368 matches
-
din 1920, cu scopul de a atrage masele și din care nu se mai regăsesc în Mein Kampf decît cîteva urme, acestea nu vor întîrzia să dispară, dat fiind că alianța din trecut cu anumite medii de afaceri necesita ca diatribele împotriva capitalului să fie trecute în surdină. Astfel, reconciliată cu natura sa specifică, Germania va putea să realizeze treptat programul pe care l-a conceput viitorul său șef. Mai întîi ea va înlătura toate piedicile pe care Diktatul de la Versailles
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
A semnat că nu e de acord cu grațierea lor. Da, pentru că ăia nu "înțeleseseră" politica clasei muncitoare, pe ei nu i-a grațiat, pe mine m-a grațiat. Eu eram poporul. Ei nu erau poporul". Și continuă cu o diatribă în contra colaboraționiștilor, care nu au fost puțini și nu toți doar niște otrepe, din contră: "Beligan a făcut ceva bun pentru toți, i-a băgat înapoi în teatru, că altfel nu mai intrau ei în teatru. Dar avea și priză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem, am să citez o mică anecdotă din viața mea pariziană: prin anii optzeci, aflat la Paris, și în vizită la noi acasă, pe rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Toți "oamenii noi" produși de comunism, activiștii de partid, securiștii, turnătorii... "poeții" care umpleau revistele cu "poezii patriotice" despre partid și conducător, scriitorii și intelectualii care făceau encomioane regimului. (Aurel era vehement în diatribele împotriva scriitorilor lipsiți de caracter!). Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau din manuale enciclopedice, sufe rințelor noas tre de atunci. Din acest prilej de convertire ajutată apoi și de alte Împre jurări și Întâlniri asemănătoare, avea să iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nostru, care și-a făcut apariția Într-un final la ceea ce se numea birou, cu o mutră acră (ceea ce era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200 de peso, pe care noi, ofensați pe bună dreptate, i-am refuzat. Dacă ne-ar fi oferit banii după trei luni, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
2, 9 și 3, 9 ; <endnote id="cf. 240, p. 84"/>). Această sintagmă s-a bucurat de succes, pentru că punea cele două religii În poziții antagonice : dacă biserica este „Templul lui Dumnezeu”, sinagoga trebuie să fie „Templul lui Satan”. Traversând diatribele antisemite ale Părinților Bisericii (mai ales cele ale lui Ioan Hrisostom și Grigore de Nyssa) <endnote id="(121, pp. 45-46)"/>, formula a fost preluată și relansată de Inchiziție, În secolele XIV-XV <endnote id="(85, p. 87 ; 238, p. 386 ; 239
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
punctez câteva dintre cauzele nașterii și dezvoltării legendei „evreului rătăcitor” anume În Europa Centrală și Începând anume de la mijlocul secolului al XVI-lea. În primul rînd, apariția În limba germană a cărții populare despre „evreul rătăcitor” ar trebui pusă În legătură cu diatribele antisemite semnate de Martin Luther (1483-1546) În ultima perioadă a vieții sale. Este foarte probabil ca legenda să se fi născut pe la jumătatea secolului al XVI-lea, În cercurile luterane din nordul Germaniei. De altfel, În cartea populară din 1602
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că Ion Ghica este un scriitor extraordinar și foarte înrudit cu Caragiale, dacă le analizăm spiritul și stilul. Dar mi se pare că startul ăsta este formidabil. Și este dătător de măsură pentru dimensiunea pe care urma să meargă de-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
suntem frați, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu care e Tatăl nostru». Pastorul protestant, când să se despartă, a comentat: «Dacă toți ar vorbi așa, nu ar mai fi atât de multe diviziuni, și nu s-ar mai pierde timpul în diatribe (ironii) sterile». Acest ecumenism «spiritual» al lui este o etapă importantă spre unitate; se poate spune că e un ecumenism in fieri (în devenire) și, în parte, deja realizat. Evident că e nevoie și de un ecumenism «teologico-doctrinal», care să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu ia parte la așa ceva. Răsfoind unele manuale de școală primară aveam surprize neplăcute. Nu numai că nu găseam nici un rînd referitor la rolul armatei române pe cîmpul de luptă din Bulgaria în anii 1877-1878, dar se puteau citi lungi diatribe prin care aceste rezumate istorice, făcute în maniera lui Loriquet, înțelegeau să-i convingă pe copiii bulgari că țara lor era înconjurată doar de state vrăjmașe care furaseră Bulgariei toate teritoriile care ar fi trebuit să-i revină prin dreptul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îl părăsea pe general pentru a se duce repede la suveran, iar acesta, puțin mai tîrziu, îl primea pe Perticari, auzind chiar din gura acestuia mesajul regelui Carol. Întărindu-i sensul cu mișcări dezordonate, se lansa apoi într-o violentă diatribă contra "politicii imbecile a acestor domni de la Budapesta". "Peste opt zile plec la Achilleion 130, în Corfu. Am să-i chem în gară la Viena pe