355 matches
-
interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut. Printre lucrările de o virtuozitate tipică, cele mai des interpretate în prezent sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe teme
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
35 mm, prelucrată prin procedeul Eastmancolor și în formatul Techniscope (2,35:1) apropiat de CinemaScope. Complexitatea filmului a impus prezența mai multor regizori secunzi: Paul Nuyttens, Anastasia Anghel, Tony Aboyantz și Edith Mandel. Șefi de producție au fost Alfonso Diez, Nae Alexandru, Ion Schihar și Sideriu Aurian. Coafurile au fost realizate de Elena Mușat, iar ca machiori au lucrat Aurelia Ion și Billie Bonnard. Efectele pirotehnice au fost coordonate de ing. N. Daraban, iar maistru de lupte a fost Henri
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
și este mai puțin intervenționist chiar și decât Cooke: a făcut modificări doar unde interpretarea era imposibilă. Efectul este mai diminuat față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul revizuirii a transpus muzica în Fa diez, gama primei părți.
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
lucrări înfățișează o improvizație de jazz. "Concertul pentru pian și orchestră nr. 3" este bazat pe variațiuni pe o temă ce este auzită doar la final, iar " Concertul pentru pian și orchstră nr. 4" este scris doar în tonalitățile cu diezi. Concertele și piesele sale orchestrale continuă tradiția lui Glinka, iar aici observăm prezența și dezvoltarea unui material muzical național rus. Prezența elementului național este foarte evidentă și în Concertele pentru orchestră: nr.1 -"Ozornye chastushki" ("Ceastuștele neastâmpărate"), nr. 2 - "Zvony
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
succesul, dar și despre modul în care au reacționat cei din jur când s-a vorbit despre el că solistul Carla’s Dreams. http://www.europafm.ro/exclusiv-roman-burlaca-regizorul-din-spatele-carlas-dreams-la-primul-interviu-video-in-romania-video/ http://ea.md/regizorul-roman-burlaca-categoric-nu-sunt-solistul-din-carlas-dreams-sa-nu-stricam-povestea/ http://acasatv.md/article/o-seara-perfecta/roman-burlaca-recunoaste-ca-este-membru-al-proiectului-carla-s---1223481.html http://diez.md/2016/06/08/foto-video-regizorul-roman-burlaca-si-pus-amprenta-pe-cea-mai-sexy-alianta-din-showbiz-ul-romanesc/ http://www.realitatea.md/video-regizorul-roman-burlaca-intr-un-interviu-exclusiv-la-emisiunea-interviu-cu-iliu-a-plamadeala 39831.html http://protv.md/știri/divertisment/cine-este-carla-s-dreams---1024761.html http://www.radio 21.ro/roman-burlaca-autorul-videoclipurilor-carlas-dreams-interviu/ http://stiri.tvr.ro/interviu-in-exclusivitate-cu-regizorul-clipurilor-carlas-dreams--roman-burlaca 70400.html http://www.7est.ro/monden/vedete/item/60569-carla-s-dreams-si-roman-burlaca-film-despre-reincarnare.html http
Roman Burlaca () [Corola-website/Science/336993_a_338322]
-
Interesant este aici momentul de legătură cu tranziția (măsurile 122-123), întrucât trecerea se face abrupt și ca tempo și ca nuanță și ca stare și, mai ales, din punct de vedere armonic. Se modulează la șapte cvinte, respectiv, de la patru diezi la trei bemoli. Dacă la harpa cromatică acest fapt nu ridica nici o problemă tehnică, deoarece acest instrument are toate coardele corespunzătoare sunetelor gamei cromatice, pe harpa cu pedale trebuie schimbate șapte pedale pe ultimul timp al măsurii, lucru imposibil de
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie și acuratețe, de aceea au fost căutate variante mai ușoare, prin realizarea sinonimiilor pe sunetele fa diez = sol bemol și si = do bemol. Se realizează o sonoritate puternică și generoasă (ff), care creează o zonă de mare tensiune și dramatism, reprezentând punctul culminant al întregii lucrări. În epodă (măsurile 160-163) se revine la modul major pe re
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
