73,838 matches
-
festivalului, cu orice preț, directorul a preferat să renunțe, să anuleze secțiunea oficială (“In”-ul), decît să joace sub presiune, ca și cînd ar fi luat publicul ostatec... Pentru Avignon a fost un șoc. Ziarele locale publicau cifre mirobolante, despre dimensiunile astronomice ale pagubei... Primărița a dispus închiderea, pentru o zi, a Palatului Papilor, ceea ce nu s-a întîmplat nici cînd a murit Jean Vilar... Tristețea e că nimeni n-a avut, practic, de cîștigat din protestul intermitenților (oricît de zgomotos-spectaculos
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
de fiecare dată, surprins, dar, se știe, asemenea revelații nu se produc decât pe fondul unor așteptări. Așteptarea profundă, venită dintr-o absența, dintr-o nevoie, dintr-o dorința. Că de exemplu cartea lui Matyla Ghica despre proporții, ce răspundea dimensiunii de calitate, pe vremea aceea obiect al căutărilor lui Brook sau Fragmente dintr-o învățătură necunoscută de Uspenski, care l-au pus pe pistă, decisivă în ceea ce-l privește, al lui Gourdjieff. Și, în timpul războiului din Vietnam, revelația pacifismului din
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
interpretat din multiple unghiuri" și bibliografia de referință. La rândul său bibliografia traversează cu autoritate peisajul literaturilor cu iscusința identificărilor și a localizărilor de o inepuizabilă luciditate. Cercetările se întind și se adâncesc generos, până într-atâta încât o dată deprinsă dimensiunea răspândirii și cuprinderii, traseele exegezei se transformă într-o adevărată pulsație epică. Dacă, așa cum am văzut, cartea se deschide sub semnul unei esențiale întrebări, paginile care formează Introducerea se constituie într-un autentic ceremonial al întrebărilor. Este Dosoftei versificator sau
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
vorbi de o excepțională frecvență a cuvântului țară în «Psaltirea în versuri»". Ca printr-un ochean, întors când cu o parte în orientarea direcției, când în alta, Dan Buciumeanu folosește fiecare detaliu al comentariului său pentru a ajunge să stabilească dimensiunile, proporțiile statuarei lui Dosoftei. Punctul său de pornire și de sprijin este portretul făcut de Ion Neculce în Letopisețul Țării Moldovei, "În țara noastră pre ceasta vreme nu este om ca acela"; dar se asigură asupra a tot ce s-
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
aripă decât Un control de rutină, și cu mult mai bine fie și Leuștean, ea, leuștean, eu decât Vârful... imperfect. Bine scrise, prozele dvs. ultrascurte fac dovada priceperii de a conduce fragmentul la maximum de efect. Oricât de redusă ca dimensiune, narațiunea lasă să se vadă, poetic vorbind, picăturile înotând în râul din care fac parte. ( Ina Ramian, București) * Calculatorul, cu limitele lui, deocamdată, nebătând semnele diacritice, nu e răspunzător de efectele hilare pe care le petrecem la lectura textelor, ci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
Ilia Ilici, despre care vorbește toată lumea, nu se "citește" întotdeauna pe scenă. Cum nu se citesc datele unui personaj important, Andrei Stolz, opusul lui Oblomov, interpretat șters, fără anvergură de Mihai Verbițchi. În jocul lui nu există nici evoluțe, nici dimensiunea ratării unui act căruia i se dăruiește neobosit, trup și suflet, pînă la capăt: salvarea lui Oblomov. Cred că așteptam mai multe nuanțe și în jocul tinerei Luiza Cocora - Olga Sergheevna Ilinskaia. Prea tehnic, rece, prea exterior într-un fel
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o plasează într-o dimensiune etică. Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
ro); "un set de iconițe cu controale" (elektropc.as.ro); "abilitatea de a defini iconițe multiple" ( sunsite.bilkent.edu); "acea zonă din colțul din dreapta jos a ecranului Windows-ului, zona în care sunt afișate de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
aparținător unei nevinovate trufii, jocul acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și toate celelalte încrengături minore ale scrisului, mă vor lăsa, ori le voi părăsi eu, ca să mă reocupe în altă dimensiune, ca pe un arbore prăbușit mușuroaiele frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu siguranță dezamăgitor. Până să se pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
și cu nimic decorative. Stau mărturie datele despre istoria locului de baștină a lui Ioan Slavici, Șiria de lângă Arad, comună de podgorii, meționată din 1169, dar cu izvoare care îi atestă existența din vremea romanilor și a trecerii cavalerilor, ca dimensiunea să fie stabilită, în masivitatea ei, într-un șuvoi de fapte și raporturi, marcate de mișcări populare, revoluții, conferințe, adunări naționale, răzvrătiri motivate de interzicerea limbii române și impozite ilegal impuse țăranilor, asocieri politice și literare. Peisaj greu de fixat
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
inima naturii sălbatice. Totodată drumul către ,,zidul neisprăvit" este, în termenii lui Mircea Eliade, un ,,drum spre centru", spre o incintă ce trebuie resacralizată. ,,Și, ca orice drum spre centru, și acesta figurează un labirint. Fiind o quete, relevă o dimensiune eroică. În fruntea cetei ce se avîntă în labirint se află un Voievod, Negru Vodă, un descălecător mitic, un întemeietor de tradiție, suveran și sacerdot". Ion Pecie insistă pe faptul simbolic că Manole doarme cu capul pe o piatră din
