606 matches
-
Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, familia regală, André Glucksmann, Mihnea Berindei, Sergiu Celibidache, Lucian Pintilie, Geta Dimisianu, Doina Cornea ("cu alura ei de chivuță"). Moralistul-caracterolog nu se dezminte. Slujba are loc în franceză și română. Preoți români, prin aspect și dicție, nu-l conving pe necruțătorul martor, drept care se aleg cu o caricatură pe cinste. Preotul catolic scapă mai ușor, căci zice "cu dragoste, dar fără emoție". În schimb, un academician și conte francez "cu mutră de țap", improvizează neinspirat. La
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
psihologic și celelalte sexe, mai ales cel social. Cu alte cuvinte, ceilalți sunt convinși că ești băiat, dar tu simți că trebuie să faci totul ca să fii fată, ceea ce înseamnă că manifești un fenomen numit transsexualism. Pentru a rezolva contra dicția cu ceea ce văd ceilalți, te îmbraci ca o fată - ceea ce se numește transvestitism -, iar pentru a-ți modifica sexul biologic faci operații de schimbare a sexului. Androginul și hermafroditul Cuvântul grecesc andros înseamnă bărbat, iar gynos înseamnă femeie. Androgin nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
această luptă rezultă o formă de comportament ero tic inconstant: tânărul ba arată că-i place per soana de lângă el, ba se face că nu-i pasă de ea. În ceea ce privește comunicarea, aceasta este la rândul ei plină de con tra dicții între limbajul verbal și cel nonverbal. Cu alte cuvinte, atunci când ți se pare că cineva te place și totuși îți spune că nu-i pasă de tine, ai face bine să acorzi atenție im presiei tale, și nu cuvintelor celuilalt
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
I de la Aula. După o analiză fină și veche numai de douăzeci de ani vin trei rânduri noi despre poeziile postrevoluționare ale Anei Blandiana: "Culegerile de după 1989, Arhitectura valurilor și celelalte, se întorc la tonul personal din A treia taină. Dicția poetică redevine impecabilă iar lirismul, înalt și distant". Daniel Cristea-Enache, O istorie critică (II) Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, de Nicolae Manolescu, din Sursa: http://atelier.liternet.ro/articol/10447/ Daniel-Cristea-Enache/O-istorie-critica-II-Istoria-critica-a-literaturii-romane-5-secole-de-literatura-de-Nicolae-Manolescu.html. 93Vezi Alex Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul pare să-și fi epuizat puterea de comunicare a dezastrului" și "vocea strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
privințe, dar în același timp, a trece de la una la alta presupune o călătorie lungă, atît lingvistică, cît și culturală. O călătorie inițiatică pentru Atiq Rahimi, venit pe lume într-o limbă, persana, care i-a transmis toate tabuurile, inter dicțiile și limitele sale, impunîndu-i astfel un gen de autocenzură involuntară, o pudoare în manipularea cuvintelor, căci nu există doar un imaginar al limbilor, ci și un inconștient al fiecărei limbi. În schimb, în limba sa adoptivă, franceza, cum e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
die Karikatur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte, Fuchs pleacă de la ideea că „Die Karikaturen über Menschen und Dinge, denen wir bei Rückschau auf Schritt und Tritt begegnen stehen selbstverständlich niemals zusammenhangslos in die Geschichte“. Caricaturile exprimă, de fiecare dată, o contra dicție în care o persoană sau un lucru stă față de reprezentările și presupozițiile unei epoci. De aici rezultă și valoarea de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pentru talentul actoricesc, capacitatea de transpunere și capacitatea de expresie. Sintetizând contribuția cercetărilor de specialitate, Gh. Neacșu prezintă principalele calități ale actorilor: - cultură generală vastă și de specialitate; - capacități empatice deosebite; - calitățile fizice implicate: aspect agreabil, timbru plăcut al vocii, dicție bună, expresivitate în limbajul verbal și gestual; - calitățile senzorio-motrice: spirit de observație deosebit, o bună mobilitate; - abilitățile intelectuale: inteligență și imaginație bogată, memorie bună; - registru afectiv larg, util pentru inducerea unor emoții, dar și pentru a le produce la alții
