1,278 matches
-
asupra sa - aceasta era vie, cu chipul luminos, alb, aflat în continuă mișcare (ca suprafața unei mări asupra căreia s-a abătut vântul), astfel încât fetiței aproape că îi era teamă să nu se destrame. Cei doi ochi roșii s-au dilatat ușor, apoi Aiko a auzit următoarele cuvinte: ”Bine ai venit în Pădurea Magică. Acum, că ai gustat din vraja sa, va trebui să duci aventura până la capăt. Dacă o vei termina cu bine, și dacă nu-ți vei vinde sufletul
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
simți o plăcută electrizare, care se metamorfoză într-un strat fosforescent ce-i invadă straiele. Fiecare pas făcut era un amplificator curios al aureolei câștigate. Nu se temea, nu-și cerea explicații. Înainta cu senzația că pereții se mișcau sesizabil, dilatând culoarul, fără să-l scurteze. Perseveră. Merse, merse, merse. Pierdu puterea de a socoti scurgerea timpului. Parcă trecuseră... Nu, nu știa cât... Grăbi pasul. Dalele culoarului, abia atinse, îi frigeau tălpile. Preocupat de înaintare, remarcă târziu că se desprinsese de
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
vieții-Trăire Efectivă și Hiperbolizat-Maximizată!), Grav Taumaturgică (dar total asumat, precum și total conștientizat, integral disecat trupul fizico-astral, spre minuțioasă exorcizare, într-un joc retoric necruțător!) - dar și avertizatoare de Vertigiile Apocaliptice, al căror miros se simte, tot mai pregnant, în nările dilatate de neliniști mistice! prof. dr. Adrian Botez Referință Bibliografică: CARTEA NOULUI IOV: „EXILAT ÎN STRIGĂT”, de VIOREL SAVIN / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 81, Anul I, 22 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Adrian Botez : Toate
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
fi întotdeauna salvatorul ce dansează pe mese bahic ultimul mohican al iubirii letale femeile te-au canonizat fără să știe că dormi la mine în suflet în halat și papuci parfumat indecent cu aroma trupului meu inima ta proteică se dilată între noi e o ușă deschisă lezată Referință Bibliografică: iarbă de stele / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV, 02 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IARBĂ DE STELE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349778_a_351107]
-
lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate. Și totuși, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia își propune să scoată în evidență prin amplificare impresia de negru, lăsând-o la libera percepție a cititorului, dar o dilată până într-atât încât lumea îl crede pesimist. Cititorii văd doar punctul terminus, când, de fapt, acest punct coincide cu altul inițial și poezia se încheie în „Negru, numai noian de negru” când tocmai urma „Să dea pământul din sine
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
disimulării, contracarând acest tic: strâng un deget, ori ceva invizibil - limba spre exemplu; -mai este dilatarea pupilelor, desi mincinosul nu poate fi îndrăgostit în permanență de tine și în consecință simțind nevoia permanentă de a te "minți frumos' (pupilele se dilată mai puternic, mult mai larg și pentru mai mult timp în momentele de îndrăgostire și/sau dragoste)? Exită expresia și pare frumoasă în dragoste, dar n-o recomand, deoarece ea .. arde indrederea în celălalt!; -sunt prea prinși în general de
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
ați avut-o cândva și încercați să vă reamintiți durerea aceea. Zadarnic, nu veți reuși. Avem o extraordinară dispoziție de a uita răul (și de a-i ierta pe vinovați). Veritabilă terapeutică: primele picături de bucurie de care dispunem se dilată, anulând suferința. Ce minunată șansă! Altfel am fi sortiți disperării, durerii continue, devorației chinurilor, ne-am sinucide pe rând. (VA URMA) Referință Bibliografică: EL, OMUL... Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1118, Anul IV, 22 ianuarie 2014
EL, OMUL... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347535_a_348864]
-
singur. Păpădie: Eu te sfătuiesc să stai la poalele muntelui, pentru că văzduhul e încărcat de nori. Sfinx: Și va ploua cu piatră, Păpădie, multă piatră! Păpădie: Gheață. Sfinx: Care se topește ca tine. E puternică o clipă, pe urmă se dilată sub povara apei. Piatră: Păpădie! Păpădie: Da, Piatră. Piatră: Dă-mi cablul tău! E mai lung și mai rezistent. (Păpădie caută în rucsacul lui și scoate un cablu - o funie roasă și i-o oferă lui Piatră.) Piatră: Aveai alt
