când nu te aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meu. Schimbăm o vorbă, un gând, o suferință, un zâmbet. Mă întreb cât timp îmi va lua acasă să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: "Iată că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
Grigorași a acumulat aproape o viață de om sentimente amare izvorâte dintr-un spațiu spiritual pe care a trebuit să-l părăsească de mic copil. Și acum în pragul unei maturități depline, această încărcătură a explodat. Sufletul ei de româncă dezrădăcinată, plin de obidă, s-a revărsat peste paginile albe ale unei cărți pentru a ne povesti despre suferințele neamului nostru de peste Prut rămas sub ocupație sovietică. Lucrarea de față intitulată TEATRU DOCUMENT, ce se deschide cu piesa: CARTEA DE GRAMATICĂ
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
din ochii negri arzoi și din dinții conici distanțați. Acum aflu nu numai că ideea mea n-a folosit, dar Klava s-a despărțit de soț și, până să se-apuce de a doua facultate, a rămas un fel de dezrădăcinată, în Bucureștiul ăsta care acum zece ani o deprima. Se mutase din apartamentul pe care i-l știam, cel din centrul vechi, la mezaninul unei case verzi semiprăbușită, cu o pisică bătrână umplând tot cadrul geamului. Se mutase la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai bani, și-i risipești, „Prieteni” fără să cauți găsești. Dar dacă ai nevoie de-ajutor, Devii indezirabil tuturor. Povară socială Din păcate, interesul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii ortodoxiști din cercul revistei Gîndirea, la reprezentanți ai „tinerei generații” și la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai bună protecție. După cum am spus, Efectul se răspândește, știi bine. Se răspândește. Tăcu. — Ei își stabilesc adesea o perioadă a vieții asupra căreia să se concentreze. Trăiesc mereu aceeași zi, iar și iar. Vezi tu, așa sunt persoanele dezrădăcinate. întotdeauna își falsifică originile. Și acum. Totuși. Dacă o fațadă falsă e suficient de groasă, e bună. Ca să protejeze. Nu mai exista timp. Stăteau, se ridicau, se mișcau, dormeau. La un moment dat Vultur-în-Zbor întrebase: — Dar tu, Virgil? — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi-l transform În reședință de iarnă. În multe privințe, Estrella de Mar era acea Anglie rurală prosperă a miticilor ani ’30, readusă la viață și mutată spre sud, mai la soare. Aici nu existau bande de adolescenți plictisiți, suburbii dezrădăcinate În care vecinii de-abia se cunosc Între ei și a căror unică loialitate civică are ca obiect hipermarketul și magazinul de bricolaj din apropiere. După cum spunea toată lumea, Estrella de Mar era o comunitate veritabilă, cu școli pentru copiii francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
salteaua pătată de puroi, tărîmul fără de speranță al Împărtășirii acelor, În care nu se făceau niciodată judecăți morale. Pe fundalul Residenciei Costasol, cu vilele sale impecabile și comunitatea de cetățeni plini de bun-simț, ea păstra promisiunea unei lumi libere și dezrădăcinate. Pentru prima dată Înțelegeam de ce Andersson și Crawford o prețuiseră atît de mult pe Bibi Jansen. — Ți s-a trezit interesul, Charles? mă Întrebă Crawford. Fantoma noastră de praf alb... — Cine e? — Laurie Fox - lucra la un club din Fuengirola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu, o rogojină, un ghiveci de leandri. Signora Rosa sau Giuseppinna sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ghiveci de leandri. Signora Rosa sau Giuseppinna sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de țară, ci o ființă care nu poate prinde rădăcini lângă niciun om. Umblu de colo-colo, legată de șevalet, ca un turist somnambul, îmi propun mereu un popas îndelungat, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]