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
redau inițierea progresivă în tainele genurilor literare, surprinzându-l pe prozator în trecerea de la formele scurte la roman și apoi la vaste construcții epice. Altele urmăresc mișcarea de purificare și esențializare, subliniind evoluția de la aglomerarea barocă a primelor încercări, la dicția severă a versiunilor din urmă. În fine, există și narațiuni ale conflictului, care pun în scenă înfruntarea poetului cu normele reci ale versului, drumul torturant de la forma vidă la sens. Intrând în intimitatea unui cabinet de scriitor, ne-am obișnuit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
starea sufletească "citindu-se", după cum am văzut, pe chipul personajelor (nelegiuitul, de pildă, poartă obligatoriu mustață: ca Diomo sau, în ciclul Bizu, Lică); gestul devine stereotip și se clasează într-un cod sui generis; discursul personajului melodramatic se caracterizează prin dicție impregnată de ritm, silabisire insistentă, ruperi de ritm (nu altfel vorbesc eroii lovinescieni); scenele se succed rapid, cu intrări și ieșiri violente, abrupte (vezi modul în care "dispare" Ciprian după rostirea discursului); personajele sunt aranjate vizual în "tablouri", pentru că jocul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
justice, offering the audiences the fulfillment and satisfaction found only in dreams". 61 După Brooks, stilul de a juca presupune deci un cod potrivit genului, ilustrat de următoarele principii generale: sublinierea posturilor dramatice; exagerarea grimasei, a expresiei faciale; folosirea unei dicții emfatice, care să sublinieze limbajul; solilocviile sunt punctate de suspine adânci; momentele încordate sunt marcate de bătaia cu tocul în scenă etc. (op. cit., pp. 30 ș.u.). 62 Michael R. Booth, op. cit., p. 206. 63 Cf. James L. Smith, Melodrama
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin fața celor douăzeci și trei de planșete, printre cuiere și rasteluri de calc, pe la pupitrul Șefului, prin dreptul dulapurilor verzi și metalice. Viitorul vecin de birou îl privise într-o dungă. „Cum ați spus ?“ Își silabisi din nou numele, cu dicție ostentativă, celălalt roși. Nori de fum acoperiră repede stinghereala. Intrare mai puțin triumfală, desigur, decât ar fi presupus reușita la un dificil concurs de angajare, cu mulți candidați. Birourile se aliniau în miniaturale formații. Scaunul Verei, aflat în spate, intra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu care se exprima, m-am relaxat atit de tare, încît am început: mă bâlbâi eu. Am știut ce trebuie să facă din acel moment. Avea talent, avea stăpânire de sine și transmitea fără nici un fel de parazit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asimilare a respirației cu trei faze se disting exercițiile pentru antrenarea expirației ritmice și rezonanța adâncă a sunetelor consoanelor (de exemplu, expirare cu sunetul „pfff” sau „ccc”, „zzz”, „jjj”). Aceeași pe sunetele consoanelor: „Mâ-â-Mo”, MomămaMu” etc.). Se folosesc exerciții de dicție cu text, plus antrenarea respirației și a mișcărilor. Pentru exercițiile În mișcare se recomandă să se Înceapă după jumătate de an de antrenament cu respirația În trei faze statică. Trebuie subliniat faptul că respirația În trei faze nu trebuie să
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Antichitate (6 vol., 2001- 2004); Seneca, Integrala filozofică (6 vol., 1999- 2008); Septuaginta, ediția NEC-Polirom (8 vol., 2004-); Cato, De agri cultura. Cartea despre cultivarea pă mîntului, 2010. Termenul romănesc „filologie“ vine, În descen dență directă, din limba franceză: philologie. Dicțio narele moderne (e.g., Hachette 1988) Îl definesc, pe scurt, ca „studiu, bazat pe texte, al unei limbi, al gramaticii și istoriei sale“. Sursa termenului modern este latina (phi lologia), care l-a preluat fără inovații din limba greacă (filologiva), unde
