1,929 matches
-
abandonează planul religios pentru cel al magiei [352]. * * * B. Un alt aspect important asupra căruia se consideră indiscutabilă originalitatea hegeliană este constituirea așa-zisei dialectici. În paranteză, vrem să subliniem anticipat că, pentru noi, simpli cititori de bun simț, doctrina dialectică în ea însăși nu pare altceva decît un flatus vocis, fără nici o consistență în afara efectelor unei speculații teoretice sterile și adesea inutile, în măsura în care nu credem că îi corespunde vreo realitate concretă. Cel mult problema poate interesa pur și simplu din
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că îi corespunde vreo realitate concretă. Cel mult problema poate interesa pur și simplu din punct de vedere istoric și erudit, în măsura în care studiem în istoria omenirii și istoria greșelilor sale. Recent, S. Martano a studiat evoluția doctrinei, să zicem așa, dialectice în gîndirea grecilor [353]. Sîntem întru totul de acord cu existența germenilor dialectici în lumea spirituală greacă, ca de altfel în orice gîndire panteistă. Nu credem, însă, că ei au fost prezenți într-o manieră determinantă în mintea lui Hegel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
simplu din punct de vedere istoric și erudit, în măsura în care studiem în istoria omenirii și istoria greșelilor sale. Recent, S. Martano a studiat evoluția doctrinei, să zicem așa, dialectice în gîndirea grecilor [353]. Sîntem întru totul de acord cu existența germenilor dialectici în lumea spirituală greacă, ca de altfel în orice gîndire panteistă. Nu credem, însă, că ei au fost prezenți într-o manieră determinantă în mintea lui Hegel în momentul în care filozoful din Stuttgart tocmai se dedica constituirii propriei dialectici
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
antiteza în nimic, care i se contrapune, ajungîndu-se în mod succesiv la o sinteză: devenirea. Prima triadă a celor ce vor fi categoriile pentru Hegel este astfel constituită" [356]. "Este limpede, așadar, cum poate Hegel să considere că, în virtutea principiului dialectic pus ca fundament al sistemului său, sînt depășite toate dualismele care au apărut în istoria filozofiei ca nesănătoase sfîșieri intrinseci ale gîndirii: Dumnezeu și lumea, infinit și finit, universal și individual, unul și mulți... Dumnezeu nu este înafara lumii, nici
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
înălțării spiritului, al treptatei împliniri a rațiunii, a "întrupării" Cuvîntului; este suprimarea progresivă a "neliniștii" spiritului [357], pe măsură ce este recunoscut în toate..." [358]. Deja în această prezentare în ansamblu a sistemului speculativ hegelian, în strînsă legătură cu așa-zisa doctrină dialectică, reapar multe elemente fundamentale ale speculației tipic indiene, mai precis upanisadică, despre a cărei proveniență s-a discutat pe larg în paginile precedente. Dar mai este ceva. Hegel personal se însărcinează să ne lămurească, în cîteva fragmente cît se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
adică, despre a cărei proveniență s-a discutat pe larg în paginile precedente. Dar mai este ceva. Hegel personal se însărcinează să ne lămurească, în cîteva fragmente cît se poate de concludente, maniera în care își construiește celebra sa doctrină dialectică. Putem asista și aici la plăsmuirea, sub ochii noștri, a doctrinei dialectice hegeliene în strînsă legătură tocmai cu ideile gîndirii indiene pe care filozoful din Stuttgart o expunea. Redăm doar cîteva fragmente pentru simpla exemplificare: "... interesantele gîndiri din cărțile indiene
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
precedente. Dar mai este ceva. Hegel personal se însărcinează să ne lămurească, în cîteva fragmente cît se poate de concludente, maniera în care își construiește celebra sa doctrină dialectică. Putem asista și aici la plăsmuirea, sub ochii noștri, a doctrinei dialectice hegeliene în strînsă legătură tocmai cu ideile gîndirii indiene pe care filozoful din Stuttgart o expunea. Redăm doar cîteva fragmente pentru simpla exemplificare: "... interesantele gîndiri din cărțile indiene se limitează la momentele cele mai abstracte, la simpla reprezentare a nașterii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
