650 matches
-
lui, ne vine să credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de avertisment și iese În calea străinului (Crainou). Străinul e Sburătorul, cel care fură mințile fetelor și dispare. Sentimentul de lîncezeală și așteptare, de suferință nedeterminată (pe care Îl notează și Heliade Rădulescu și, mai tîrziu, Arghezi) trece peste pragul diminutivelor: „Inima-mi jălește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude șoapte Fremăte de zbor, Ș-apoi blînde șoapte Ce-i șoptesc din nor.” Crai-nou, Sburătorul și alte poeme prefigurează mitul luceafărului, Însă Alecsandri nu complică drama incomunicării și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prevederile testamentului. Anton Pann bale, dealtfel, recordul În ce privește onomastica feminină. Înaintea Ecaterinei, citim În acrostih numele Saftei, Lucsandrei, Parasehivei, Marioarei, Anicăi, Ninei, Sultanei, Elencăi, Liuței, Uțicăi. O poezie este Închinată unei femei pe numele de Ralu, alta se adresează Nicăi, diminutiv, probabil, de la Anica dinainte, dacă n-o fi, cumva, vorba de altă persoană. Unele nume (nume simbolice) se repetă Într-o epocă. În primele decenii ale veacului, Laurele moldovalahe se cheamă Elenco, Lucsandra, Catinca, Marghioala. După 1840, pătrund nume noi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cocos, tăiat în bucățele mici. În loc de apă i se îngădui să soarbă puțină zeamă de lămâie îndulcită. - Cum te simți? Întrebă iarăși Gonzalv cu o tată obosită șicu ochii încercănați de îndoieli și nesomn. - Nițeluș mai binișor! Șopti în diminutive Conțescu. Din nefericire, bucuria lui fu de scurtă durată. Călduri de nesuferit îl aprinseră deodată, dureri în piept însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii chemați în grabă la consult fură de un acord deplin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cei care se numesc realmente așa n-au nici o vină, sărmanii, dar greu trebuie să le mai fie. Numele unui mare sfânt al bisericii a devenit, din purtător de biruință, patronul proștilor. „Nu te face (nu fi) Gheorghe”! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziția obstinată și absurdă, împotriva evidenței: „Gică Contra”. Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulțimii manipulabile. „Ce știe Nea Ion?” Gheorghe însă e chiar tâmpit și agresiv. În schimb, Vasile o duce
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
la întrebări punctuale ale cititoarelor, dar acestea sunt extrem de puține. Problema articolelor este că miezul lor de sens provenit de la experți este diluat de autori care sunt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de „bebelul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
interior, nesusținut de nici un argument, care ne împiedica să consimțim"91. Tânărul căpitan de artilerie Aleksandr Soljenițîn întreținea, încă din anul 1943, o corespondență riscantă cu prietenul său Nikolai (Koka) Vitkevici. În scrisorile lor, Lenin și Stalin, numiți, unul cu diminutivul "Vovka", celălalt cu prea puțin măgulitoarea poreclă "Pahan", erau subiectul unor discuții înflăcărate, uneori formulate în versuri, în care mai puternică decât imprudența și naivitatea tinereții este pasiunea schimbului de idei pe teme politice majore 92. Recurgând la înlocuirea numelor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
imaginea lui Rusanov pe care o conține fragmentul citat, primim informații, implicit, și despre Efrem însuși. Disprețul pentru "vilegiaturistul ăla crescut în puf față palidă", cum îl numește Efrem pe Rusanov în altă parte, denotă o fire activă și puternică. Diminutivele folosite ironic în fragmentul anterior la adresa lui sugerează faptul că atitudinea respectivă, de grijă exagerată, este străină de Efrem. El călătorise mult, prin toată țara, iar față de oameni avusese întotdeauna o atitudine directă, fără ascunzișuri, opusă celei a denunțătorului Rusanov, laș
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale dacilor liberi. Rămânem la concepția că recipientele de acest tip cuprind în denumirea de strachină toate formele care nu au torți, iar în cea de castroane doar cele care au două, trei sau patru torți, fără a mai folosi diminutivele - castronaș, castronel, străchinuță etc.. Toate exemplarele descoperite la Săbăoani au forma semiovală, tronconică, cu buza dreaptă sau evazată, îngroșată sau rotunjită, cu fundul inelar, lucrate dintr-o pastă fină, de obicei cenușie și mai rar cărămizie sau roșie. Încercând să