Tisza și ai săi să le spun că ofensele aduse românilor sînt prostești și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru a fi înregistrate de Liga Națiunilor, conform tuturor regulilor Convenției 200, o anexă secretă stabilea un contact permanent între cele două State Majore generale punînd astfel bazele unei alianțe militare. (Este amuzant să-ți amintești, în această privință, violentele diatribe ale Ducelui și ale corifeilor fasciști împotriva clauzelor secrete în general, și a folosirii lor de către una sau alta din marile puteri care nu erau bine văzute la Roma). Desigur, recunoașterea de către Italia a apartenenței la România a Basarabiei era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la fel. Proza lui Tudor Arghezi intră în sfera liricului și ar fi nedrept s-o judecăm altfel. O mare parte din compuneri sunt pamflete sterilizate, fără direcție reală. Slujindu-se de nume fictive, umflând realitatea, intrând în plin fantastic, diatriba argheziană depășește într-atît intenția de a vulnera, încît rămâne o construcție valabilă în sine, expresie cel mult a unei gratuite înverșunări de imagini. Este evident că în Icoane de lemn sunt zugrăvite figuri reale din clerul român contemporan cu tinerețea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poporul său, în general oamenii. Cezar Bolliac scria bine, însă sufletul popular urma pe alți ziariști cari scriau mai puțin estetic, însă mai mult înțeleși de masă. N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe linie de partid și de stat”. Aceștia s-ar simți eliberați de o mare grijă în momentul în care publicația n-ar mai exista. Mult mai prudent decît odinioară, N. n-a vrut să-mi asculte pînă la capăt diatriba (poate fiindcă era și M.M. de față), spunîndu-mi sec că am „prea multe răspunsuri și nici o întrebare fără răspuns”. În chestiunea revistei, da - i-am replicat -, căci nu e un subiect la care să mă gîndesc de ieri, de alaltăieri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevărate transe surrealiste, autorul pune În chestiune formele imitative și sterpe ale aparențelor, automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea, spleenul, atavismul. Tatăl, fascinat de „formele extreme, echivoce și problematice”, este un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și socială dezavuată de mulți alți scriitori, întru totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în obraz”) arată versurile publicate în „Steaua Dunării” și în Poezii noue, din 1856, precedate de Scrisori din Țara Țânțărească. Crezul său, transformat în laitmotiv și trecut în îndrăznețe diatribe (Solonii noștri, Strigoii), este Unirea Principatelor. Înfruntarea de mentalități - temerea de reforme raportată la ideile democratice ale timpului - susține corespondența, imaginată, între bătrânul boier Cinci Țânțari și tânărul Hafiz Țânțar, o alegorie căreia nu îi lipsește darul dizertației agreabile. Dincolo de
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
că înțeleptul nu-și va forma niciodată simple păreri, adică nu-și va da niciodată asentimentul la un lucru fals, va duce felul de viață al cinicilor, cinismul fiind drumul cel mai scurt spre virtute"27. De asemenea, Epictet, în Diatribele sale, îl numește printre modelele școlii stoice pe Diogene. Doar că, spre deosebire de precursorul lor, stoicii nu epatează. Dimpotrivă, cultivă discreția, considerând că tăcerea are o valoare cel puțin la fel de mare precum vorba. Lupul lui Cantemir pare a urma întocmai aceste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu sau Dem.I. Dobrescu și chiar arhitecți ca Marcel Iancu. Mulți dintre acești autori dezvoltă o adevărată reacție organică împotriva sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează în diatribe împotriva „politicii” vremii care nu întreprinde nimic pentru a remedia situația. Până la momentul apariției unui studiu care să îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței Machedon și a lui Ernie Scoffham reprezintă un început salutar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teoria formei fără fond”, elaborată de Maiorescu, poate fi echivalentă ca influență și rol cu ideologia socialistă, `mpăc`ndu-i astfel și pe adepții criticului, și pe comuniștii aflați la putere. Doru George Burlacu, op.cit., p. 261. M. Popa, „Critică sau diatribă?”, `n Tribuna, nr. 31, 1988, p. 2. M. Ungheanu (Luceafărul, nr. 43, 1988, p. 2) consideră că at`t cartea lui Z. Ornea, c`t și cea a lui Dobrescu s`nt alcătuite pe baza unor documente private, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și amenință cu nerușinare așa cum l-a amenințat pe jurnalistul uimit că școala din Bârca e botezată cu numele lui și nu cu al bunicului său, întemeietorul acesteia. Prins cu mâța în sac, poetul stihial s-a pornit pe o diatribă de ți-e mai mare dragul. Că Iliescu, mai degrabă ca să scape de-o altă găleată de zoaie în cap decât cu dragă inimă, l-a chemat la Cotroceni și l-a decorat, îi privește: la oameni de condiția lor
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]