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
pe revelație și nu pe istoria religiei lor?" Că acest lucru este cu putință, Emerson nu are dubii. Dacă omul și natura sunt deopotrivă proiecții ale spiritului, iar prin contemplare, omului i se oferă o cale de a-și regăsi dimensiunea spirituală, cu ce ar fi natura în America mai prejos decît în alte spații ca să nu poată mijloci o asemenea cunoaștere? Pentru Emerson mai important este ochiul care privește, și nu oricum, insistă el, ci căutînd să găsească unghiul de unde
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
ale tale/ că pun totul pe umerii tăi/ acum știi acum ești acum fă ce știi". Nemnificativă e și replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
pagini, mai multe decât oricare alt autor. După cum arată George Petrone, În ce privește epigrama, deși mulți Îl consideră pe Păstorel un fenomen care a intrat În legendă Încă de pe când era În viață, nu a publicat decât două cărți de mici dimensiuni, prima „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri” În anul 1931 și o a doua „Vin și apă” În 1936. Ambele cărți au fost elaborate datorită unui impuls anume, epigramistul propunându-și
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
severe pe care aprigă să mama, acum capul familiei, o credea tocmai potrivită firii excesiv de independente a fiului său mai mare. Din anul 1884, adică de la vîrsta de 16 ani, i se cunoaște prima pictură, o lucrare în ulei de dimensiuni modeste care înfățișează o casă, lucrare semnată Luchian St. cl.III. Un an mai tîrziu, adică în 1885, el se înscrie simultan la Școala de Belle-Arte din București și la Conservator, unde-și alege flautul ca instrument de studiu. Dacă
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
Gauguin își întemeiază o familie, are soție și cinci copii, devine un reputat agent de bursă, locuiește într-un cartier select al Parisului, în-tr-un cuvând destinul lui pare bine configurat. Un prieten, Schuffeneker îi arată că mai există o altă dimensiune și astfel Paul, care până la 30 de ani nu pictase nimic și nu intrase niciodată într-o galerie de artă, devine pictor. Dar nu unul comod, ci un răzvrătit, un artist care pictează în Pont-Aven, apoi în Martinica, mai târziu
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A avut dreptate. În această direcție a mers critica literară. A fost readus în discursul critic și autorul trimis în exil. ‘Întoarcerea autorului’, fenomen pe care l-am prevăzut într-o carte din 1980, este, azi, un fenomen aproape
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
lui Ivan Denisovici» ( gulagul în variantă sovietică, originală). Frapează naturalețea ( simplitatea) cu care e narată tragedia deținuților politici. Dar marea artă e absentă". Probă că "libertatea" e menționată în titlul volumului nu numai cu nuanță peiorativă, ci și ca o dimensiune reală a exercitării spiritului. Constantin Mateescu - Jurnal în libertate (1990-1993), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 326 pag.
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
Marie-France Ionesco se simte obligată să facă necesarele corecții. Rezultatul este o lucrare aproape științifică, menită să răspundă la foarte multe chestiuni punctuale, dar care este oarecum văduvită de perspectiva ansamblului asupra personalității și operei lui Eugène Ionesco, precum și de dimensiunea umană, sentimentală care dă farmec și căldură oricărei evocări. În plus, pentru cititorii români lectura acestei cărți ar putea fi îngreunată de faptul că volumul Alexandrei Laignel-Lavastine ( la care se face cel mai adesea trimitere) nu a fost încă tradus
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
lui Eminescu, la București, a sculptorului Constantin Baraschi, prin anii ’60, lucrare fără nici o valoare artistică, copie proastă, văzută în oglindă (întoarsă), a celebrului Lorenzo de Medici, "gânditorul", de Michelangelo, din noua sacristie a Familiei Medici din Florența. Statuia de dimensiuni impozante a fost plasată pe o peluză la stradă în faimosul Cișmigiu. Tânărul critic de artă care era pe atunci Dan Hăulică a avut curajul să scrie în presă un articol intitulat: "Acesta nu este Eminescu", iar ca urmare, monumentala
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în 1998. Vor urma și altele, după cum prozatorul a anunțat, configurându-se astfel, de pe acum, o reprezentare a lumii românești post-decembriste cu dimensiuni de frescă. Dacă în Ziua și noaptea tabloul vieții concrete din anii '94-'95 era încă vag conturat, altfel arată acest tablou în Voința de putere. Despre aceeași perioadă este vorba și despre aceeași ambianță a Clujului post-decembrist, dar acea
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
de aspectul proteic și "impur" al formelor literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită de fizică, iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist", Ihab Hassan detectează, între "dimensiunile" celui din urmă, fragmentarea, decanonizarea, nereprezentabilul, ironia, hibridizarea, carnavalizarea. Așadar subistoria ar putea fi socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
glosă ironică pe marginea unor poncife obosite. Dacă din punct de vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în voia gravitației sau lansate în spațiu, gracile ca niște săgeți, modelate subtil sau proiectate într-un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]