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
regăsirea în arhiva personală a unor proze din adolescență: "Proză râzgâiată, inutilă, sub orice nivel, bună de palme. Cum puteam eu să fiu așa la aproape 20 de ani? O lume întreagă de Picki, Vicki și alte nume idiotizate de diminutive la modă, o iritare sentimentaloidă de domnișoară de pension. [...] Presupun că nu mi-am venit în fire decât după 30 de ani, pe la 40 începând să exist intelectual"384. Autorul rămâne în text; cititorul e nevoit să-l păstreze acolo
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
creadă că în fața lui se află o cu totul altă persoană. * * * Într-adevăr, persoana cu care discuta era complet diferită. Avea același nume, tot Marinica Bălănescu, era tot profesoară de matematică, prietenii și familia i se adresau, probabil, tot cu diminutivul Ica. Numai că acum, avea în față o cu totul altă persoană. Regreta că la început și-a făcut atâtea probleme. Nu avea pentru ce. Cea cu care discută degajat, se deosebea de cea pe care o știa el. Acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simplu profesoraș!?... Dați-l afară din învățământ, desfaceți-i contractul de muncă!" i-a ordonat nervos directorului de școală. Numai că, nu i-au putut desface contractul de muncă, deși se făcuse, în concordanță cu moda, o inversare vizibilă a diminutivelor. S-a ales însă cu o reținere de zece la sută din salariu pe luna respectivă și cu un cartonaș roșu la dosar pe care l-a purtat cu el și i-a gravitat în jurul ființei sale precum un sputnic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
indici ai implicării afective. Mărcile textuale specifice sunt: - la nivel fonetic: mărci ale oralității, accente afective, variante fonetice familiare; rime și ritmuri simple, aliterații; - la nivel lexical: selectarea unor cuvinte și expresii specifice universului rustic (inclusiv regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului; - la nivel morfosintactic: prezența unor forme neliterare, a viitorului colocvial, a super lativului popular, frecvența mare a interjecției; modele sintactice bazate pe repetiții sau pe recurența lui „și“ narativ, anacolutul etc.; - la nivel stilistic: caracterul tradițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
presupuși frați, care s-au înrudit, prin urmași, cu cele mai mari familii de boieri moldoveni. Greșeala căpitanului Matei Eminescu era totală, pentru că pe vremea aceea Iurașcu era nume de botez, nu de familie, cu rădăcina în Iurie, și cu diminutivele în Iurcu (Iurco), Iureț ori Iurșa. Către sfîrșitul secolului al XVI-lea documentele moldovenești arată multe nume de botez cu o terminație nouă, în -așco, după moda poloneză. Așadar: Iurașco, Dumitrașco, Vasco și Vasilașco, Costașco, Patrașco, Todirașco, Ionașco, Ilașco, Ivașco
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trebuie să merg în altă parte); (iii) atenuarea expresiei lingvistice prin modalizatori de incertitudine (cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); scump(2); șoricel (2); ac; acum; afecțiune; ajutor; albastru; amărît; ambiție; animal; animăluț; ascuțit; atent; atenție; atom; bebeluși; buburuza; cadou; caiet; cap; carne; cățel; cățeluș; celulă; chibzuit; cîine; pe cineva; colibri; compasiune; copie; creștere; daaa; degețel; dejun; deosebit; dimensiune; diminutiv; dorință; și drăguț; dulce; elementar; enervant; fiabil; fin; fir; fîț; fluture; fraged; fratele; furnica; Gabi; gîndăcel; gras; greiere; fără griji; harnic; ied; ieftin; inferior; inocent; inocență; insectă; inutil; de înălțime; îmbulzeală; încă; început; îngîndurare; îngust; însemnătate; întuneric; joc; liliput; lui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unei case; în sârbo-croată și slavonă este "vätra", cu sensul de "foc, la fel, în ucraineană "ватра" (foc, vatră), în poloneză "watra" (foc, vatră), în cehă și slovacă "vatra" (vatră); la ruși, cuvântul există doar ca derivat "ватpуха", și în diminutive "ватpушка" și "ватрушечка" care desemnează un fel de prăjitură cu brânză, coaptă în vatră ("ватра" cuvânt dispărut din limba rusă); la țiganii din România și din Cehoslovacia, cuvintele atestate sunt "vatra" și "vatro". 77 La romani ca și în India