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
întrepătruns, eu am rupt clipele de tăcere zicându-i: Vino mai rar, mă obosești. Nu mai simt nevoia să te văd atât de des, stai cu soția și cu copilul tău, n-ai tu treabă cu mine. Ochii lui se dilatară atât de puternic încât m-am speriat și eu, am crezut la un moment dat că îi sar din orbite și, cu un ton ridicat, amestecat cu toate stările pe care un om le-ar fi putut avea atunci când un
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
de consecințele ce decurg cu necesitate din ceea ce am putea numi teoria relativității în plan moral: „Cu cât zorul întru împlinirea poftelor este mai mare, cu atât timpul liniștii și echilibrului lăuntric se contractă și spațiul dobândirii fericirii statornice se dilată!”. Iar dacă notăm cu „m” masa plăcerilor procurate și cu „v” viteza cu care acestea sunt consumate, iată că avem o posibilă formulă a plictiselii: „P=m/v²”, potrivit căreia plictiseala este direct proporțională cu cantitatea de plăceri (îndeosebi când
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou, aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Ceva mai încolo era o câmpie, Clipele se-nșirau în salba timpului, Iz de smirnă, busuioc și iasomie Dilata voluptatea anotimpului. Zefirul se ondula-n crengi armonios Parcă era dansatoare andaluză Și-ntr-un semn de iubire, atât de frumos, În piruiete, m-a sărutat pe buză. Momente de vis, pasul acestei iubiri, Și clipa de vecie în care
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
DOMNULUI Mai priveam spre cerul nopții plin de nori, întunecat, și-am văzut ce niciodată până atunci nu mi-a fost dat. Ochiul Domnului privește înspre Globul Pământesc, ca să vadă muritorii ce acum se odihnesc. Luna e a Lui pupilă, dilatată de extaz, aurie și frumoasă îmbrăcată în atlas; Irisul - halou ceresc - un căprui cu mov electric și reflexe de turcoaze, contrastând acum feeric cu albastrul cenușiu al Oceanului pustiu. Norii - niște valuri negre - trec în goană, alergând, dar nici unul nu
CRED de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366687_a_368016]
-
Orfic-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a Munților, în Unicul Munte-Meru - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru Certitudinea Sacră a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/ topind peste noi arginții,/ mi se pare, mi se pare/ că-s viori de sărbătoare” (cf. „Dacă vin...”, p. 132). ---------------------------------------- 1. N.N. Negulescu, „Lacrimi de diamant”, Ed. Autograf, Craiova, 2005. 2. N.N. Negulescu, „Ochiul de foc”, Ed. Autograf, Craiova
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
i-adună la un semnal numai de ei știut și începe sporovăiala ... Păsurile și gesturile și le comunică rapid printr-o uitătură peste umeri și o vorbă schimbată din aceeași poziție, nu mai există răgaz pentru meditație când “timpul” se dilată numai pentru unii - se crede, trec direct la “consumul” rapid și executat lasciv al plăcerii printr-o antrenare otova a corpurilor în mișcare, mici neînțelegeri între grupuri pe care nu le-ai bănui, numai cei dinăuntru pot să le prevadă
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
Autorului Strada aceasta pe care o vezi De fapt tu nici nu te uiți pe geam Este un meridian Și nu capra cu trei iezi Cum ai putea din naivitate să crezi Că doar într-o pictură abstractă Capra se dilată și contractă Ca o armonică: centimetru cu centimetru Măsurată cu dinamometru; Capra aceasta, adică strada O străbat mereu camioanele Ghinioanele, lighioanele Ca o herghelie de iepe sirepe Făcând atâta gălăgie Că nu mai poți să dormi de astenie Da' ce-
STRADA, CAPRA ŞI MERIDIANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366780_a_368109]
-
fi putut să mă întorc la cabană și să citesc câte ceva până la cină, dar căldură soarelui crease un fel de tranziție între mine și uitarea mea, o cadența îngrijorător de relaxanta, ordonată într-o parafrază muzicală a ritmului interior. Se dilată timpul înscris în râul ce imi acoperea picioarele și descopeream picătură cu picătură detaliul, acolo unde se vedea, în același moment, curgerea angro. Cât mai aveam de așteptat până la sfârșitul vremii nu știam, dar aveam convingerea că nu mai existăm
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