major și Fa major. Spre deosebire de prima parte, a doua temă este recapitulată în gama tonică după cum ar fi de așteptat. Recapitularea introducerii este din punct de vedere tonal și tematic o tranziție spre a doua parte mare, trecând de la Do diez minor spre paralela Re bemol major - dominanta tonalității Fa diez minor. Secțiunea corală începe în Sol bemol major iar simfonia se încheie în tonalitatea Mi bemol major. Textele din limba germană au fost traduse de Marius Tabacu, director general al
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
este recapitulată în gama tonică după cum ar fi de așteptat. Recapitularea introducerii este din punct de vedere tonal și tematic o tranziție spre a doua parte mare, trecând de la Do diez minor spre paralela Re bemol major - dominanta tonalității Fa diez minor. Secțiunea corală începe în Sol bemol major iar simfonia se încheie în tonalitatea Mi bemol major. Textele din limba germană au fost traduse de Marius Tabacu, director general al Filarmonicii de Stat "Transilvania" din Cluj-Napoca. Primele nouă versuri sunt
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
Álvaro del Portillo Diez de Sollano (Madrid, 11 martie 1914 - Roma, 23 martie 1994) a fost un episcop spaniol, primul succesor al Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer în fruntea Opus Dei. Era doctor inginer în construcții de drumuri și doctor în filozofie și drept
Alvaro del Portillo () [Corola-website/Science/332911_a_334240]
-
interpreta, în premieră, Sonatina pentru pian și vioară, op. 1, compusă de Lipatti în 1933. Piesă conține elemente neoclasice și neobaroce și reprezintă un model de expresivitate și de măiestrie în arta compoziției. Programul recitalului mai cuprinde Nocturnă în fă diez minor, op. 6 de Lipatti, precum și cele mai frumoase lucrări de George Enescu și Béla Bartók care pun în valoare folclorul muzical românesc. Absolventa a școlii doctorale în cadrul Universității de Muzică din Texas, Angela Drăghicescu (pian) este lector universitar la
Omagiu lui Dinu Lipatti, la Paris și Bruxelles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105846_a_107138]
-
program fac parte compoziții de George Enescu (1881-1955), Tudor Dumitrescu (1957-1977) și Dinu Lipatti (1917 - 1950, celebrat în 2017 la centenar). Din programul muzical al serii: Matei Varga: George Enescu (1881-1955) - Sonata pentru pian nr. 1, op. 24, în fă diez minor Tudor Dumitrescu (1957-1977) - 9 Preludii pentru pian Dinu Lipatti (1917 - 1950) - Sonatina for the Left Hand: ÎI. Andante espressivo Stabilit la New York, Matei Varga este recunoscut drept unul dintre cei mai importanți tineri pianiști originari din România. Debutul sau
Ziua Culturii Naționale sărbătorită în SUA, la New York, și în Canada, la Toronto by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105876_a_107168]
-
a căutat alte mijloace de sprijin. Ea a luat în considerare să-l convingă pe Ducele de Alba să-i returneze bunurile confiscate sau să-i ceară lui Wilhelm, așa cum era specificat în contract, 12.000 de guldeni sau castelele Diez sau Hadamar. cest lucru ar fi însemnat o povară financiară suportată de Nassau. Anna a devenit un risc substanțial pentru familie. Anna s-a întâlnit cu soțul ei în mai 1570 la Butzbach pentru a discuta chestiuni financiare, precum și alte
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
pe Alexander Wagner și Carl Theodor von Pilony. Devine profesor și conferențiar al Academiei de Arte din Munchen începând cu anul 1878 până în 1919 și se căsătorește cu Sophie Schmid. A avut colegi pe Franz von Stuck și Wilhelm von Diez. Deși creația lui nu a avut un succes remarcabil de-a lungul timpului, lucrările sale apărând doar ocazional prin sălile de licitații, Hackl a format mulți artiști care au devenit notabili. Hackl a fost membru al Luitpold-Gruppe fondată în anul
Gabriel Hackl () [Corola-website/Science/334526_a_335855]
-
degrabă să facă ceva nederivat de nimic de la radio. BloodPop a detaliat că piesa este compusă într-un stil tradițional și continue influențe ale muzicii soul, însă nu într-un mod literar. „Perfect Illusion” este în scris în tonalitatea fă diez minor și are un tempo cu 126 de bătăi pe minut. Din punct de vedere liric, „Perfect Illusion” cercetează în „cea mai mare dintre maxime și cea mai mica dintre minime” întâlnite într-o relație care a devenit amară, de
