2,549 matches
-
o dovadă de modernizare. Nu întotdeauna însă lucrurile stau așa pentru că și un text de o simplitate clasică și clasicizantă poate să uimească prin modernitatea lui. Prin urmare, relația dintre canon și experiment nu poate fi explicată prin apelul la dialectica confuză clasic-modern. Am văzut deja cât de fluctuant este raportul însuși dintre canon și experiment, așa că prefer să punem problema variației dintre experimentare și canonizare în alți termeni. Propun discutarea experimentului ca o formă de alteritate, ca o depărtare de la
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu sară la beregată, să nu rămîi fără hemoglobină". Clipurile publicitare surprind de fapt un comportament reflectat în
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
noi/ vom năpădi la sfîrșitul reprezentației/ ca iarba, mușchiul, urzicile/ citadelele voastre de cuvinte și zgîrie-norii aseptici// și arcurile voastre de marmură// și colosul de aur cu picioare de lut// și rachetele" (Canon politic 1991-1994). Conceptualizării cosmice îi ia locul dialectica nemijlocită a polisului ajuns în impas. Rîvnită odinioară cu ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-un mediu pe care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
un spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcîndu-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceața omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva față de accentele
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
câteva clipe, a libertății de exprimare în dușmanul ei cel mai mare... Și iată cum agora devine inexorabil un Kremlin. E ca și cum a te exprima a devenit, la scară socială, o maladie autoimună, un sistem care își provoacă propria distrugere. Dialectică vicioasă a unei mulțimi care bombăne contra a tot și a toate și nu încetează de a împotmoli orice dezbatere în condamnări instantanee și contradictorii... Așa se face că societățile cele mai avansate și mai libere se află în pericol
Reversul libertății de exprimare () [Corola-journal/Journalistic/4107_a_5432]
-
religia ca forță iluminatoare”. Nu tot acolo ajung M. Eliade și Joseph Campbell, cu scrierile lor agreate de New Age ca „religiozitate uniformă”. Și Nemoianu este un comprehensiv și un tolerant, cu unele treceri critice spre „lateral”. Admite dialogul și dialectica dintre sacru și religios, la Eliade și Blaga. Laudă „creștinii luminați de pretutindeni”. A)trage-n encomion ortodoxia română. Între teologii români ortodocși mai noi, are bun cuvânt pentru D. Stăniloaie și Al. Elian. O apropiere rară și surprinzătoare. Râvnește
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
am văzut, prin cultul amintirii și nu doar atît: prin intuirea unei interfețe între existență și neant, între senzația atît de reliefată încît acceptă întîlnirea cu moartea și moartea atît de presantă încît acceptă echivalarea prin simțuri (Cu tălpile goale). Dialectica real-ireal devine tot mai vivace. Primul termen caută pretexte pentru a-l motiva pe cel de-al doilea și invers. Spre a sugera autenticitatea de fond a proceselor sale, realul nu ezită a le devoala în intimitatea lor, înfățișîndu-și dinamica
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
mai elastice. Au dispărut deci și “lupta de clasă”, si “revoluțiile burgheze” sau “comuniste”, si “filosofia istoriei” marxista susținută de asemenea “metanaratiuni”. Că filosofie a istoriei, marxismul a fost discreditat de neputința să de a da seama din perspectiva materialist dialectica de faptele istorice analizate” răspunde absolut pertinent afirmației tale conform căreia “ Dacă înlături programul violent, esența marxismului nu dispare: rămân clasele și absurdele inegalități economnice care le separă, rămâne teoria capitalului, rămâne o filosofie a istoriei”. și la fel cu
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Singură). E drept că, mereu, asemenea împrejurări binecuvântate sunt otrăvite de perfida gelozie, motiv dominant și trăsătură definitorie pentru firea eroinei. Dar și gelozia, pusă, în text, ironic, pe seamă lui Duende (“spiriduș”, în spaniolă), se include în dinamica, în dialectica frenetică a iubirii acesteia unice: „- Iar te îmboldește Duende? Chiar face cu tine ce vrea, Celosa? - Eu nu-l văd, că l-aș alunga cu pietre! - Ești teribil de bănuitoare. Destinde-te! Dă la o parte stresul, că reduce orice
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Gerard a avut acces la cele mai prețioase cărți ale vremurilor. Se pare însă că ori nu a vrut, ori nu a putut să învețe mare lucru din ele, fiindcă a rămas cu niște cunoștințe relativ modeste de logică și dialectică, precum și cu o gramatică deficitară. A rămas totuși cu date serioase de fizică și astronomie și aprecia matematicile și cuvântările bine realizate. „Talent personal nu a avut nici în domeniul literar, nici în cel științific, iar filozofia lui rămâne rudimentară
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
și a găsirii echilibrului sufletesc (4). Aceste idei apar clar exprimate în Teoria cunoștinței, care are privilegiul de a fi primul curs de această factură din istoria Universității bucureștene. Autorul evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor idealismelor care au marcat istoria gândirii omenești, de pe pozițiile unui realism lucid, care ne lasă să întrezărim poziția tragică a gânditorului creștin care știe că, dincolo de adevărurile relative la care cugetarea omenească poate ajunge, stă nedezlegată marea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