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
număra printre prietenii săi pe cei mai mari creatori, în special pe Molière și pe Racine. 2. "Părțile integrante" Teoreticienii clasicismului disting, ca și Aristotel, șase părți constitutive sau "părți integrante" ale piesei de teatru. Acestea sunt "subiectul", "comportamentele", "sentimentele", "dicția", "muzica" și "decorațiunea teatrului", termeni ce corespund la Aristotel respectiv cu "subiectul", "caracterul", "gândirea", "expresia", "cântul", și "spectacolul". Aceste părți sunt numite "integrante", după cum explică Corneille în Discursul despre utilitatea și părțile poemului dramatic, căci ele se întâlnesc în fiecare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Aristotel, preferă acțiunea, căreia îi consacră majoritatea reflecțiilor sale teoretice. "Dintre aceste șase (părți), numai în cazul subiectului buna sa constituire depinde propriu-zis de arta poetică: celelalte au nevoie de alte arte subsidiare. Comportamentele, de morală, sentimentele, de retorică, dicția, de gramatică, iar celelalte două părți își au fiecare arta lor, asupra cărora nu este nevoie ca poetul să fie instruit, pentru că el poate să fie înlocuit acolo de alții, ceea ce face Aristotel, care nu tratează despre ele." Corneille nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca poetul să fie instruit, pentru că el poate să fie înlocuit acolo de alții, ceea ce face Aristotel, care nu tratează despre ele." Corneille nu se ocupă de studiul celorlalte cinci părți ale piesei de teatru. "Comportamentele", subordonate acțiunii, "sentimentele" și "dicția" (stilul), care țin de morală 10 și de retorică, nu sunt pentru el decât ornamente asupra cărora nu i se pare necesar să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le folosească plin de precauție. Trebuie ca tirada să apară ca un cuvânt dictat de emoție, și nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit și diversificate, iar versificația fără efort și înălțată deasupra prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este mai preferabil să câștigi inimile prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare teatrală între comedie și tragedie. Este un amuzament făcut mai mult pentru inimile sensibile; nefericirile eroilor tragici ne
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încă. El descoperă că nu este suficient să folosească respirația abdominală pe scenă. Diferitele faze ale acțiunilor sale fizice cer diferite feluri de respirație, dacă vrea să evite dificultățile de respirat și de rezistență ale trupului său. El descoperă că dicția pe care a învățat-o la școala de teatru provoacă prea adesea un blocaj al laringelui. Trebuie să dobândească dexteritatea de a-și deschide laringele în mod conștient și să verifice din afară dacă este deschis sau închis. Dacă nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară"103momentul de "paroxism demețial"104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise acestui nivel al parodiei cu suport didactic. Sfera parodiei se extinde însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spună nu numai că ajunge din nou târziu acasă, dar că săptămâna viitoare va trebui să meargă la o altă conferință pentru care va trebui să rămână peste noapte. — Idiotul de Dylan, o auzi Ashling pe Molly îngânând cu o dicție perfectă. Idiotul de Dylan, idiotul de Dylan. —... plus că e plecat vinerea asta la nu știu ce cină de afaceri în Belfast. Alte plânsete porniră pe fundal. Voce masculină. Idiotul de Dylan - ajuns acasă mai devreme și supărat de faptul că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
La cursul lui Vianu, tot mai puțini studenți, amfiteatrul e aproape gol; În primul sfert de oră, profesorul reia, ca de obicei, Într-un rezumat succint, cele spuse săptămâna trecută; ton egal și monoton de metronom bine reglat. Are o dicție ireproșabilă, folosind o logică strânsă În comunicarea ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]