635 matches
-
ar fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei să-l acompanieze, aplecându-se către urechea Șefului de Șantier cu vocea joasă,aproape În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permanent zâmbetul pe buze, privind cu coada ochiului la Tony Pavone. De fiecare dată când el venea În depozit cu treburi ori fără Îi făcea plăcere, acceptând convorbiri cu subiect În legătură cu viața cotidiană, uneori chiar cu unele aspecte conduse cu dibăcie de Tony Pavone despre dragoste, despre unele intimități mai Îndrăznețe.Bazat pe aceste considerente Tony Pavone avea avansată iluzia unei certitudini: dacă propunerea ar veni ea n’ar avea nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În momentul de față te Întreb și te rog să răspunzi, nu mai dorești să fiu amanta dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să ne punem rău cu tovarășul maior Huzum...!!” Maiorul Huzum, fierbea de mânie. „Prea multe comentarii, tovarășe inginer.Din momentul de față te supui ordinelor mele, răspunzând numai atunci când vei fi Întrebat. Hai, scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Cu dibăcie maiorul Huzum Îl ajută să dea la iveală tot ce avea prin buzunare, apoi cotrobăind prin birou scoase zece cartușe de țigări americane cu marka de fabricație Kent, țigări destul de apreciate de fumători - exclamând satisfăcut. „Aha, sesizarea a fost adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
primit, ? Acum e rândul meu să te rog să-mi faci un mic serviciu. Vrei...?” „Desigur, cu multă plăcere...” „Gurile rele bârfesc și eu te Întreb: ai unele relații de amiciție cu maiorul Huzum...? Mingoti triumfa. Totuși Își ascunse cu dibăcie bucuria, peștele se apropia de momeală. Se prefăcu surprins. „Deci, lucrurile se precipită. Vezi dacă nu mai ascultat...!” - bolborosi el, oferind impresia unei profunde meditații, ca după câteva secunde să precizeze. „Prietenul la nevoie se cunoaște. Hai, vino cu mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era acuzat de complicitate cu evadatul, fiind arestat și interogat de multe ori trimes și la Închisoare...! Având cunoștință de această incredibilă filieră prin care cererea lui de vizită turistică nu avea șansă de reușită, se decise să acționeze cu dibăcie, risipind bani și timpul său liber. Cu unele atenții materiale,reuși s’o conrupă pe funcționara ce ținea evidența cadrelor, notându-și numele și adresele celor doisprezece membri ai comisiei cu drept de vot asupra excursiei solicitate, iar la cîteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diplomat român la Beijing, am înțeles mai bine importanța eforturilor României de a calma și atenua disputa ideologică sovieto-chineză. În acest caz, România și-a asumat riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația sa de independență și abilitatea diplomatică. Această echilibristică a devenit emblematică. În anecdotica timpului, era celebru comunicatul Agenției Române de Presă, care prezenta astfel un grav incident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
labe sta încurcat pe scară. După ce a pus o labă pe carne, a adus și pe a doua - și cu greutatea lui întreagă a rupt prada din clenci și a căzut cu ea dedesubt, de la șapte metri înălțime. Cu ce dibăcie a făcut acel hoț mișel toate acestea, era de mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lacrimi“. L-am părăsit pe bătrânul fakkak fără să știu dacă Cerul sau Iadul mă îndrumase spre ușa lui. Nici astăzi n-aș fi în stare s-o spun. Căci Hamed avea să acționeze în cele din urmă cu atâta dibăcie, cu atâta devotament, cu atâta zel, încât viața tuturor alor mei avea să fie tulburată pentru mulți ani de atunci încolo. ANUL TRECERII MĂRII 899 de la hegira (12 octombrie 1493 1 octombrie 1494) — O patrie pierdută e precum trupul lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indicațiile bătrânului, iar În acest timp Culiță povestea de opt ori la rând cum făcuse de Împușcase animalul. I se părea că fata n-a Înțeles În ce a constat măiestria lui de vânător, că ea nu-i admiră Îndeajuns dibăcia și că trebuie să repete povestea: Știți cum, domnișoară? Uite, el venea așa, pe partea aia și vântul bătea dintr-acolo