648 matches
-
un context controversat și tensionat, legea nr. 10 din 31 iulie 1990 prin care s-a proclamat „1 Decembrie” Ziua Națională a României s-a dovedit a fi, astfel, inspirată ca opțiune. Desigur , nu au lipsit detractorii săi interesați sau diletanți, dar cu argumente neconvingătoare, cel mai "consistent" și reprezentativ, prin derizoriul său, rămânând acela că o asemenea dată fiind plasată, prin forța lucrurilor, iarna, nu ar fi prielnică, din cauza intemperiilor, ieșirii la iarbă verde, pentru un grătar, un mic și
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
cu precizarea că Paul Sterian face parte dintre oamenii care "nu pot fi cuprinși în nici unul din cadrele formelor de viață existente [...] care își revarsă, în toate domeniile culturii unei vremi, conținutul unei personalități luxuriante", oameni numiți cînd "universali", cînd "diletanți". Ultima desemnare ar fi greșită, căci un asemenea om, deci și prietenul analizat, "e întreg în fiecare din creațiile sale, întreg în greșelile, ca și în scăpărările lui de geniu". Paul Sterian poate fi, deci, în același timp, om ce
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
în fiecare din creațiile sale, întreg în greșelile, ca și în scăpărările lui de geniu". Paul Sterian poate fi, deci, în același timp, om ce aspiră la viața duhovnicească, poet, economist și sociolog, om de afaceri etc., fără să fie diletant, în sens propriu, în vreuna dintre ipostaze. În fapt, însă, procedînd la analiza volumului, Mircea Vulcănescu sfîrșește prin a afirma existența între ipostaze a unor relații, a unor condiționări sau ajustări reciproce. Autorul Pregătirilor... se manifestă ca poet religios, cartea
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
reținere că, în ultima vreme, am avut parte tot mai des de bucurii mărunte, adică din acelea care nici nu-ți suie noduri în gât, dar nici nu te lasă indiferent, cum ar fi senzația că s-a terminat cu diletanții, cu amatorismul și cu prezentatori inculți. Acum, majoritatea acestora, singuri, modești și nesiliți de nimeni, își dau de gol profesionalismul spunând: mi-am făcut treaba bine la televiziune și mă simt mulțumit(ă). -Mie-mi zâci ? completează prietenul meu. Așa că, fără
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
suplimentul ,Ramurilor" (p. 233). Își recitește frecvent romanul, ajungând la aceeași concluzie optimistă: ,În ce mă privește, și știind tot ce știu, după Joyce nu văd alt romancier care să se poată măsura cu mine, Faulkner și Hemingway sunt cam diletanți, iar despre francezi, italieni etc. nici nu se poate vorbi, prea sunt din cale afară de modești. Îmi face bine constatarea? Posibil, dar nu e mai puțin o constatare" (p. 262). Se verifică prin lectura cu voce tare a soției sau
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
său. O relectură nu lipsită de interes. În primul rând, faptul că avem de-a face cu un amator, a cărui unică experiență literară sunt aceste memorii, ne duce imediat cu gândul la Grigore Lăcusteanu. Analogia este tentantă: ambii sunt diletanți și nu au conștiință artistică. Literaritatea textelor lor este spontană și necăutată. Însă analogiile se opresc aici. Vasilie Moldovan e, spre deosebire de Lăcusteanu, un om cultivat. Revoluția din 1848 îl surprinde în anul al III-lea al Seminarului de la Blaj, pregătit
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
sale, cu scientizantă autoritate, un soi de nec plus ultra, asupra domeniului? Cum își mai îngăduie unii să ducă mîncarea la gură, bătrînește, cu mîna, cînd există un aparat ultracomplicat pentru a face această treabă, brevetat de exegetul în chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei ca fapt de limbaj, ca "sistem de semne" ce exclude o dată pentru totdeauna vectori dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o realitate psihologică, pe
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Cosmin Ciotloș Numai când vine vorba despre o carte privind traducerea, cititorul diletant (în sensul etimologic, al plăcerii) tinde să adopte o poziție mai curând riguroasă, instrumentul său de lucru devenind, invariabil, fișa. Fapt întru totul legitim, chiar dacă aproape mereu infirmat de farmecul multora din poveștile conținute în asemenea volume, aflate, deopotrivă, sub
