788 matches
-
Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul. Principiul și regulile guvernului evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăși, să luminăm situația prin comparații și deducții. Voi formula deci sistemul nostru din punctul vostru de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
decât ei înșiși, că inițiatul chiar dacă e un prost poate guverna, pe câtă vreme mulțimea de inițiați, chiar plini de geniu, nu înțelege nimic din politică. Toate aceste considerații nu au răsărit în cugetul creștinilor; totuși pe aceasta se bazează principiul guvernului dinastic; tatăl transmitea fiului secretele politice, necunoscute înafară de cercul membrilor familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu poată trăda secretul. Mai târziu sensul transmiterii ereditare al adevăratelor principii ale politicii s-a pierdut. Succesul operei noastre a fost mărit prin aceasta
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pe aceea a suveranului însuși, cel puțin pe aceea a dinastiei într-un viitor apropiat. După aparențele observate în mod serios, conducătorul nostru nu va face uz de puterea sa decât pentru binele poporului, nicidecum pentru foloasele sale personale sau dinastice. De aceea, observând această bună-cuviință, puterea sa va fi respectată și ocrotită prin oamenii săi înșiși; ei îl vor adora cu gândul că binele fiecărui cetățean depinde de el, fiindcă de el va depinde orânduirea economiei sociale... A păzi pe
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
elibera de toate puterile și de toate relele. Sumar: Întărirea rădăcinilor regelui David. Pregătirea regelui, îndepărtarea moștenitorilor direcți. Regele și cei trei inițiatori ai săi. Regele-destin. Ireproșabilitatea moravurilor externe ale regelui evreilor. Voi trece acum la mijlocul de a asigura rădăcinile dinastice ale regelui. Ne vor conduce aceleași principii care au dat până în zilele noastre înțelepților noștri conducerea tuturor afacerilor mondiale. Noi conducem gândirea întregii umanități. Mai mulți membri din rasa lui David vor pregăti pe regi și pe moștenitorii lor, alegând
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
din instituțiile sale, doar fragmentar din argumentele și obiectivele strategiilor militare, dar foarte mult spiritual (de aici și moștenirea valorilor religioase), românii mai curînd și-au perpetuat propriile soluții politice, și-au predat unii altora, cu puține întreruperi, deseori ne-dinastic (o problemă pe care nici basilëìa nu a reușit să o controleze, cel puțin în primul mileniu) − primatul menținerii independenței creștinilor ortodocși, apelând la modelele proprii de întemeietori de civilizație și renunțând la a mai invoca o influență
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au fost atât cantitative, cât și calitative. Sursele naționalismului moderntc "Sursele naționalismului modern" Până la războaiele napoleoniene, numai unele grupuri de dimensiuni foarte reduse ale populației se identificau cu politicile externe ale națiunilor lor. Strategiile nu erau politici autentic naționale, ci dinastice, iar identificarea se realiza mai curând cu puterea și acțiunile unui monarh decât cu cele ale unei colectivități ca națiunea. După cum spunea Goethe într-un important pasaj al autobiografiei sale: „Toți eram atașați de Frederic șcel Mareț, dar ce simțeam
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
globului, iar armonia lor nu a fost niciodată întreruptă de vreo națiune civilizată”. Odată cu războaiele napoleoniene începe perioada politicilor externe și a războaielor naționale - adică identificarea majorității cetățenilor unei națiuni cu puterea națională și politicile naționale, și nu cu interesele dinastice. Talleyrand semnala schimbarea când îi spunea țarului Alexandru în 1808: „Rinul, Alpii și Pirineii sunt cuceririle Franței, iar restul - ale împăratului. Ele nu valorează nimic pentru Franța”. Până la declanșarea primului război mondial, era îndoielnic în ce măsură se regăseau membrii partidelor socialiste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un efect deteriorant pentru moralitatea internațională. Deteriorarea este accentuată în plus de implicarea emoțională a marilor mase de populații ce luptă în războiul modern. Așa cum războaiele religioase ale secolelor al XVI-lea și XVII-lea au fost urmate de războaiele dinastice ale sfârșitului de secol XVII și din secolul al XVIII-lea și așa cum ultimele au produs războaiele naționale ale secolului al XIX-lea și începutului de secol XX, la fel războiul tinde să revină în vremurile noastre la tipul religios
