624 matches
-
acest ménage à trois. Bucățica de hârtie nu înseamnă nimic fără dispozitivul mediatic în măsură să amplifice litera ei, și anume ziarul de opoziție, Răcnetul Carpaților, condus de opozantul Nae Cațavencu. De remarcat rolul simbolic pe care-l joacă zgomotul dicteului politic în întreaga operă a lui Caragiale. Minimal până la insignifianță în ordinea existenței urbei provinciale, cetățeanul turmentat reprezintă însă vehiculul esențial al celeilalte minime, scrisoarea de amor. El o găsește, îi este furată, o regăsește și o înapoiază „adrisantului”. Conținutul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
paranoic. Folosind potențialul nebuniei, pictorul spaniol se înscria astfel în programul mișcării. Interogarea granițelor în continuă mișcare dintre normal și patologic este centrală pentru primul Manifeste du surrealism (1924). În acest context, Dalí își propune să reorienteze activitatea grupului, înlocuind dicteul automat și "povestirile onirice" prin ceea ce el numește "metoda paranoico-critică", ale cărei fundamente teoretice le expune într-o serie de publicații suprarealiste din anii '30 dar și în unele lucrări de mai târziu, cu caracter autobiografic, cum ar fi Viața
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mod de a percepe realitatea. Suntem, cu siguranță, în prezenta uneia din cele mai bizare, mai puternice și mai frumoase opere picturale create vreodată. Conclusio paranoic "Metoda paranoico-critică" a lui Salvador Dalí s-a născut în contextul experimentelor suprarealiste cu "dicteul automat" ori cu "narațiunea onirică", cărora pictorul le adaugă o nouă dimensiune, cea critică. Inspirându-se din viziunea interpretativă a paranoicului, el explorează "mecanismul" psihic specific acestei tulburări mintale, un angrenaj care dezvăluie privirii o tulburare a percepției, dar care
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
unei puteri excepționale de analiză nu ating intențiile, care în general se rezumă la propoziția că femeia are dreptul să-și caute fericirea chiar printr-o desăvârșită libertate sexuală. CAMIL PETRESCU Camil Petrescu este în roman un anticalofil, partizan al dicteului automat, în marginile permise de gen, dușman al caracterologiei clasice și fixe. Bergsonian și proustian, înțelege să cultive fără stânjenire "fluxul amintirilor" și, gidian, să respecte autenticul în jurnale în care pretinde a nu modifica nimic din cursul amintirii, mergând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vulturii pe stânci Presse-papieuri pentru poeți. Boul Unu căruia i-a pus coarne soarta. Poezia lui Adrian Maniu exală un puternic miros de vopsele. Afară de asta poetul ia un aer extrem de naivitate, amestecând proza cu poezia, simulând ca într-un dicteu automat stângăcia infantilă, fără a renunța la policromie. Lângă circul alb, un țigan negru bea la o masă cu șervet vărgat, proiectat pe cer violet. Tristeța autumnală se rezolvă în tonuri de iarbă uscată și pete de roșu pe vitele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se vădește în interesul pentru adolescență, delicvenți, vițiile insolite, crimă, revoluție socială, exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism, care e un cult al eului, este dicteul automatic. Scriitorul își scoate materia din "caiete", refuzând de a o stiliza, pentru a nu altera "autenticul" trăirilor cu toate contradicțiile incluse. Mircea Eliade își caută domenii de trăire proprie în exoticul indic, în "generație", în esoterism și mai ales
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
preferință permanetizate, din cadrul școlii. Unele aspecte ale creativității se manifestă de la o vârstă foarte fragedă, îndeosebi în domeniul artelor plastice și al interpretării coregrafice, dar și în literatură, în perioada interbelică (în România) publicându-se creații ale copiilor bazate pe dicteul suprarealist. Aceste realizări nu s au impus decât foarte rar în circuitul general al valorilor și al opiniei culturale sociale (exemple: Shirley Temple, Roberto Benzi); stadiul respectiv de vârstă are, însă, o importanță cu totul deosebită pentru dezvoltarea propriei personalități
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Henriette Eminescu: Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa, Cornelia, 138 de pagini cuprinzând vreo 80 de scrisori, dintre care 5 ale lui Eminescu (de fapt, acestea mai degrabă sunt chitanțe de primire a sumelor expediate, două sunt scrise la dicteul Hanrietei și una singură este proprie) iar restul ale Hanrietei. Cartea a fost întâmpinată cu rezerve ori cu aspre critici („scrisorile au un cuprins ordinar”, „denigrează”; Titu Maiorescu, în 1902: „sunt caricaturi literare, nu izvoare”, etc.). Acest zguduitor roman epistolar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ducă fie la transformarea interioară a oamenilor, fie la schimbarea ordinii sociale. Pe de o parte, ei examinează fenomene psihice paranormale și necontrolabile, manifestări patologice, practică hipnoza, înregistrează relatări de vise, instituie ca mod de producere a unor „texte suprarealiste” dicteul automat. Pe de alta, se dedau la felurite provocări cu sens politic, stârnesc scandaluri în locuri publice, atacă în presă, cu o violență fără precedent, personalități ale culturii oficializate, unora le organizează procese publice (firește, în contumacie), protestează zgomotos împotriva
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Potrivit definiției pe cât de lapidare pe atât de abstracte a lui André Breton, din primul Manifeste du surréalisme (1924), s. este „automatism psihic pur”, menit să exprime, pe orice cale posibilă, „funcționarea reală a gândirii”, cu alte cuvinte e un „dicteu al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale”. S. se întemeiază pe „credința în realitatea superioară a unor forme de asociere” neglijate anterior, în „atotputernicia visului”, în „jocul dezinteresat al gândirii”. Sensul formulărilor