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
centrifugă aruncă afară doar fragmente fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor pe care le face un diletant, un amateur, nu de ștaiful rutinat al meșterilor în științe. E, aici, la cinci ani după Itinerar spiritual, strategia, ceva mai dospită, a unei lupte de generație. Din autoportretul lor atît de timpuriu rămîne, la a doua tinerețe, față cu
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
lipsă de atenție cu care Editura Art a publicat acest volum. În el mișună încă de la început greșelile de corectură („substantivului și valorosului studiu...”, p.10, în loc de substanțialului, „realismul socialist și istoric” în loc de social, într-un citat din Toma Pavel, „diletant modern” în loc de monden și multe altele), care devin pe alocuri dovezi de incultură: virgula între subiect și predicat, „nu a-și fi sigur”, la p.283, multe greșeli în textele franceze etc. Este o carte care nu te poate lăsa
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
oamenii de rînd, ci de învățați" (Ziarul de Iași, 13.12.2005). Modificarea unor norme este percepută în cheie catastrofică, hiperbolică, ca un semn al decăderii generale: ,și aici are loc aceeași degradare a valorii proliferată cu îndîrjire de niște diletanți care vor să-și legifereze prostia" (ib.); ,regulile astea îmi par făcute de analfabeți sau dacă nu de analfabeți atunci, pentru analfabeți" (forum Ziarul de Iași, 16.12. 2005). Sentimentul dominant al celui care constată că stăpînirea unor norme nu
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
cu băutorul adevărat" (vezi p. 19). Ulterior însă, eseistul amestecă planurile și operează o destul de confuză distincție între "cititorul profesionist" și criticul literar. În viziunea sa, cititorul profesionist (din categoria căruia se revendică) nu este un "specialist", ci un splendid "diletant". "El nu citește din pricina vreunei obligații exterioare, de serviciu, ci pur și simplu de plăcere" (pentru întreaga discuție, vezi nota de la p. 57). În cel mai bun caz, se poate vorbi aici de o confuzie terminologică. Pentru că "cititor profesionist" nu
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
care trăiește din cititul cărților, adică, în ultimă instanță, chiar criticul literar (îi recomand autorului să (re)vadă în DEX sensurile cuvîntului "profesionist"). Probabil ar fi fost de preferat o altă sintagmă, "cititor instruit", să zicem. Passons! Calitatea de "splendid diletant" (fără malițiozitate, mi se pare infinit mai funcțională decît cea de "cititor profesionist") îl împinge pe Liviu Antonesei să intre cu dezinvoltura inocentă a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
avut niciodată un proiect. Vreau să spun, ca scriitor. Proiecte am fost nevoit să-mi fac în viața de toate zilele - inclusiv în aceea de critic -, dar nu le-am numit proiecte, ci corvezi. Scriitor fără proiecte, mă consider un diletant. Țin mult la cuvântul acesta, mi-e printre cele mai dragi. Înțeleg prin a fi diletant să nu ai nici o obligație, nici față de tine însuți. Nu știi niciodată ce urmează să scrii; scrii numai ce îți trece prin cap. La
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
în viața de toate zilele - inclusiv în aceea de critic -, dar nu le-am numit proiecte, ci corvezi. Scriitor fără proiecte, mă consider un diletant. Țin mult la cuvântul acesta, mi-e printre cele mai dragi. Înțeleg prin a fi diletant să nu ai nici o obligație, nici față de tine însuți. Nu știi niciodată ce urmează să scrii; scrii numai ce îți trece prin cap. La prima vedere, o astfel de condiție ar trebui să fie neliniștitoare. Ai în față un gol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