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simțământ de loialitate față de monarh), fie pentru plata, influența și gloria pe care acesta le-o făgăduia. Dorința de câștig material a întreținut în această societate aristocratică mai ales o legătură comună care era mai puternică decât legăturile de loialitate dinastică sau națională. În felul acesta era indicat și uzual ca un guvern să-i plătească ministrului de Externe sau diplomatului unei alte țări o pensie, adică o mită. Lordul Robert Cecil, ministrul reginei Elisabeta, a primit o astfel de pensie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la un conflict aproape continuu de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea sau pe cele care au ațâțat Marea Britanie și Prusia împotriva Franței în secolul al XVIII-lea. Aceste probleme erau extinderea teritorială și competiția dinastică. Atunci erau în joc o creștere sau o descreștere a gloriei, bogăției și puterii. Nici „modul de viață” austriac, nici cel britanic, francez sau prusac - adică sistemul lor de credințe și convingeri etice - nu erau în joc, cum sunt astăzi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la Colegiul francez de război, a rezumat astfel vechiul război și noul tip de război total. Cu adevărat începuse o nouă eră, una în care războaiele naționale absorbeau în luptă toate resursele unei țări, care nu se purtau în numele intereselor dinastice sau pentru cucerirea și posesia unei provincii, ci, în primul rând, se purtau în numele apărării sau propagării unor principii filosofice și apoi al principiilor de independență, unitate și avantaje imateriale de diverse feluri. Acestea erau menite să potențeze interesele și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cărui desfășurare era reglementată de anumite reguli morale și legale, dar dreptul de a-l declanșa era în totalitate la dispoziția morală și legală a tuturor statelor. Din această perspectivă, războiul reprezenta un instrument de politică națională și mai ales dinastică, menit să fie folosit alternativ sau simultan cu diplomația, după cum hotărau conducătorii. Era evident imposibil ca masele de oameni să se identifice în totalitate cu un astfel de război. Pentru o asemenea identificare era nevoie de un principiu moral care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de aventură și de bani. Pe de altă parte, războiul total este purtat cu națiuni în armate pătrunse de credința în justețea războiului purtat. A fost logic ca, odată cu încheierea perioadei napoleoniene și restaurarea dinastiei Bourbonilor și a politicilor externe dinastice, recrutarea să fie abolită în Franța, pentru a fi restabilită doar în perioada celei de-a Treia Republici. Legea din 1793 a reprezentat pentru Franța ceea ce au însemnat legile din 1807 și din anii următori pentru Prusia. Acestea au abolit
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
0,58%, iar minimul de 0,01%. În perioada 1790-1819, care corespunde aproximativ războaielor napoleoniene, acest procent crește abrupt la 1,48, 1,19 și, respectiv, 1,54, iar apoi scade în perioada 1820-1829, care coincide cu revenirea politicilor externe dinastice, la minimul de 0,001. În timp ce datele pentru restul secolului al XIX-lea se încadrează în imaginea generală a întregii perioade, datele pentru cel de-al doilea deceniu al secolului XX, perioada primului război mondial, urcă la un maxim istoric
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sistemului modern de state timp de un secol și jumătate și încă nu și-a pierdut din putere. Acest al doilea element este naționalismul. Ideea naționalismului, evocată de Revoluția Franceză și purtată de cuceririle napoleoniene prin Europa, amenința principiul legitimității dinastice, care guvernase sistemul modern de state și stătea încă la baza acordurilor de pace din anul 1815. Convergența acestor experiențe la începutul secolului al XIX-lea și răspândirea lor dinamică în arena politică, din cauza șocului războaielor napoleoniene, au oferit energiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
procesul de desacralizare a legitimității monarhice. Este vorba despre hazardul eredității, care nu garanta cea mai bună selecție și, în al doilea rând, despre endogamia practicată de familiile regale, ceea ce favoriza transmiterea unor maladii ereditare. Pentru a înțelege delegitimarea puterii dinastice, se cuvine să examinăm trăsăturile psihologice ale celor care încarnau puterea, adică monarhii. De bună seamă, ei nu erau singurii responsabili pentru deciziile luate, întrucât erau înconjurați de militari și de personaje politice puternice, ca și de membrii ai propriilor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