Perfect Illusion () [Corola-website/Science/337535_a_338864]
-
adevărat, această idee pare a data cu mai mult timp în urmă și anume, aceasta este întâlnită prima dată la Chopin în acel "Preludiu" inspirat de o zi de ploaie în insula Majorca. Fiecare mișcare ce pleacă din continuul do diez este percepută asemenea unei bucle melodice. Cel mai proeminent accent se găsește la măsura 56 din întregul de 92 de măsuri, iată deci și de această dată o umbră a secțiunii aurea în construcția lucrării. Finalul în formă de sonată
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
principal pentru a studia operele maeștrilor olandezi printre care avea o admirație specială pentru de Rembrandt. Deoarece nu a reușit să fie admis pentru a studia în atelierele lui Karl von Piloty, Wilhelm von Lindenschmit der Jüngere sau Wilhelm von Diez, Uhde a plecat la Paris în anul 1879, unde a aprofundat pictura olandeză sub supravegherea lui Mihály Munkácsy. Aici e realizat Uhde lucrarea intitulată "Cântărețul" care a fost expusă la Salonul Oficial de la Paris în anul 1880, unde a obținut
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
1876, sub îndrumarea lui Ferencz Klimovits și Bertalan Székely. A plecat pentru o perioadă de patru ani la München, în perioada 1878 - 1882, unde și-a desăvârșit cunoaștințele la cursurile Academiei Regale sub directa îndrumare a lui Alois Gabl, Otto Diez și Ludwig von Loefftz. Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria "Școală particulară de pictură". Din acest an cariera sa a orbitat
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
sale. În același an, a fost selectată pentru publicarea volumului Voces nuevas (Voci noi), la editură Torremozas, condusă de , cu patru poeme: ¿Te imaginas? (Îți imaginezi?), Huida incandescente (Fugă incandescenta), Y los jinetes llegaron (Au ajuns și călăreții) și Con diez palomas vino (A venit cu zece porumbei). Această a fost prima colaborare dintre scriitoare și editor, , urmată de altele, până la decesul ambelor , la o diferență puțin mai mare de un an. Doi ani mai tarziu, a publicat la Bilbao volumul
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
S. Bach și va continua cu o altă lucrare a aceluiași compozitor, Concertul nr. 5 în fă minor pentru clavecin și orchestră de coarde. A doua parte a serii propune două lucrări de J. Haydn: Simfonia nr. 45 în fă diez minor, Hob. I:45 - Despărțirea și Simfonia nr. 22 în mi bemol major - Hob. I:22 - Filozoful. Cu pește 1500 de concerte dirijate în țară și peste hotare, peste 100 de înregistrări profesionale că dirijor și pianist și mai mult
Radu Postăvaru, la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105412_a_106704]
-
dialog cu vioara lui Enescu. Ultimul concert, ca o rugăciune La 16 septembrie 1950, Lipatti a susținut ultimul său concert, la Besancon, Franța. Se spune că în partea a doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin, dar puterile l-au părăsit și a trebuit să facă o lungă pauză. Publicul nu s-a clintit din sală. Artistul a apărut și a interpretat „Jesus bleibt meine Freude“ din cantata „Herz und Mund und
O legendă care poartă numele Dinu Lipatti by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105698_a_106990]
-
Recitalul de pianViniciu Moroianu În program: Johann Sebastian Bach - Fantezia cromatică și fuga, BWV 903; Ludwig van Beethoven - Sonata în la major, op. 101; Dinu Lipatti - Sonata romantica - p.a.Nocturna în fa diez minor; Robert Schumann - Studii simfonice, op. 13. Viniciu Moroianu este laureat al concursurilor internaționale de la Paris (1979) și București ("George Enescu", 1991). Are un vast repertoriu pianistic, de la clasici la contemporani și o activitate de concert de peste 900 de apariții
Un weekend cu Muzică de cameră la Ateneu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105765_a_107057]