406 matches
-
trecătoare nimic nu este stabil nici chiar comedia... Asta e domnilor Dante și Honoré - lumea se antiumanizează se antidivinizează ireversibil iar eu cu părere de rău nu am cum să nu-mi plătesc taxele care contribuie direct și ele la dezumanizarea la desacralizarea lumii; taxe plătite din modeste câștiguri (atât de modeste încât ar putea fi numite pierderi) ce-mi vin în urma cărților sau pur și simplu a simplelor texte pe care le scriu despre frumusețea ce va salva lumea despre
Taxe și tare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4136_a_5461]
-
sociale și politice care ating paroxismul, persistă elemente din vechea filozofie a țăranului, despre împletirea dintre viață și moarte, despre atotputernicul destin, dar și despre propensiunea spre bine a firii omului. Și exact această mentalitate salvează lumea satului de totala dezumanizare și desvrăjire, ființa umană nu rămîne total dominată de instinctul animalic, funcționează încă instinctul moral, spiritul poate să călătorească compensatoriu, să se salveze în imaginar. Pledoaria pentru „nevoia de minuni” a lui Mo Yan este de mai multe ori explicită
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
Biografia schimbată în datele ei esențiale și-a pus amprenta pe texte. Monotonia observată de critica perioadei românești a poeziei sale a devenit diversitate. Peisajele depopulate, aproape selenare au fost înlocuite cu altele mai terestre și, prin urmare, mai umane. Dezumanizarea sau, mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început dădea impresia de impersonal, caracterizare ce nu a întîrziat să apară în cronicile vremii. Absența confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
a pierdut mințile, "cu mai multe puști decât apă", cu zece mii de bombe căzând, zece mii de sicrie intrând sub pământ, zece mii de valuri zbătându-se sub vapoarele refugiaților, zece mii de săruturi în iubirile amenințate, meditațiile sale asupra sinuciderii, războiului, brutalității, dezumanizării, torturii și crimei, dar și umorul său negru și jocurile imaginației poartă amprenta scriiturii de adab. Personajele principale, Bassam și George, doi prieteni a căror relație din copilărie se destramă când George se afiliază miliției locale (ulterior vom afla că
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
competitivitate pe piața internațională; structuri politice depășite, osificate, energii sociale blocate; deteriorarea accentuată a valorilor morale și spirituale prin îngenuncherea și manipularea cultelor religioase, distrugerea spiritului de familie, a simțului de răspundere în viața particulară, cât și în cea socială, dezumanizarea muncii cinstite, responsabile și creatoare, devenită exclusiv mijlocul de câștigare a unei bucăți de pâine prin supunere totală față de ordinele, cel mai adesea incompetente, „primite” de sus; instituționalizarea unei „economii paralele” cu tot cortegiul aferent: furt organizat, omniprezența corupției și
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
noastră fără de răgaz pentru triumful credinței și al valorilor democrat creștine În societatea românească din ceasul acesta neasemuit de important. Ai putea, bunăoară, să admiți că Începutul Înțelepciunii nu vine de la frica de regimul ceaușist, fără pereche În teroare și dezumanizare, nici de la oroarea de vreo instituție sau vreo persoană omenească, ci de la teama de Dumnezeu? Trebuie să reții, drag prieten, că, avînd frică doar de Înaltul nostru Creator vom deveni pe cât de Înțelepți, pe atât și de curajoși, biruind orice
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
avariției nu-i dă lui Pascalopol decât o sută de mii, iar două sute de mii le va ține pentru el și-i vor fi furate de Stănică Rațiu. Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu, este caracterizată prin dualitatea paternitate și dezumanizare. Ca mamă își asumă rolul paternității, fiindcă Simion este alienat, dar ca avară ajunge la un comportament inuman. Pe ea n-o interesează să-și ajute fratele, ci îi ocupă casa ca să pună mâna pe avere. Stănică Rațiu este demagogul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acelor vremi. Dar ce fel de justiție e aceea care condamna nevinovați?! E chiar justiția comunistă, care a condamnat mii și mii de oameni la umilințe, la Înfometare, la degradare morală, spirituală, materială, la durere, la suferință, la frig, la dezumanizare, la temnița, la muncă silnica, la moarte, numai pentru vină că voiau să trăiască liberi și demni! Din cele mai vechi timpuri călâii s-au ascuns după mască respectabilității, a legitimității, a justiției, țipând că din gură de șarpe atunci când
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de premisa greșită privind natura umană: omul era văzut ca o ființă motivată eminamente economic și extrinsec (după principiul „morcovul și bățul”), o ființă orientată spre câștig. Astfel, în goana după productivitate pentru a spori câștigurile s-a ajuns la dezumanizarea muncii, la omul „robotizat” care făcea mereu aceeași operație simplă, ca o rotiță impersonală dintr-un mecanism complex. Aceasta îl determina să-și piardă motivația și să demisioneze, fluctuația de personal fiind uriașă la fabricile care aplicau astfel de forme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de consum, industria de divertisment, dictatura modei. În această lume în care noile "valori" sunt doar banul și afișarea reușitei materiale este mult mai greu să denunți prin literatură modelul ultraliberal, orânduirea comercială și bancară care se impune peste tot, dezumanizarea prin consum. Iată de ce mi-e frică. Mi-e frică de o lume teribilă care nu mai poate fi nici denunțată și nici criticată prin literatură. Dacă ar fi să rezumi viața ta de până acum într-o poveste, cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încoace, businessul a fost în mod deliberat nesocial, remarcă Libert. Proprietarii de afaceri erau preocupați să câștige bani cu orice preț, iar crearea de comunități nu era nici pe departe rețeta unui business de succes. Dimpotrivă, profitul venea tocmai din dezumanizarea lucrătorilor, din debarasarea de elementele personale din viața de zi cu zi. Nu trebuie să vă gândiți doar la liniile de producție de la 1900. Afacerile încă se fac după vechiul principiu că cel mai bine e să privești lucrurile din
