513 matches
-
sărbătoare/ Bun este-acolo un pahar cu vin/ și bine-i să râzi câteodată/ c-un bun prieten să povestești/ Despre iubirile de altădată" ("Cântec de primăvara"). Această întoarcere la un principiu vitalist nu se face cu entuziasmul acela dezmărginit, dionisiac, din poemele de tinerețe ale lui Lucian Blaga, nici cu gingășia miniaturală a panteismului arghezian. Tentativa ridicării la cer e intuită de Ioan Alexandru ca și de T. Arghezi ("Cărticica de seară"), în principiul formativ al individuațiilor din toate regnurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ritatea miilor de unde și sânul mării infinit, exprimând ideea că oamenilor le este hărăzită doar clipa cea repede din infinitul vieții fără de sfârșit. În același timp, refe rirea la sufletul ce le pătrunde asociază existența umană cu afectele și instinctele (dionisiacul). Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat, semnificative pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume Secvența a doua se află întro relație de opoziție cu imaginea dezolantă a lumii trecătoare, fiindcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
treilea arhetip, Soarele, reprezintă conștiința universală, „Unul divin“ al cunoașterii absolute. Poezia își structurează astfel viziunea pe trei planuri simbolice. Planul inferior, al unei lumi vegetative, biologice, este reprezentat prin Crypto, mirele poienii, structurat pe principiul „pământ“, definit prin cunoaștere dionisiacă, prin Eros. Planul median, al unei lumi ordonate prin puterea rațiunii, lume de o coerență și transparență cristalină, este figurată prin ținutul boreal, mitica Hiperboreea. Lumea din care preacumintea Enigel își începe călătoria spre Soare este definită prin cunoaștere rațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări (Plângi, preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare. Deznodământul poveștii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Tommaso di Campanella care a ispășit pentru propriile idei 27 de ani în temnițele Inchiziției din Calabria și Campania. Pregnante pagini despre romantism scrie autorul, "incandescenta totalitate a gândirii și sentimentelor" fiind atinsă de Nietzsche, precursorul decadentismului, sintetizatorul apollinicului cu dionisiacul, al cultului violenței (figura arhetipală a războinicului, heroic fantasy) cu raționalitatea frumuseții geometrice (conștiința propriei tragedii). Caius Dobrescu se desparte succesiv de spiritul fin de siécle, de individualismul inflamat estetic, de avangarda corporatistă legată de mișcările totalitare, de cultura politică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
uneori chiar mediocru în aseptica sa decență, Lucian Raicu descifrează în romanele genialului german (începând cu "Casa Buddenbrook" și terminând cu "Alesul") marea sinteză între spirit și trup, sănătate și boală, doliu și sărbătoare păgână a împreunării, nuntă și moarte, dionisiac și thanatic, Originalitate și Teorie vertiginoasă. Atenție, însă: nu totul este permis și nici măcar Geniului nu i se-ngăduie totul. Personaje bulversate fie de o ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei umane între contemplația apolinică și trăirea dionisiacă se rezolvă prin armonizarea lor; ideea devine "muzică a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al unei lumi mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic opus structuralismului; 15. Aspirații supra-individuale ale eului: dionisiacul (în Poemele luminii), panismul (în Pașii profetului), exhatologia expresionistă (În marea trecere); 16. Cosmicismul intact (natura, oamenii, elementele, divinitatea); 17. Elanuri titanice, în stare să cucerească cerul, pământul, să stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
critica românească. El încearcă să facă o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul (concepte călinesciene). În "Filozofia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mitul este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
provocării (care putea duce la refuzul de a participa la război, chiar cu riscul dezertării și al consecințelor sociale inevitabile). Iar dacă Nietzsche pătrunsese cu chiu cu vai în universul filologilor epocii (faimoasa teorie bazată pe opoziția dintre apolinic și dionisiac devenise un loc comun pentru diverse discuții despre poezie, mai ales la asistenții fără fler în analiza stilistică sau prea comozi pentru a urmări procedurile stricte derivate din lingvistica structurală), valorificarea "sportivului" din filosoful german (fie el și numai la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile pragmatice ale existenței. Una este apolinică, cealaltă este dionisiacă. Două terapeutici converg către fată. Una este terapeutica ascensională, cealaltă este una descensională. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nacela salvatoare Luceafărul propune „scheme axiomatice ale verticalizării” dimpreună cu o „practică ascensională. Altfel spus mijloace de a atinge cerul. Am atins
