641 matches
-
Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică precum Rodica Palade și total aeriană față de pozitivismul pragmatic și forța Dinei Loghin. Și ele rătăcite în delegație: una bucată jurnalistă, una bucată ONG-istă. E drept, eu am mers acolo din rațiuni prozaice, nu ca să mă transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare ce urma să scaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Um pluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese în gră dină. Mi-a dăruit o copie în bronz a statuii, redusă la 35 de centimetri. Beltsky era sculptorul familiei regale, iar pentru Jubileul Reginei primise, ca Premiu Regal, o mo nedă de argint cu capul lui Queen Mary1. Mai căpă tase
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul olfactiv al celorlalte animale, îl va fi având alaiul vînătoarei omenești. Pieriră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese în gră dină. Mi-a dăruit o copie în bronz a statuii, redusă la 35 de centimetri. Beltsky era sculptorul familiei regale, iar pentru Jubileul Reginei primise, ca Premiu Regal, o mo nedă de argint cu capul lui Queen Mary. Mai căpă tase
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-au fermecat coloa nele templelor, profilate pe albastrul adânc al cerului, măgă rușii alburii, semeția zeilor de piatră. Într-un an, am văzut Moscova, Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ultimul roman al scriitorului, intitulat Anestezie locala, e cam dezamăgitor. N-am citit romanul, ca să-mi dau seama direct dacă are sau nu valoare, dar subiectul și ideea lui (un elev contestatar, care vrea să-și ardă în piața publică dinele, ca să sensibilizeze opinia orașului față de războiul din Vietnam) m-au înveselit și mi-au evocat figura scriitorului mustăcios pe care mi l-am închipuit agitîndu-se în continuare pe scena lumii lui, atrăgând atenția, stârnind discuții și în cele din urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aleși dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru, înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Și astfel, o groază de articole nu mai spun, de fapt, nimic nou, ci doar puțin altfel, întărind astfel certitu dini plate în loc să genereze îndoieli profunde. Surfingul, despre care ne-a avertizat deja McLuhan cu mulți ani înainte ca acesta să devină practică de zi cu zi a internauților de toate calibrele, a devenit mod de gîndire. El a înlocuit aprofundarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de adânc la mine, la viața noastră împreună, și comuniunea aceasta în închipuire ne lega parcă pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda despărțirii și a morții. Când era lună, treceam prin pădure, până la pârâul dini vale, și întîrziam mult pe o stâncă, privind apa, strigînd: "Maitreyi! Maitreyi!" până ce oboseam și îmi auzeam glasul tot mai stins, aproape o șoaptă. Atunci mă întorceam acasă, pe același drum, cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea, e drept, o situație aparte. Certat cu familia fiindcă nu învățase carte, avea neamuri pricopsite, de pildă soră-sa Lenora, care, de când se măritase cu moșierul Hallipa, îl trata ca pe dinii bărbatului ei Așa fiind, fata aceea, picată din întîmplare în traiul lui, devenise un mic pivot al traiului lui. Lică și-ar fi bătut joc, pe drept, de cine i-ar fi spus că e un tată bun. Același capriciu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și decadent, Hugo Pratt lasă ca moștenire maturizarea simbolică și vizionară a prozei grafice. Pe acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de aceeași poezie indicibilă care este amprenta stilului său. Dino Battaglia și Attilio Micheluzzi sunt două alte nume ce se adaugă acestei tradiții deja ilustre a prozei grafice italiene. Textele lor cresc în marginea tradiției literare și picturale occi dentale, evocând linia postmodernă a ficțiunii. Paginile dedicate lui Bob Morane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aproape ca niciodată de a atinge punctul refuzat celorlalți. Jocul de magie inutil al lui Tobey este, poate, cel din urmă suspin al Agarthei. Aventuri și penumbră (Omul din Noua Anglie, Legionarul) O aventură americană Prin Omul din Noua Anglie, Dino Battaglia își reconfirmă apartenența la familia de artiști ai prozei grafice ce acordă genului, în Italia postbelică, noblețea visătoare a imaginii și cuvântului. Alături de Hugo Pratt sau de Alberto Ongaro, Battaglia este marcat de această amprentă a tradiției și intertextualității
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