poate fi controlat, dar care, în schimb, îți poate controla rațiunea și, mai grav, sentimentele și gândirea ta. Astfel, constați că spațiul și timpul și chiar și materia din jurul tău își schimbă neîncetat starea și dimensiunile, se comprimă sau se dilată; la fel se întâmplă cu cerul și cu idealurile tale, se schimbă sau se pierd de la un an la altul, ele devin totul sau nimic, călcate în picioare de semenii tăi sau înălțate la cer. Pentru ca, în final, să îți
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
unesc iar cu cele mai frumoase fiice ale pământenilor cu scopul de a pleca cu ele pe Luna sau pe planeta Marte. În același timp vedem cum timpul nostru biologic se comprimă de la un an la altul, “spațiul curbat” se dilată și el și devine o hipersfera de bioluminiscență solară, care închide în ea universul soarelui nostru galactic, inclusiv acest planetoid viu care se “terraformateaza” acum, pentru a deveni o Stea nobilă de bioluminiscență solară, cu lumina și căldură proprie, care
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
Textele noului său volum arată însă o schimbare de unghi. Autorul se află în fața unui adevăr izbitor, trăiește nemijlocit propria dramă, este martor. Sufletul, încă tânăr, receptează urmele uzurii, ochiul vede semnele pe care moartea le trimite (“Moartea îmi rânjește dilatându-și pupilele/ să văd în ele zilele mele numărate”). Interogațiile nu se mai se impun ca deliberări abstracte, ci ca experiență personală. “Urăsc moartea” - titlul unui poem, sau: “proștii de ei nu văd că mă târâi de la o zi la
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
și lacrimile, iar în cuvintele noastre pune rouă: “Dumnezeu în noi sădește lacrimi, / Să ne lumineze-n iarbă asfințind, / În cuvinte pune rouă la amiază, / Pune-n pâine abur argintând. / Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, / s-auzim în ele când dilată / cuiele în rană de Hristos, / rădăcini venind din niciodată. / Dumnezeu sădește-n noi lumină / Dinspre ochiul lăcrimând - / Până-n trupul nostru se alină / Lemnul crucii-nmugurind. / Paște, 26 aprilie 2011” (Înviere). Ciclul sacrificial se împlinește pe deplin o dată cu Învierea Domnului care sădește
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
pictură și vibrația sufletului în poezie se constituie în istoria iluziei ce vede frumosul trup prin vălul aurorei. Privită în față, atât pictura, cât și poezia care se mulează ca o mânușe pe “mâna “ ideilor trasmise de autori, cu ochii dilatați de lumina culorilor și a metaforelor, realitatea apare sacralizată, înfășurată în aburul frumosului policolor: “Pe creste de stâncă visăm/ Că trupurile ni se ating,/ Deși între noi este abisul,/ Dar și vulturii ce vor a ne-nvăța/ Să zburăm“.( Ceasul
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
aproape de malul opus. Inima i se strângea și îi făcea respirația mai haotică, iar apa nu se mai termina. I se părea aceeași distanță de la mijloc pănă la malul celălalt, de zece ori mai mare, fiindcă timpul scurs s-a dilatat și îi îngreuna judecata. Emoțiile o făceau mai nesigură și mai puțin peformantă. Ea credea că va fi un fel de concurs, că va avea sprijin și încurajare din partea lui, dar iată s-au schimbat rolurile și trebuia să facă
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
semnat, nu uita. Să nu crezi că... - Așa-mi vorbești mie, nea Ilie? Ai uitat că eu ți-am fost..., l-a întrerupt Fănel țintuindu-l cu o privire plină de dispreț, surpriză și dușmănie, înmănuncheate toate în scânteierile ochilor dilatați de furie. - Băi! l-a întrerupt nea Ilie, țipând. Tu nu ai făcut nimic pentru nimeni. Eu te-am învățat meserie, nu tu pe mine, mucosule! Eu te-am adus asociat aici, nu tu pe mine! Ți-am dat salariu
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
de acest foc al crucii trebuie să se facă pâinea lui Hristos. Jertfa este absolut necesară. Ea ne subțiază, ne transfigurează, pentru că doar așa vom putea primi lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât inima se micșorează față de lume, cu atât se dilată față de Dumnezeu și ajungem să-L iubim pe Dumnezeu. Rugăciunea în asemenea cazuri este insistentă, este strigăt. Sfinții ridicau glasul spre Dumnezeu pentru că ei ajungeau la starea pe care Însuși Mântuitorul a avut-o pe cruce atunci când a strigat: "Dumnezeul
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]