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tematic, prezintă, de fapt, pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea, este dominat de prezența diminutivelor (stejărel, tinerel, mândruța, mânuța), în timp ce partea a doua, în care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele două stări existențiale realizându-se prin intermediul anadiplozei: ( "Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
indici ai implicării afective. Mărcile textuale specifice sunt: - la nivel fonetic: mărci ale oralității, accente afective, variante fonetice familiare; rime și ritmuri simple, aliterații; - la nivel lexical: selectarea unor cuvinte și expresii specifice universului rustic (inclusiv regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului; - la nivel morfosintactic: prezența unor forme neliterare, a viitorului colocvial, a super lativului popular, frecvența mare a interjecției; modele sintactice bazate pe repetiții sau pe recurența lui „și“ narativ, anacolutul etc.; - la nivel stilistic: caracterul tradițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme a trecut" și pune în antiteză două concepte filosofice: omul trecător codrul etern. Ruptura față de natură, care a însemnat suferință pentru poet, dar și bucuria revederii codrului sunt exprimate prin vocative și diminutive de factură populară. Mândru de tinerețea sa veșnică, geniul uman deplânge soarta omului fragil, vulnerabil, "schimbător", "rătăcitor", în timp ce el rămâne un simbol al permanenței și stabilității. Treptat, antiteza dintre veșnicia naturii cosmice și condiția destinului uman se amplifică, tonalitatea devine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu detașare și obiectivitate, punându-se accent pe comunicarea omului cu natura, în partea a doua se constată o interiorizare a comunicării. Apropierea de folclor este evidentă: preluarea motivului codrului (ființă mitică), familiaritatea stilului, dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Rică Venturiano evocă dezinvoltură (prin nume și prin pronume), juneță, parte aventuroasă (prin pronume) și, prin sonoritatea numelui și a pronumelui, ca și prin combinația lor, e comic (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 174). Rică este un diminutiv de la Andrei. Cel puțin așa reiese dintr-o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai veche, Chiriac se numește Mălăiescu. Andrei este un prenume cu o rezonanță serioasă și gravă. Dimpotrivă, diminutivul Rică denotă familiaritate și veselie. Rică, familiaritate cam vulgară, de mahala. Mai interesant este numele Venturiano, un nume de apartenență curioasă, un nume exotic. Să fi inventat Caragiale acest nume? Nu, l-a găsit de-a gata, remarcă N. Iorga
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în care a trăit, un caracter model, și un român de înalte simțăminte.“ (Cioculescu, Șerban, Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, pag. 175) Prin unirea numelor Rică și Venturiano, observă în continuare Ibrăileanu, Caragiale obține un efect comic. Întradevăr, alăturarea unui diminutiv mahalagesc cu un nume patronimic, cu un iz italienesc sau fanariot, stârnește comicitate prin contrastul dintre aspectele etice și sociale. După douăzeci și cinci de ani, parvenitul va semna Andrei Venturianu. La fel, într-o notă semnată de Emil Gârleanu („Falanga literară
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
-lea și al XVII-lea au fost redactate șapte documente privitoare la satele de pe teritoriul Căiuți. Et.: proveniența din maghiarul Roucz « pietros » nu se susține. De fapt, Căiuț și Căiuți au la bază (cu un singular refăcut) substantivul comun cal (diminutiv) d. lat.cabalus. CIUC, masiv muntos, fostă plasă în județele Bacău și Harghita. Atestat ca sedes csik încă de la 1324, se divide la 1634 în Ciucul de Jos și Ciucul de Sus. Munții (cu depresiunile corespunzătoare) mai importanți sunt: Ciuc
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]