asupra întregului, chiar dacă apoi Hegel va emite cîteva rezerve asupra unor aspecte, mai precis asupra interpretării celui de-al treilea moment. Ni se pare că o recunoaștere mai explicită a ceea ce a constituit sursa fundamentală de plăsmuire a doctrinei sale dialectice nu i se putea pretinde filozofului din Stuttgart! * * * Se înțelege că analiza influenței pe care a avut-o gîndirea indiană asupra întregii doctrine filozofice hegeliene nu se reduce la aceste două aspecte, fie ele fundamentale pentru întreg sistemul, ci se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cred că s-au "convertit" la ideologia materialistă, fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate supremă (incluzînd-o chiar și pe cea creștină!): panteism și ateism, contopite laolaltă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este membru al partidului încă din 1921. O altă figură militantă, Grigore Preoteasa, devine de asemenea profesor de istorie modernă și contemporană. Probele orale de marxism-leninism sînt introduse în 1950-1951; primele cursuri de marxism-leninism, de limbă rusă și de materialism dialectic au fost concepute în 1948-1949. Represiunea nu se exercită doar prin conținutul învățămîntului și prin epurare (80% din corpul profesoral al Facultății de Litere și Filosofie al Universității din București a fost înlăturat în 1948), ci și prin selecția studenților
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Russian Orthodox Church and the Ecumenical Movement", în Ecumenical Review, nr. 2, aprilie 1969. Rădulescu-Zoner, Șerban, "Cu privire la instalarea guvernului Petru Groza", în Revista istorică, vol. IV, iulie-august 1993. Sănătescu (general), Jurnal, București, Editura Humanitas, 1993. Șerbulescu, Andrei, Monarhia de drept dialectic, București, Editura Humanitas, 1991. The Romanian Orthodox Church, București, 1968. Tismăneanu, Vladimir, "The Road to Cominform: internationalism, factionalism and national communism in România, 1944-1948", în Sfera Politicii, nr. l, decembrie 1992. Voichiță (gen. maj.), "The Army in the antifascist Resistance
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Consiliul Național Român, Fribourg, 1983. Piru, Alexandru, Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, București, Editura pentru Literatură, 1968. Roberts, L. Henry, Rumania, Politicul Problems of an Agrarian State, New Haven, Yale University Press, Archon Books, 1969. Șerbulescu, Andrei, Monarhia de drept dialectic, București, Editura Humanitas, 1991. Tismăneanu, Vladimir, "România în 1947", în Agora, vol. l, nr. l, 1987, Baltimore, U.S.A. Toiu, Constantin, Galeria cu viță sălbatică, București, 1976. Tratatul de la Varșovia. 1955-1980, culegere de documente, București, Editura Politică, 1981. Trond, Gilberg
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput fără o referință la o "substanță primă", precum în logica indiană Nyaya sau Buddista. "Fluctuația" dintre ființă / neființă sau "bogăția vidului cuantic" are un sens dialectic, hegelin (Ioana Em. Petrescu). Nu de aceste "formule oarbe unite cu un maximum de formule vizionare (p. 99) se apropia M. Eminescu când scria, pe la 1868-1869, într-un prim proiect teatral Mira36 despre "Zeea-nimic": "Zeea pustiurilor fără adânc și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vor arăta și altoreliefurile de pe Casa tineretului (și studenților, cum foarte inspirat suna vechea departajare de clasă a firmei). 20 septembrie Sîntem tentați iarăși a pleca de la experiența individuală pentru a revela generalul. Și asta în cea mai distinsă procedură dialectică. Vocația-mi plastică mă destinase acelui despărțămînt al "organului" local, menit a-l face pe acesta mai arătos, mai gigea. Ei bine, ca sarcină voluntară trebuia să compun, lunar, și coperta unei broșuri de dimensiuni maoiste Carnetul agitatorului destinat revoluționarului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în prezența violentului performance de ultimă oră, trioletul (aducînd perfect cu Frații Marx care erau patru) nu-și modifică faciesul: libertinajul lor e chiar necesitatea înțeleasă. Aflarea trio-ului în aiuritul anturaj pare să sugereze o compatibilitate de-a dreptul dialectică. Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor, și asta, pentru a-și face, degajat, numărul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colorate roșu. Culmea e că nu numai nostalgicii perdanți de-acum ai pesedismului pozează în apărători ai unui fantomatic pol de stînga, vezi doamne, slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice ale prezentului cantonate într-o rudimentară lecție dialectică convinse, și ele, că numai confruntarea celor două extreme ar hrăni mecanismul gripat. Nevăzînd, aceste minți, că doar aici, în spațiul acesta rămas tributar sovietismului întîrziat, lupta de clasă mai are trecere. State europene cu mare tradiție civilizată renunțînd de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de stat, în care se înscrie, ca parte organică, făurirea organelor de securitate, căile și mijloacele prin care a exercitat și exercită conducerea, îndrumarea și controlul acestora se remarcă printr-o reală originalitate, izvorâtă din aplicarea creatoare a principiilor materialismului dialectic și istoric, ale marxism-leninismului la condițiile concrete din România. Concepția și practica revoluționare ale partidului în acest important domeniu al revoluției și construcției socialiste reprezintă o contribuție de o inestimabilă valoare la îmbogățirea experienței privind făurirea noii orânduiri sociale, confirmată
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
invocarea providenței era menită să „întărească caracterul de necesitate a progresului nelimitat al omenirii”. Cititorul de astăzi al operei lui N. Bălcescu va reține din ea elementele materialiste, precăderea pe care el a dat-o fenomenelor economice și sociale, caracterul dialectic al gândirii sale, ideea dezvoltării și a progresului legic, succesiunea istorică de la inferior la superior, prin lupta dintre vechi și nou, dintre exploatați și exploatatori. Națiunea română - sublinia N. Bălcescu - n-a stat pe loc, „ci a mers înainte, transformându
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu e nimic misterios sau nou într-o asemenea situație: complementaritatea aspectelor reciproc exclusive face loc, prin alunecarea în limbajul natural, complementarității obișnuite, care este mai degrabă o juxtapunere. Deci, nu trebuie să ne surprindă faptul că, chiar și materialiștii dialectici dogmatici, atît de suspicioși în privința aspectelor "dubioase" ale fizicii cuantice, au primit cu satisfacție această interpretare a principiului complementarității. Întreaga problemă se rezumă la aceea că fenomenele cuantice ne arată aspecte de natură diferită: e ca și cum am spune că observînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
suprafața sa: raportul între volum și suprafață tinde, odată cu scurgerea timpului, spre infinit, asigurînd astfel pro-gresul continuu și fără de sfîrșit al raționalității științifice. Această imagine, mai fină și mai sub-tilă decît cea care este în mod tradițional propu-să de materialismul dialectic, conduce însă la aceeași concluzie: iraționalul nu are nici o valoare de realitate. Dar este posibil să formulăm, pornind de la viziunea sistemică și cuantică asupra lumii, o viziune radical diferită, în ciuda analogiilor superficiale. Să luăm din nou o sferă ca reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de materie T, care ar fi poate ca o materie-sursă, ca o materie-mamă, un fel de creuzet fenomenal cuantic din care ar țîșni cele două materii divergente, fizică și biologică... și unde acestea din urmă s-ar întoarce ritmic și dialectic, pentru a se desfășura din nou"14. Tridialectica lupasciană este o viziune a unității lumii, a non-separabilității sale. Lupasco o reînnoadă cu tradiția, deschizînd o perspectivă nouă asupra vechiului principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cui, un cui ce i-a fost, poate, fatal: Pe undeva, regretăm că îl vedem aici pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
luminii asupra obscurității, scrie Breton, poate fără îndoială să treacă drept o relicvă a greoaiei filosofii grecești. În această privință, acord o importanță capitală și o virtute eliberatoare dintre cele mai înalte obiecției ridicate de dl. Stéphane Lupasco la sistemul dialectic al lui Hegel, mult mai tributar lui Aristotel decît ar fi trebuit ...", și adaugă: În plus, în ochii artiștilor, această lucrare va prezenta imensul interes de a stabili și limpezi conexiunea, "dintre cele mai enigmatice" care există, între valorile logice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]