universului de care aparține acum. Vasul va pleca către Anglia fără acest om al vechii lumi pentru care America deschide pagina noului său destin. Deșertul Dacă pentru Hugo Pratt deșertul înseamnă marșul lui Koinski dinspre Libia spre Cornul Africii, la Dino Battaglia, în Legionarul, el se suprapune peste spațiul Saharei și întinderea punctată de oaze și forturi a Algeriei franceze. Se simte în acest teritoriu o vibrație particulară a aerului, vibrație pe care o captează imaginile lunare și contorsionate ale peisajelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca și la Battaglia, locul ce facilitează intâlnirea cu eul adânc ascuns sub epiderma civilizației. Din deșert se ivesc demonii și aici înfruntă moartea cei care nu mai au altă speranță decât zidirea în acest mausoleu de nisip. Textul lui Dino Battaglia revendică pentru banda desenată unul dintre obictele culturale mitologice ale modernității. „Legiunea Străină” nu este doar un corp de elită - ea devine, odată cu literatura de consum și cu nașterea cinematografului, prezența din care iradiază misterul existenței neîmblânzite și al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lea n-a fost prea încântată când am început să-mi pregătesc trusa pentru călătorie. S-a dus la Rahela și i-a zis: - De ce n-o iei pe Inna cu tine la regină? De ce vrei s-o iei pe Dina de lângă mine tocmai acum când trebuie să culegem măsline? Mătușa mea a ridicat din umeri: - Știi că Inna nu mai poate să meargă așa departe cum e orașul. Dacă vrei să iau o scalvă cu mine, așa o să fac. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Stere și pe Hristu. 4.3 și 4. Lena și Bocea au murit de mici. 4.5. Hristu, ucis pe front, În Rusia, la 31 de ani, În 1941, n-a lăsat urmași. 4.6. Tudora (Ora), căsătorită cu Dina Piștalu (Caraolan), i-a născut pe Lenuța, Gheorghe (profesor de sport) și Panait (Iota). 4.7. Coli Carastere locuiește În Constanța cu fiii săi Naci și Hristu. 5. Moșul GHEORGHE, căsătorit cu MARIA DICEA, a avut un fiu, STERE, și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Pe măsură ce miști cursorul observi că apar și exemple de romane situate la nivelul respectiv. acum te-ai oprit la nivelul 65, deci ești în familia de originalitate reprezentată de oscar Wilde, Franz Kafka, maurice Ponce, Haruki murakami, Bohumil Hrabal și Dino Buzzati. Felicitări. ai optat pentru o familie de scriitori care au mult spirit și umor, care amestecă fantasticul cu oniricul, gustul pentru absurd și insolit cu o imensă capacitatea de observare a realității în profunzime. trecem acum la faza propriu-zisă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
1996, p. 146. 4 Sociologul român d( observa(iei un sens diferit, mult mai larg decît cel pe care-l folosim noi ast(zi. Pentru a cunoa(te mai bine opera (i cercetarea renumitului sociolog, a se vedea O. B(dina, Dimitrie Gusti. Contribu(îi la cunoa(terea operei (i activit((îi sale, Editura (tiin(ific(, Bucure(ți, 1965. 5 V. Miftode, Metodologie sociologic(. Metode (i tehnici de cercetare sociologic(, Editura Porto-Franco, Gală(i, pp. 126-142. Sociologul ie(ean face o
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
povestire de un milion de dolari, iar dacă totuși i-a ieșit de un milion de dolari, atunci nici măcar un milion de dolari nu mai reprezintă mare lucru pe lumea aceasta... Acum două luni, către seară, sună emoționant telefonul. Era Dina și spune: "Costache, vino pentru ca să mă iei de aicea!" Mă duc eu să o iau, dar nu știu de unde. O caut îmbujorat prin tot orașul și dau peste ea tocmai la baia publică, unde se spăla și plângea. Cică ăla
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în care o așteptasem pe ea. M-am străduit să-mi potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie străină. Adusese de undeva o oglindă, o sprijinise de poșetă, purta hainele Dinei și era o femeie străină de tot. Era atât de schimbată, încît dacă aș fi întîlnit-o la Polul Nord - și acolo aș fi avut timp și m-aș fi uitat foarte bine la ea - n-aș fi crezut-o asemănătoare cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colorată, tăiată pe margini cu foarfecele și atârnase la geam de două sfori sticle pline pe jumătate, să vadă curioșii ce fel de marfă vinde. Cărase cu Grigore nuiele și împletiseră împreună un șopru deasupra ușii. Acolo se tolăneau vara dinii la umbră și beau căruțașii. Mai cumpără un petromax, tot pe băutură, de la un mușteriu cu nărav, și seara lumina lui trăgea oamenii ca ața. Cu timpul învățară și șoferii drumul cârciumii. Ăștia aveau bani și nu se uitau. Vestea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putredă luci. Peste groapă trecură brabeți. Auziră lunecarea tăcută a gunoaielor pe rfpi. Cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape. - Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]