înconjurați de militari și de personaje politice puternice, ca și de membrii ai propriilor lor familii, ca și de deținătorii pozițiilor-cheie din administrația centrală. Toți istoricii subliniază influențele și presiunile exercitate de către toți aceștia asupra personajului central, asupra deținătorului legitimității dinastice. Trebuie subliniat totuși faptul că acest anturaj era recrutat și numit de către suveran și că, deși acesta din urmă nu decidea singur, nimic nu se făcea fără aprobarea sa formală. Suveranul avea ultimul cuvânt. Soarta a milioane de oameni, menținerea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Această boală ereditară scria Jean Bernard a provocat, din generație în generație, de-a lungul mai multor secole, nebunii, paroxisme, suferințe, moarte. Tulburările mentale ale principilor au adus dezordinea statelor. Mișcarea unei molecule de sânge a guvernat imperii"11. Familia dinastică austriacă nu a fost atinsă de aceste maladii ereditare, dar în istoria ei există mai mulți principi, cărora, după spusele istoricilor, le "lipsea discernământul". Ceea ce spun istoricii e și mai bine evocat de către pictori, care se străduiau să facă portrete
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
politică internă a țării, bazat, în egală măsură, pe prestigiul și simpatia populară a regelui Ferdinand. Acesta a reușit să aplaneze problemele politice, însă nu a avut același succes și în ce privește propria sa familie, confruntându-se cu așa-numita criză dinastică. În luna august 1918, prințul moștenitor Carol și-a părăsit regimentul și a plecat la Odessa unde, la 31 august/13 septembrie 1918, s-a căsătorit cu Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino, provocând astfel prima criză dinastică. Prima măsură a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
așa-numita criză dinastică. În luna august 1918, prințul moștenitor Carol și-a părăsit regimentul și a plecat la Odessa unde, la 31 august/13 septembrie 1918, s-a căsătorit cu Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino, provocând astfel prima criză dinastică. Prima măsură a regelui a fost arestarea prințului și trimiterea sa la mănăstirea Horaița, județul Neamț, pentru 75 de zile, după care a inițiat măsuri de anulare a căsătoriei, care contravenea Statutului Casei Regale. Continuând în atitudinea de frondă față de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală influența puternic relațiile dintre ei. După moartea lui Mihail, aspectul acesta avea să capete o importanță și mai mare. În 1875 și 1876, Muntenegru s-a aflat firește în centrul evenimentelor. Refugiații din Herțegovina au trecut granița, iar voluntarii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
procentaj din celelalte. Folosirea poliției și apelarea la o serie de alte măsuri de represiune acordau o mai mare siguranță în privința victoriilor în alegeri. Liberalii erau ajutați și de faptul că liderii lor colaborau bine cu regele. Existau totuși probleme dinastice. Carol, moștenitorul tronului, avea o viață particulară dezordonată și stabilise ceea ce avea să fie o relație remarcabil de durabilă cu o femeie, Magda Lupescu, care era sursa unor permanente controverse. Din cauza acestei situații, în ianuarie 1926 a fost desemnat ca
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Narses și Belisarie. Flota îi este fără rival în Mediterana și-i permite să pornească și să întrețină expediții îndepărtate. Puternic, în virtutea acestui arsenal militar, a calmului relativ (și foarte provizoriu) care domnește la frontiera cu perșii și a disputelor dinastice care slăbesc regatele barbare, Iustinian poate, începînd cu 533, să-și lanseze ofensiva împotriva fostelor teritorii romane din Apus. Mai întîi în Africa, unde regatul vandal este distrus în urma victoriilor lui Belisarie și unde este reinstaurată o administrație romană după
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
geograf și enciclopedist; Nikephoros II Focas (963-969), loan I Tzi-miskes (969-976) și mai ales Vasile II (976-1025), învingător al bulgarilor și poate cel mai mare dintre împărații bizantini. Să trecem la importanța operei interne, marcată de o regularitate a succesiunii dinastice și o întărire a statului. Puterea împăratului autocrat, campion al ortodoxiei religioase, se afirmă din ce în ce mai mult, simbolizată printr-un ceremonial riguros codificat. Împărații macedoneni sînt, pe de altă parte, preocupați de pericolul pe care-1 constituie, atît pentru echilibrul social, cît
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cel de-al doilea trebuind să se supună celui dintîi. Acestui fundament teologic al puterii, i se adaugă, pentru ottonieni, sprijinul necondiționat care le este acordat de o ierarhie ecleziastică total supusă împăratului, ajutorul orașelor și posesiunea unui vast domeniu dinastic în regiunile Rinului și Mainului, în Saxonia, Franconia, Lorrena, Italia și în teritoriile obținute la est de la slavi. În timpul domniilor lui Otto II (973-983) și Otto III (996-1002), domnii separate de lunga regență a Theophanei, imperiul cunoaște mari greutăți, împăratul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]