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și echilibrat la mijloc de drum, "expatriat" ce a depășit, deopotrivă, resentimentele abandonului civilizației materne și șocul cultural al integrării în universul de adopție. Primăvara... descrie "fantasmele" celui care își trăiește propria libertate ca pe un "delir" din vechile rituri dionisiace de inițiere. Franța nu are constrîngeri pentru Miller, toate îi sînt accesibile, supunîndu-i-se ca sub magia unui act sacerdotal. Bineînțeles că o astfel de lume ideală nu există decît în mintea celui "evadat" din spațiul nativ al limitărilor nenumărate. Tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unui alt tip de logică, cea a schimbului simbolic, pe care el vrea să o reabiliteze, cel puțin ca indiciu al fixării în coordonatele raționalismului occidental, care nu poate controla situații în care imperativele utilitaristo-economice dispar într-o nietzscheană energie dionisiacă a jocului, sfidării și a sărbătorii. În raport cu modelul lui Saussure de înțelegere a arbitrarietății semnului, Baudrillard preferă viziunea lui Benveniste, ce situează caracterul arbitrar între semn și referent, salvând astfel organizarea sa internă, cu precizarea că, din punctul său de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 89. 184 A de vedea Steven Connor, op. cit., p. 154. 185 Comentând această afirmație, Connor consideră că poziția teoretică a lui Hassan "presupune o imaginare a postmodernismului, în parte, asemenea unui virus dionisiac din interiorul modernismului, care îl ademenește spre limitele nebuniei și autodizolvării, și, în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de energie frustă, de "barbarie" și de biologie pură, darwiniană, "cultura spaimei" făcând parte din această cămăruță culturală de substrat, unde mai găsim instinctele sau primitivismul, asocialul și abisalitatea, "domenii" pe care Kierkegaard și Nietzsche le vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alte popoare supuse sovieticilor, s-au eliberat și s-au alăturat țărilor cu regimuri liberale. Demonstranții Capitalei scandau atunci lozinca "Vrem să intrăm în Europa", în numele aceleiași apartenențe la Europa pe care o amintea M. Eliade în 1953: "Căci Thracia dionisiacă și Grecia orphică, Roma imperială și creștină, în această parte a Europei, s-au întâlnit și și-au plăsmuit cele mai de seamă valori". (2a, p. 150). El mai arăta că, între timp, și Europa (de Vest), Asia și alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui Rodolphe Rapetti, Böcklin "privilegiază aspectele violente ale fabulei, la care adaugă ceea ce-i inspiră o vis comica unică în timpul său"71. Pentru Hans Henrik Brummer în "The Böcklin Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile, a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită și parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adormit la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă, jovialitatea etilică, impudoarea dezinhibată, bucuria vieții și, ca expresie a lor, senzualitatea. Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici o tensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși de puțin dintre instrumentele foclorice românești, pentru aceasta pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al unei poezii care corespunde unor armonice apolinice în reprezentările clasice, în arta simbolistă a unui Klimt, Von Stück, Jean Delville, Alexandre Séon etc. lira devine simbolul unei vocații tragice a artistului sacrificat pe altarul propriei sale arte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
planuri ontologice, ea face trecerea de la o expresie a demoniilor eminesciene, de la beția simțurilor, la forma lor spiritualizată: poezia și înțelepciunea. Am putea spune că în spirit nietzschean, Himera, expresie a inspirației poetice, este cea care mediază între apolinic și dionisiac, care, așa cum credea filosoful german, au prezidat nu doar la nașterea tragediei, ci și a culturii moderne. Sensul sacrificial se regăsește simbolic în această osmoză superioară, având ca expresie capul poetului, adică vizionarismul propriu creației artistice. Fritz Storck realizează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]