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Cambridge, England: Cambridge University Press, 2005. Un text la nivel de colegiu, asupra unui subiect crucial. Fukuyama, Francis. Our Posthuman Future: Consequences of the Biotechnology Revolution. New York: Farrar, Straus and Giroux, 2002. Criticii de stânga și de dreapta percep o dezumanizare iminentă din cauza biotehnologiei. Fukuyama argumentează că putem controla biotehnologia și că ar trebui să o facem. Deși suntem de acord că nu ar trebui să presupunem că tehnologia este incontrolabilă, în acest caz mă îndoiesc că este posibil acest control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
județ printre păduri, unde aerul, apa, florile, liniștea pădurii, caracterul oamenilor, mi-au dat pornirile mele de bunătate și toleranță față de toți trăitorii de pe acest pământ, au început să se piardă în neant și în loc simt cu groază chiar, cum dezumanizarea mea s-a instalat treptat și poate ireversibil. Și ce mult aș fi vrut ca efectul acesta să mă transforme pur și simplu într-o piatră, o piatră care, vorba poetului, „Nici nu simte că nu știe/ Nici nu știe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să mă transforme pur și simplu într-o piatră, o piatră care, vorba poetului, „Nici nu simte că nu știe/ Nici nu știe că nu simte”, însă probabil îmi este dat să beau cupa amară a acestei transformări până la capăt. Dezumanizarea se produce în sufletul meu și de aceea în clipele mele de liniște și meditație aud clopotele a ceea ce s-a pierdut în noroiul vremurilor ce le trăim acum. Încep să pierd la modul acut sentimentul de milă pentru aproapele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sentimentale. Propunerea lui Tipătescu „să fugim împreună” este neașteptată din partea lui, a omului politic, a „vampirului”, scena căpătând aer de parodie, după Cazimir. Suntem de acord cu părerea lui Gabriel Dimisianu că iubirea, chiar în formele „nelegiuite” și impure, împiedică dezumanizarea totală, fiind un element de diferențiere morală în teatrul lui Caragiale: „Astfel că, înglobați mediului lor, exponenți ai acestuia, Tipătescu și Zoe parvin totuși la o perspectivă mai detașată, au reprezentarea marasmului ce-i înconjoară și schițează gesturi de distanțare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Diderot, o operă de artă este bună în măsura în care “învață ceva” în privința virtuților cetățenești. Adversarul cel mai înverșunat al “religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea liberală, în cazul de față avem de-a face cu o critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al artei, precum germanul Hans Sedlmayr, acest segregaționism purist ar fi un simptom al dezumanizării moderne, reflex al pierderii legăturilor cu transcendența. (Hans Sedlmayr, „Arta autonomă și omul autonom“, în Pierderea măsurii. Arta plastică a secolelor XIX și XX ca simptom al vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001, pp. 156-158). Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suspinelor (1931) de Ion Vinea; Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin (1931) și, parțial, Paradisul statistic de Ion Călugăru (1926). Fie că e vorba de poeme în proză fantaste, de imagini grotesc-expresioniste ale alienării și dezumanizării, de „urmuzianisme” ludice și/sau antiliterare, avem de-a face, în toate aceste cazuri, cu compoziții rafinate, ilustrînd - uneori - ceea ce Mihai Zamfir numea, în volumul său dedicat evoluției poemului românesc în proză (1981), un avangardism născut ca revoltă față de „suprasaturația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz — virus anarhic, nihilist într-o lume burgheză anchilozată. Urmuz — alien-ul, mutantul, copilul etern, „demascatorul” esenței corupte a lumii. Urmuz-sinucisul, reprezentant ironic al liberului arbitru, al „transcendenței goale”, al schizofreniei, alienării, dezumanizării și negativității moderne, al impasului autodistructiv. Urmuz — pionierul-explorator de teritorii necunoscute ale spiritului, pînă la găurile negre ale antimateriei. În toate ipostazele, Urmuz apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o perfectă ilustrare în literatura veacului nostru”: comicul, ca refuz mecanic și convenționalizat al mecanicului și convenționalului. Alienarea implică, în cazul textelor lui Urmuz, o regresie a personajelor din sfera umană spre cea animală, vegetală sau anorganică, un proces de „dezumanizare” ilustrat prin lipsa de comunicabilitate. Observația va fi preluată și dezvoltată, după un deceniu și mai bine, de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Matei Călinescu este, probabil, primul critic care face o apropiere între scrierile urmuziene și flaubertianul Bouvard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler făcea figura unui anticomunist declarat. Potrivit lui Paul Goma, „apunakismele” circulau și în folclorul Gulagului românesc... Totuși, „autoritatea” precursorului Urmuz a cîntărit greu în balanța validării. Iată doar cîteva titluri de după 1990 în care numele celor doi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Revoluției proletare și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]