oglindește prefacerile Renașterii, în felul cum se regăsesc în societatea elisabetană. Teatrul lui ne pune în față un mare poem al omului. Existăm, deopotrivă, prin înălțările ca și căderile noastre, cu marii lui eroi . Ne integrăm cu toții într-o mare dialectică umană. Umili sau notorii, învinși sau învingători, toți avem aceeași soartă. ION IONESCU BUCOVU Referință Bibliografică: ETERNUL SHAKESPEARE-400 de ani de la naștere / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor
ETERNUL SHAKESPEARE-400 DE ANI DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384975_a_386304]
-
mai puțin spre materialism, mai mult sau mai puțin spre spiritualitate, și acesta din cauza naturii diferite a indivizilor, de gradul legăturii lor cu tradiția, cu religia, cu educația, cultura. Sunt cele două curente - cel spiritualist bazat pe credințele sale, cu dialectica sa, și cel materialist bazat și el pe credințele sale, având și el dialectica sa, ambele fiind polii aceluiași lucru numit Substanță. Sigur că societățile orientate mai mult spre spiritualitate sunt mai evoluate, la baza Universului fiind spiritul și nu
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
naturii diferite a indivizilor, de gradul legăturii lor cu tradiția, cu religia, cu educația, cultura. Sunt cele două curente - cel spiritualist bazat pe credințele sale, cu dialectica sa, și cel materialist bazat și el pe credințele sale, având și el dialectica sa, ambele fiind polii aceluiași lucru numit Substanță. Sigur că societățile orientate mai mult spre spiritualitate sunt mai evoluate, la baza Universului fiind spiritul și nu materia care este - s-a dovedit și științific - un produs al condensării spiritului, „cristalizării
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
ți-e mai mare dragul, cu acel Studium al vostru. Am venit să-mi ofer serviciile și Învățătura. — Te exprimi În enigme, ca un evreu cabalist. Ce vrei să predai În facultatea Artelor? Se pare că nu ești lipsit de dialectică și de retorică, dar, până să faci din ele obiect de disertație... — Dar cine ți-a zis că eu m-aș pregăti să tratez aceste obscure discipline, messer Alighieri? La Siena am Învățat cu totul alte lecții! Trei doamne-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consilier al președintelui dumneavoastră și nu unul oarecare. Aveți dreptate: nimeni nu se simte confortabil În propriul prezent și acest fapt Îi poate greva, parțial, evaluările. Dar, de regulă, asta se Întâmplă atunci când există o implicare subiectivă a observatorului În dialectica evenimentelor, nu Însă și când ele Îi rămân exterioare, ca să nu spun indiferente. Dumneavoastră aveți, probabil, ca orice om, un număr oarecare de defecte; sigur Însă aveți o mare calitate: neutralitatea activă vizavi de ceea ce vă intră În aria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stînga spre dreapta sau de la dreapta spre stînga pe tărîm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a întinsă în șările Române, s-au pusă bazele unei școli grecești, organizată după modelul școlii din Kiev, în care se preda retorica, dialectica, teologia, aritmetica, geometria, astronomia și muzica, în limbile greacă, slavonă și latină. Câțiva fii de boieri au învățat carte la școlile superioare din Polonia (Miron Costin), Dimitrie Cantemir a învățat la Patriarhul Ortodox din Constantinopol, iar Stolnicul Constantin Cantacuzino, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Jacques Schlanger, Qu’est-ce qu’une vie bonne?, PUF. A se vedea și Actes du VIIIe congrès de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încercare de a întări prin effort speculative demnitatea artei amenințate să piară în sistemul lui Hegel. Alături de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o eternă reîntoarcere. Aceste două orientări, după părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
cel care-și împarte sufletul, viața, gândirea pozitivă spre soarele vieții lui, care este omenirea toată, în ceea ce are ea mai bun. Pe plan poetic, nu găsirea fericirii e o problemă, ci căutarea ei permanentă; drumul către atingerea fericirii, constitue dialectica zborului său, căci nemulțumirea de sine - și nu numai! - interioară poetului (condiție a evoluției, a progresului, a existenței adevărate) nemulțumirea aceasta, dincolo de bucurii și tristeți diurne, este parte din pulsul invizibil al lui G.R. Și astfel găsim chiar în deschiderea
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
doilea experiment cu medii de compoziții diferite pentru a demonstra că se obțin grade diferite de deplasări spre roșu/albastru și grade diferite ale capacității de lenticulare a mediului. În filozofie a introdus conceptul de 'neutrosofie', ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematică și economie, precum 'logică neutrosofica', 'mulțime neutrosofica', 'probabilitate neutrosofica', 'statistică neutrosofica'. A generalizat logicile fuzzy, intuitivă, paraconsistenta, multi-valenta și logica dialetheista la 'logică neutrosofica' (în Dictionary of Computing de Denis
60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]