din prozele din volum. Și o face strălucit. Nu numai față de o mai veche traducere a lui Al. Talex (nefericită și bogată în contrasensuri), ci în absolut. De altfel, trebuie observat că opera lui Istrati a avut parte numai de diletanți înamorați (cum a fost "Asociația prietenilor lui Panait Istrati"), al cărui reprezentant, la noi, a fost incalificabilul Alexandru Talex. Pînă și ediția scrierilor sale, încăpută pe mîna lui Eugen Barbu, a fost realizată cu negri prost plătiți și aleși, lucrînd
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
fiindcă profesorul din Freiburg i-a ridicat un edificiu conceptual. Tot jargonul creat de Heidegger în jurul lui Sein zum Tode (ființă întru moarte) a avut efectul unei lansări culturale. Iar europenii au început să vorbească mai mult sau mai puțin diletant despre moarte tocmai în prelungirea expresiilor fenomenologului neamț. Tot ce a urmat după Heidegger, de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
ton tranșant, sigur de sine, adică exact pe tonul oracular la care intelectualii sfîrșesc atunci cînd își uită jurisdicția limitată a specialității și încep să emită judecăți largi, cuprinzătoare cît universul. Atunci cad în culpa scientismului și fac figura unor diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici cu rezerve serioase în privința numenului
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit ediții critice, sau am scris un număr
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
și un Epilog. Trecînd de la răsfoire la lectură, constați curînd că aportul editurii (ca unic purtător al răspunderii apare redactorul Mihail-Nicolae Stanca, autor și al unei avîntate Postfețe subintitulate Cuvant pe scurt despre dumnezeiasca și sfânta Frumusețe) este specific unor diletanți. Tipică, de pildă, este punerea virgulei anapoda: între subiect și predicat: "Scăpat din vârtejul patimilor, tânărul aspirant la culugărie, se adaptează lent (...)" (p. 5); Copiii, mai ales, dar și adolescenții și maturii, incep să-l asculte (...)" (p.6); "Paulin Lecca
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
e consistent. „Pentru o recepție deplină a mesajului evanghelic, trebuie (...) să consolidăm dimensiunea feminină a interiorității noastre...” Asta face și scriitorul, având însă și el nevoie și de Semănător, de factorul masculin. Dacă, lipsindu-i, are numai feminitate, va fi diletant. De unde decurge că sămânța este gând. Chiar când lucrează cu sensuri, diletantul este un decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
dimensiunea feminină a interiorității noastre...” Asta face și scriitorul, având însă și el nevoie și de Semănător, de factorul masculin. Dacă, lipsindu-i, are numai feminitate, va fi diletant. De unde decurge că sămânța este gând. Chiar când lucrează cu sensuri, diletantul este un decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi fără să gândești. Îți vine o idee, o formulezi - și atât. Lipsește
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
cărți ș.a. Sînt în majoritate teme "înalte", numai prezența actualității în artă a fost motiv de dezbatere în cultura română atît înainte de 1947, cît mai ales după, și încă este. Ca o contradicție, aparentă, autoarea amintește, cu partipris, etimologia diletantismului ("diletant este înainte de toate cineva care, ținîndu-se de o treabă, se delectează în loc să trudească cu sudoarea frunții", p. 36). Dar "dragostea de toate și de totul, atît de nestatornică în aparență, este o căutare, atît la suprafață cît și în străfunduri
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile poetice și simbolice ale cuvîntului). Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de cunoaștere, pentru
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
vă invit la http://funinf.cs.unibuc.ro/marcus. Cât de mare este ispita interdisciplinarității? Se poartă specializările înguste sau orizonturile largi? Dacă nu ai trăit intens o anumită specializare, orizontul larg nu este valorificabil și riști să rămâi un diletant. Dar, pe de altă parte, dacă nu dezvolți metabolismul disciplinei tale cu restul lumii și nu înveți să comunici cu cei din alte discipline, rămâi neîmplinit. Cunoașterea umană are o anumită unitate, dincolo de toate deosebirile de jargon. Dacă Dumnezeu nu
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]