și eu, cum stau aici, odată mă ridic și... bum!, s-a rostogolit peste cap! Era agasant Culiță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un țăran, care tocmai trecea pe acolo (acesta era tot Malagigi) i-a întrerupt spunându-le că armăsarul se afla prin apropiere, și-i sfătuia să-și unească puterile pentru a-l supune, căci aveau să aibă nevoie de toată dibăcia lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în vânt. În gardă, cavalere, fiecare pentru sine și spada să hotărască. Sarazinul își trase sabia înaintând cu îndrăzneală asupra lui Roland. Așa a început o luptă atât de dramatică și de lungă, fiecare dintre cei doi cavaleri arătând atâta dibăcie, încât istoria ne spune că ar fi durat de la amiază și până-n noapte. Roland , văzând stelele răsărind pe cer a propus un armistițiu. -Ce să mai facem acum, zise el, când lumina zilei ne-a părăsit? La care Agrican se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost reluată. Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai fost trântit la pământ, aceasta o datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l trântească pe cavaler din șea. Sacripant, văzând că nu-l mai poate manevra, prinse un moment prielnic și se ridică în șea, sărind jos; apoi scăpat de piedicile ce i le punea calul, reluă lupta pe picior de egalitate. Dibăcia lor în a ataca și a para era aceeași; unul se ridica, celălalt se pleca; cu un picior înfipt solid în pămânr ei se întorceau și se roteau pentru a da lovituri sau a le evita. În cele din urmă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ale cărei către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a îndreptat către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
creștini? Nu se închină și ei lui Hristos Dumnezeu? Pământule, nu îngădui nelegiuiților să ascundă la infinit sângele nostru. Iar voi, cei ce purtați greu jurământ, smeriți vă la iconostase, căci timpul sub care trăim e sfâșiat de bezne cu dibăcie manevrate de cei ce ne vor pieirea. Legionarului i se face o mare nedreptate, dar va veni timpul, și nu-i departe, când afurisiții și nedemnii noștri ponegritori vor fi nevoiți să recunoască cât rău au făcut nu numai legionarului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aveau o muzică specifică a lor, le-ncepea cu o notă înaltă și le rostea gradat, intonîndu-le până la o notă joasă. Este dificil să redau aci felul lui de vorbire, deși poate un portativ muzical și câteva note aruncate cu dibăcie ar simplifica situația și ar da o palidă idee de originalul fel de exprimare al lui Crăcănel. Vorbea cam așa: ― Ele-fan-tul e un a-ni-mal de o mă-ri-me... Aci făcea o pauză, ca să-și pornească cuvintele de sus și să termine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Hector! Chiorul, care habar n-avea măcar ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu, observând că Chiorul era neliniștit, făcând impresia că poate să răspundă la întrebare, dar nu știe cum să-nceapă, și văzând că pare în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pleci nicăieri?... ― A răspuns toată lumea? ― Încă puțin!... se auziră câteva glasuri anemice. Îndată însă Atila ne pocni cu a treia întrebare, care ne zăpăci complet: ― De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi, apoi sare pe el și dispare. Amrita nu-i mai vede decât spatele plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O vreme, îl ignoră cu stoicism, însă când Lady Wicked ajunge spre finiș pe locul patru, pare decisă să facă ceva cu acel curtezan ascuns. Cu o mișcare bruscă din cap în direcția unde stau membrii clubului, se debarasează cu dibăcie de curtezanii care îi fac semne disperate cu programele din mână sau strigă unii la alții, atrași pe moment de sport. Bobby o urmează, cu inima bătându-i puternic. În loc să intre în tribună, ea îl conduce pe o ușă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu bere și detergent la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altădată, ci acolo - pe palmă - s-a pus pe ronțăit. Priveam la ea ca la o minune... Și era o minune! Ronțăia cu o rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus: Știi unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]