355 matches
-
l-a citit pe Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
în timp real, biografismul cu dileme mai vechi sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a lungul drumului, și în paralel, în calitate de diarist, este bucuros să-și exprime dinamica vieții interioare, hrănite din lecturi și proiectele propriilor cărți, amânate, eșuate sau trecute prin furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
Irina Marin Memorie în culori luminoase Tot sub semnul peregrinărilor și al memoriei stă și volumul lui Dan Ciachir Când moare o epocă. Dacă demersul lui Petre Răileanu avea ceva din impresia de sincronie dată de notația diaristului, în cartea de față tonul este mai degrabă diacronic-nostalgic. Dincolo de patina timpului pe care o poartă, eseurile cuprinse în acest volum sunt mărturii de epocă cu valoare documentară. Descoperim aici, prin ochii adolescentului de odinioară, un Petre Tuțea răspicat la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
ultimului număr (8-9 / 2004), coordonat de Liviu Ioan Stoiciu, arată că ea are încă resurse și îți poate oferi pagini de mare interes. Astfel sînt fragmentele inedite de jurnal ale scriitorului Mircea Ciobanu, din anul 1981. l La 3 ianuarie, diaristul nota cîteva considerații despre relația autor-cititor, de o formidabilă actualitate. În esență, ideea lui Mircea Ciobanu (care, cum se știe, a fost nu numai scriitor, ci și unul dintre principalii redactori de la pe atunci puternica Editură Cartea Românească) este că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
prozator, dramaturg, publicist. Avem a face cu o suită de însemnări dintre anii 1980 și 1989, deci anii de criză crescîndă, ce nu mai putea fi ascunsă, a perioadei ceaușiste. Un prim strat al lor este cel imediat documentar, ca și cum diaristul ar fi umblat cu aparatul de filmat pe străzi, prin piețe, în instituții, surprinzînd nu aspecte ieșite din comun, stranii, exotice, așa cum procedează acum numeroși reporteri, ci realitatea comună, tipică, impresionantă în bloc ca o stranietate istorică. Aberația era a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
și totuși predictibilele) lor efecte socio-culturale. Mișcarea Goma și tribulațiile lui I. Negoițescu măsoară, prin lipsa lor de ecou, de impact intern, victoria regimului, a fricii asupra spiritului liber, constrâns la comprimare defensivă și prudentă autocenzură. E drept că opiniile diaristului în privința lui Paul Goma devin, în timp, mai nuanțate; dar ceea ce admiră necondiționat Matei Călinescu la disidentul nostru este faptul de a fi încercat, măcar, să pună sub semnul întrebării instalarea definitivă și irevocabilă a comunismului românesc, structura lui monolitică
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
de față este tocmai calitatea lecturilor pe care autorul lui le face, în sfera literaturii, a științelor sociale și a realității înseși. Mai multe portrete excelent realizate (între care unul, antologic, al lui Borges) sunt risipite în paginile acestea analitic-confesive, diaristul fiind deopotrivă un observator și un interpret subtil al fenomenelor. Fără complexe neavenite, de inferioritate sau de superioritate, el privește lumea înconjurătoare cu o atenție concentrată, încercând să-i descopere semnificațiile ascunse, structurile inaparente. Operație deloc simplă, executată în cercuri
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
așteptările bulgakofilei, Casa Griboedov nefiind ceea ce se credea, pînă și tramvaiul care l-a decapitat pe Berlioz, nu trecea pe-acolo! Fotografia lui Bulgakov, din ultimele lui zile, te Întrista...Dar un rînd mi se pare tare frumos, În relatarea diaristei : „dar dragostea, pe unde zburătăcește ea oare, pe unde?”. Fiindcă rîndul acesta nu este doar despre Margareta scriitorului rus, ci și despre urmașele ei de azi, fie ele din Moscova, ori Cluj... Cu un surplus de trimiteri livrești („Se poate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
suprem de rezistență. Partea diaristică - încadrată de o ramă teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală/orgolioasă între cei doi diariști. Partea diaristică este încadrată de o ramă teoretică/descriptivă ce amintește de celebra nuvelă a lui Cortázar în care personajul-cititor din fotoliu urmărește în carte scena care-l conține: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
figuri ale Generației de la 98. Jacques de Lacretelle (1888-1985), romancier și eseist francez. Unamuno se referă la Aparté. Colère. Journal de colère. Dix jours à Ermenonville, Gallimard, Paris, 1927. Henri Frédéric Amiel (1821-1881), scriitor elvețian de expresie franceză, eseist și diarist, autor al unui celebru Journal intime (1883). Frédéric Lefèvre (1889-1949), romancier, eseist și critic literar francez. A fost co-fondator al revistei Les Nouvelles Littéraires, în octombrie 1922. Aici își inaugurează, în același an, la 25 noiembrie, rubrica, celebră în epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sapdaru, Nicolae Roșioru ș.a. Pe Candid Îl cunosc de cînd eram elev. Mi-a fost instructor de teatru la unul dintre Cluburile bucureștene. Apoi, l-am văzut jucînd În mai multe teatre, plus la televiziune. Nu-l știam Însă ca diarist. Volumul său Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei (532 de pagini, format A4) Îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aprobări ca să plece În Palestina. Ajunsesem omul care stă la cozi...”