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului obiectiv”. „Dicteul automat” e o variantă a procedării dadaiste de a decupa cuvinte din ziare și a le amesteca, deosebirea constând în aceea că suprarealiștii încredințează paginii albe, ca în stare de transă, orice iese de sub instrumentul de scris. „Scrieți repede - își
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
secundă, există o frază străină gândirii noastre conștiente, care nu cere decât să fie exteriorizată.” În ce măsură această procedare a fost aplicată e greu de stabilit, căci „hazardul”, fie și „obiectiv”, poate fi simulat. Fapt este că, elaborate sau produse prin „dicteu automat”, textele suprarealiste stârnesc interesul în funcție de talentul celui de la care provin. Unele au calitate literară (dorită sau nu), altele plictisesc. Louis Aragon își prevenea în acest sens cititorii, în al său Traité du style (1928): „Si vous écrivez, suivant une
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este parodia onirica a unui „romanț” și a temei romantice a metempsihozei, structurată, destul de sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt întrețesute după coordonate simbolice, planul „prezentului” e invadat de cel al trecutului mult îndepărtat, românul urmând atât partitura onirica, cât și pe cea muzicală (teme, pasaje reluate incantatoriu). Deși e
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
dar revoluționar, a intrat în sfera locului comun. Prin subversiunea creației „intenționale” de tip romantic și a conceptelor asociate de invenție și imaginație creatoare, se promovează în schimb o poezie „involuntară”, scrisă de un scripteur uzând de tehnica plagiatului, a dicteului automat și a hazardului obiectiv. Scriitorul-artist de talent și vocație, omul de litere cedează locul scriitorului-receptacol, scriitorului-nescriitor („Nu-mi fac o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
dea cheia viziunilor din Visul (1989). Aici, Costache Conachi face casă bună cu John Lennon și „Wc-ul public din piața galați” - cu Vergiliu și Leonardo Da Vinci. Totul (1985) avea să însemne cvasiamurgul unei energii în derivă: în vreme ce practica delirul dicteului (semi) automat, C. scria o carte despre erotica eminesciană, unde aplicațiile psihanalitice ale doctorilor Vlad și Nica se sublimau în viziuni verbale de crudități amețitoare. Publicată abia în 1992, Visul chimeric, cartea despre Eminescu reprezintă „șperaclul” în viziunile freudian-daliniene ale
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
dadaismul, futurismul, suprarealismul. Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
, revistă care a apărut la București, lunar, din septembrie 1930 până în iulie 1931 (șapte numere), având ca director pe Aurel Baranga. Promovând suprarealismul cu tonalități provocatoare, violent contestatare, valorificând, prin dicteul automat, delirul verbal sau „grafismele subconștientului”, publicația, subintitulată „Revistă de artă modernă”, nu are un articol-program explicit. Totuși, poate fi citită următoarea Prefață: „Subliniați subiectul cu o linie și predicatul cu două”, ceea ce ar putea constitui o sui-generis declarație de
ALGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu păianjeni (1991), întemeiate pe aliajul dintre percepția realistă a universului rural, în care se consumă copilăria eroilor, și modalitatea rafinată de transcriere a acestor percepții. Teatrul (radiofonic
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
Dacă am ales exemplul romanului lui Gautier, este pentru că el pune în abis (dar o fac și multe altele) actul de lectură ca ospitalitate, cu diferitele sale ingrediente, astfel încât, cititorul, Guy de Malivert devine scriitor el însuși, narând sub un dicteu supranatural viața Laviniei d'Aufideni. Astfel noi, cititori ai lui Gautier, găzduim o carte, un personaj, Malivert care și el găzduiește o povestire care narează în mod oblic propria lui istorie și care lasă să intre în casa lui un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ce sens mai avea să alergi în jurul postmodernismului când acesta rămânea un concept teoretic, pentru "literați" iar purtătorii lui de stindard cei mai bătăioși erau, cel mult, niște "moderni simpatici"? Chiar și suprarealismul era un "ceva" între poștașul Cal și dicteul automat din care "pohesia" lui Gellu Naum fugea, ofensată, către stări, experiențe și cabale. Te întrebai, la un moment dat, dacă Medium-ul sau Zenobia mai erau, în vreun fel, literatură. Răspunsul îl găsești aproape în fiecare pagină: totul e
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
a lui Ion Vinea se orientează către depășirea datelor unui real resimțit ca ostil, alienant. Dacă nu plonjează în suprarealismul ca atare, întemeietorul revistei Contimporanul (1922-1932), cel mai important și mai longeviv periodic al avangardei autohtone, se apropie de libertățile dicteului automat printr-o lejeritate a asociațiilor care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat în registrul său de mobilități, de disponibilități, de metamorfoze inepuizabile. Discursul poetic se impune printr-o
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au nici o vârstă,/ doar umbra mâinii tale/ îmbătrânește discret” Și tot astfel, în punctul
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
a traumelor „într-un Trecut atemporal, adică anistoric”. Spre a regăsi acolo inocența copilăriei, mit și „fantasmă resuscitată prin forța magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
material fluid este întărit de absența semnelor de punctuație și a literelor majuscule. E drept, autoarea oferă cititorului mai multe pauze de respirație, spații albe care separă eșantioanele de text precum părțile componente ale unui poem scris pe baza principiului dicteului automat, atît de drag suprarealiștilor. Ce este această carte fără cap și fără coadă (la propriu)? Poezie, poem în proză, jurnal intim sau roman? Aparține acest produs literar unui soi de neo-suprarealism altoit cu o crenguță de existențialism sau unui
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]