376 matches
-
aia s-o fi apucat și ea apoi de-a ciuruit toate pavajele și spinarea străduțelor... - ...Bre, păi atunci pe lângă ce halește ea, ce șmenuiesc eu de prin gunoaie e curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul unor fișete metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
producție, cu târnăcoapele belite, să mătrășească și Teatrul Național... Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică. Au culcat Opereta la pământ și i-a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și belise pe niște crocodili și vârâse spaima în inimile la mai multe șopârle. Și-și împinsese hărnicia până într-acolo că garase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și pentru a nu pierde legătura cu lumea celor de jos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Asta nu însemna că nu-i pedepsea grav pe cei vinovați. Mahmud, ca toți ceilalți „comercianți“ din Irak, își aducea aminte de soarta celor unsprezece oameni găsiți vinovați de a fi tăiat cu fierăstrăul capul unui splendid taur mesopotamian înaripat: dihania întreagă era prea greu de transportat. Saddam a avut grijă să se afle că el însuși a semnat condamnarea la moarte pentru acea crimă. Și cu flerul lui caracteristic Saddam a fost cel care a hotărât că hoții trebuie supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi întâmplat toate astea, de la sine. La fel e cu Hezbollahul și cu iranienii care o iau razna. I-ranienii. — Ăsta e adevărul, draga mea. Te afli față în față cu o boală care e pe cale să se răspândească, omori prima dihanie care se îmbolnăvește. Altfel o să dea gata toată turma. Acesta era discursul de acasă al băiatului de fermier, pe care Miller îl folosea atât de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei din presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului, de cele mai multe ori înflorite și exagerate, erau apă vie. Venirea lui Nicu îl sculase din pat. Cum adică, dihănii, nu-nțeleg, explică-mi! Și Jacques își îndreptă spatele în fotoliul adânc, în care se pierdea cu totul. — Să vezi, răspunse Nicu, pierdut în fotoliul de alături și răsucindu-se cu capul peste brațul de catifea: să vezi și să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în piept. O durere profundă chiar deasupra stomacului. Duse mâna păroasă spre locul dureros și... sânge; mult sânge. Într-o ultimă zvâcnire, dihania îl atinse din greșeală cu coada acoperită de solzi ascuțiți: "Sunt un Grimaldi, un Grimaldi veritabil". Tata, trezește-te! Am ajuns la destinație! Ai dormit profund. Ce te agitai așa? cred că ai visat ceva urât. Nu, n-am visat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești!...“ Să nu uit, să-i pun ragila la gât asupra nopții... să nu uit... își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi rac și cumpără piatra soarelui. Pe Nineta am recunoscut-o, după voce, fără niciun dubiu. Am emoții. Oare ce animal periculos o fi și ea? Cade cerul pe mine. O aud pe Nineta: "Scorpion". Doamne, Nineta e scorpion! Ce dihanie o mai fi și asta? Neîndoielnic, una mai grozavă și decât leul. Olimbiada o tratează ca pe o regină. Reușesc să-mi fac rost de câmp vizual. O ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i zicem noi Molocea, nu e-n stare să sperie nici măcar o muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o muscă i se așează pe față, i se plimbă, deși îl jenează, Molocea nu face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a zburat, se așează, gospodărește, pe somn. și sforăie, măi frate, încât, dacă acel somn și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine — Guță, te rog, du-o dincolo, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
angrena în ele mai mulți oameni, cu atît mai proastă va fi rezolvarea. Organizați împreună, indivizii se lasă unul în nădejdea celuilalt, ajungînd ca nici unul să nu știe ce are de făcut. Un sistem totalitar are succes doar la albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de haitic. La omul civilizat colectivismul s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea blîndă, el bonom, avînd o figură a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul și-i pierduse în prizonierat, tăind lemne în pădurile siberiene. Despre asta însă nu i plăcea să-și amintească. - Au trecut... dădea el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare rece. Își simți palmele jilave, spatele înghețat și umed. Părea o glumă idioată ceea ce încerca, tocmai acum, cu câteva minute înainte de apariția dihaniei, acest servitor cu familie numeroasă, funcționar mărunt, ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și de moarte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru. Să știi, Dumitre, că tot ce este afumat nu putrezește. Adicătelea cum? Tu ai să rămâi așa cum arăți? Ferească sfântul! Urât cum ești, sperii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să tăcem și să-i ținem pe lupi la distanță cu focul. Dar de unde? Dihăniile au început să facă iar pași spre noi. „Bade Costâne, încearcă matale pe coarda ceea, că ne halesc lupchii! Uite la ei cum ne țintesc cu ochii.” „Brrr!” o făcut Goguță, tremurând ca varga...Am început să cânt eu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de funcția lor în cadrul ansamblului probelor inițiatice. Ordinea în care își fac apariția cele cinci personaje himerice este și cea în care își dovedesc utilitatea, contribuind definitoriu la îndeplinirea încercărilor și la triumful final al acestuia. Primul este Gerilă, “o dihanie de om”, ce reprezintă regentul focului, asociat, astfel, Împăratului Roș. Portretul său este conturat mai ales prin intermediul acțiunilor sale și efectelor pe care le are prezența sa asupra elementelor cadrului natural înconjurător, creând un peisaj apocaliptic(„Și dac’ar fi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
început o schiță, cu mișcări rapide. Prezența ta o să mă zgîlțîie și-o să-i rad veșniciei o bucurință de n-o s-o poată duce. Știi ce? Am convingerea că măcar noi doi ne vom regenera imediat după-după, într-o singură dihanie destulă sieși. Par deja un cadavru? Aș fi fericită să renunț la lutul ăsta. Sînt gata. Reconstruiește-mă, Russ. Chiar cu riscul de-a ni se confunda trupurile postum? Chiar-chiar. Trag cu coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]