. Și eu am ajuns, se pare, omul care va scrie un jurnal...despre jurnalul lui Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sunt În volumul lui Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei, Întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie Într-un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de expresie)...jegos. PÎnă să am proasta inspirație să citesc această carte, aveam un mare respect pentru talentul dramaturgului. Și acum Îl apreciez ca scriitor - este unul dintre cei mai mari, ai lumii, nu doar ai Americii! -, dar dezvăluirile-i diariste m-au făcut să simt gustul dezamăgirii. Să mă explic : nu faptul că era homosexual m-a indignat, ci indecența cu care-și rememora aventurile de gay, mîndrindu-se parcă, cu cuceririle-i deplorabile și bolile venerice deloc stimabile! Și la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de mine teatre”(p.357)...Mă rog, cartea are și doi redactori trecuți pe coperta interioară, care ar fi putut Îndrepta stîngăciile de limbă. Și totuși, cu greu, desprinzi din noianul gîndurilor diaristului, cîteva idei limpezi și demne de reținut; dar propunem cîteva: ”influența lui Cehov [asupra operei sale] are preponderență asupra tuturor celorlalte”(p.78) (de altfel, din memorii reiese clar că majoritatea pieselor sale, precum și alor lui Cehov, au căzut la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nejucabile). Jurnalul dulce-amar Pe Candid Stoica îl cunosc de cînd eram elev. Mi-a fost instructor de teatru la unul dintre Cluburile bucureștene. Apoi, l-am văzut jucînd în mai multe teatre, plus la televiziune. Nu-l știam însă ca diarist. Volumul său Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei (532 de pagini, format A4) îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
partenerii în posturi delicate: spre exemplu, textul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă a fost rostit, într-o seară, de îndrăgitul actor, la modul "Jpne rbesfa made arstar pntr Tch pnfa dla sf...leftî" ș.a.m.d. * Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sînt în volumul lui, Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Turcia (a fost condamnat la moarte!). Știrea revoltei de la Brașov, în care manifestanții strigau "Jos Ceaușescu!". Arestarea ziariștilor Băcanu, Uncu și Creangă, în 1989 ș.a.m.d. ("Știu că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am citat a apărut în 1914. Unitatea monetară romînească era atunci leul („leul nou”, care data din 1867). Puterea lui de cumpărare descrescuse mereu de la începutul secolului. O diaristă, Marta Trancu Rainer, eminent chirurg, trece în Jurnalul ei, la 10 februarie 1903, următoarea însemnare din caietul de cheltuieli: „10 bani o lămîie, 24 de bani o mătură, 15 bani chibrituri, 15 bani gazul, 10 bani o salată, 1,50
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui "diarist" lucid și critic: "Zile de fior și râs". Cum însă fostul disident ieșean experimentează mai nou o formă extremă de mizantropie, fiind complet retras și de necontactat, nu o pot face fără acordul lui. Așa că ne vom mulțumi doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Clipă, oprește-ți zborul!”), jurnalul nu reușește să evite lucrul de care se teme cel mai mult: spaima de moarte și moartea. Martor, În regimul diurnului, al luminozității, el este, În nu mai mică măsură, un gen funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între autodezvăluire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci o taină a jurnalului 7. Așadar, În jurnalul intim, mai importantă decât conținutul e frecvența: scrierea jurnalieră trebuie să respecte cu sfințenie regulile duelului cu clipa și, indirect, cu moartea. În măsura În care aceasta din urmă e lipsită de semnificație, opera diaristului este, la rându-i, privată de luxul sensurilor pline de adâncime. Fără Îndoială, Însă, că acest raport nu poate fi redus la valoarea negativă pe care simpla juxtapunere aritmetică o presupune. Dacă luăm În calcul doar jurnalele În care moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care Îl scrie, transformându-l Într-o entitate ce-i depășește intențiile (autoportret, autobiografie, document moral, scriere de epocă), pe de alta, Îl atrage pe cititor În construirea/reconstruirea unui joc de puzzle. Comparat cu autorul ce-și scrie autobiografia, diaristul are handicapul de a nu-și putea domina duratele lungi ale existenței. Jurnalul intim exclude posibilitatea construirii unui scenariu existențial amplu, acesta nefiind - decât arareori - consecința unui proiect conștient de autoconstrucție și auto-reflecție literară. Autorul de jurnale se portretizează nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de exersare a confesiunii zilnice. De la orgoliosul: „Luni. Eu. Marți. Eu. Miercuri. Eu. Joi. Eu.” al lui Gombrowicz 13, până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența de substanță (și stil) între poezia și viața unui poet autentic. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]