737 matches
-
fie, sau fusese la origină unealta principală a vieței, deci a binelui și răului. De aceea când întîlnea binele și răul, credea că el e de vină. El, mai-marele! Feminista Nory se zburlea. Era între ele, pe acest subiect, o discordie neîncetată. Nory ar fi convenit bucuros că bărbatul e de vină, dar nu putea primi ca el să fie mai-marele. Asta nu! Mini acum surâdea, cu ochii aiurea. Aiurea în spațiu și timp. Un spațiu și timp ce erau apropiate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini crezu că e vorba de Mika-Le, dar Elena începu a recapitula, cu mult parapon, sentimentele ei filiale pentru Doru, buna lor înțelegere de totdeauna și conchise că nu ar fi putut crede niciodată că ar putea exista între ei discordie, că nu admitea o ceartă între tată și copil, cu atât mai puțin între ea și Doru, dar că viața e așa de aspră, încît te aduce la cele mai crude extremități. Era mâhnită cum nu fusese niciodată. - Te-ai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timp, Toshimitsu - cu mult timp înainte de a fi devenit vasal al clanului Akechi - servea clanul Saito. După ce trăise ca ronin, Yusho devenise artist, citând căderea provinciei Gifu ca motiv al acestei alegeri. Toshimitsu, însă, renunțase la loialitatea față de clanul Saito. Discordia care se întețea între Toshimitsu și foștii lui stăpâni se manifesta chiar și în fața lui Nobunaga, iar disputele se desfășurau aproape ca și cum i-ar fi cerut să fie judecătorul lor. Acum, însă, toată lumea uitase poveștile care stârniseră atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dumneavoastră moșii și de castelele vasalilor dumneavoastră. Prin urmare, nu numai că e izolat geografic de Hideyoshi, dar va fi nevoit și să-și lase soția și copiii ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie între dumneavoastră, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a slujit cu credință în tot timpul îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani în urmă, când era un samurai tânăr în Kiyosu, Seniorul Inuchiyo avea reputația de a fi sălbatic. Dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în situația dată. Cei doi emisari discutau, destul de neliniștiți, situația. Evident, în gândurile lor negre figura și inamicul, Hideyoshi, dar la fel apăreau și dușmanii lor vechi, membrii clanului Uesugi. Dacă, pe lângă aceste pericole, se mai adăuga și amenințarea unei discordii între clanurile Shibata și Tokugawa... Nu puteau decât să se roage ca așa ceva să nu se adeverească. Dar iuțeala schimbărilor întrece întotdeauna temerile imaginare ale unor oameni atât de timizi. Cam pe când mesagerii ajunseră înapoi la Kitanosho, promisiunile făcute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Motivul nu era greu de ghicit. Clanurile Shibata și Uesugi purtaseră încontinuu bătălii sângeroase, ani în șir, când cucerind pământurile unul de la altul, când pierzându-le din nou. Era de așteptat că acum Katsuie se gândea să medieze acele vechi discordii, pentru a-și putea concentra toate puterile asupra confruntării cu Hideyoshi. Dar încăpățânarea și mândria lui făceau improbabile șansele de a reuși să ducă la îndeplinire o strategie atât de subtilă. La două zile după ce trimisese în miazănoapte scrisoarea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră amândoi, iar Hideyoshi spuse: — Ascultă la asta, Inuchiyo. Se pare că femeile un uită ușor vechile discordii. Mai vorbești și azi despre felul cum te „împrumutam“ ca să mergem la băutură. Înapoind ceașca de ceai, râse din nou: — Dar azi e puțin mai altfel decât în trecut, iar dacă doamna nu e de altă părere, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
locul unde stătea înenuncheat Shonyu, îi șopti: — Între Hideyoshi și Nobuo ar trebui să fie o strânsă înțelegere, indiferent ce fel de bârfe bântuie prin lume. Dar, la o adică, se prea poate ca între ei să existe și o discordie serioasă. Gamo îl privi lung pe Shonyu, care dădu viguros din cap. — Uită-te cum stau lucrurile de la moartea Seniorului Nobunaga încoace, spuse Gamo. Majoritatea oamenilor sunt de părere că, după reinstaurarea păcii, Seniorul Hideyoshi ar fi trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum s-ar fi înțeles dinainte - și nu mai veneau deloc la Nagashima. Acest lucru nu făcea decât să încurajeze zvonurile și să agraveze neliniștea de pe tot cuprinsul provinciei. Adevărul rămânea dificil de descoperit, dar nu încăpea nici o îndoială că discordia dintre Nobuo și Hideyoshi se stârnise din nou. Centrul furtunii era statutul lui Nobuo și părea să existe un om pe care se putea bizui. Nobuo era conservator din fire și credea în eficacitatea comploturilor și a stratagemelor secrete. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se întorsese, în cele din urmă, în tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul slab al armatei aliate. Mai mult decât atât, principalul susținător al acelei mari bătălii fusese Nobuo, nu Ieyasu. Nobuo îi vorbise lui Ieyasu despre cauza datoriei, iar seniorul din Mikawa se ridicase în ajutorul lui. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Târgul Boilor, prețăluite la 150 de lei. Casele fiind acum la mâna lui Mihăl hahamul, acesta le vinde la 11 iunie 1752 (7260) unui oarecare Ianachi. --Acum o să ne întâlnim cu un fapt de nedorit. Neînțelegerea între frați. Mărul discordiei erau niște case rămase lor moștenire. Dovada o avem la 17 ianuarie 1796, când Vasile, împreună cu fratele său Nicolai, “fiociorii lui Ștefan Lupeș pastramagiu”, pentru că nu se înțelegeau asupra caselor moștenite, întocmesc un zapis pentru Dumitrachi grămăticul, care a cumpărat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mele cuvios rugătoriului nostru Pricopii arhimandrit și egumen de la... mănăstire Galata... să aibă a lua mortasipie de pe vitele ce s-or vindi la vreme iarmaroacelor ce să fac la Târgușor, după hrisoavele domnești... Într-alt chip să nu fie”. Afară de discordia pe care o avea cu mănăstirea Frumoasa, peste mănăstirea Galata din Deal a mai dat o nenorocire... Care ar fi aceea? Din lipsa de grijă a „rugătorilor noștri”, s-a întâmplat „ardere de foc” înăuntrul mănăstirii Galata. Asta o aflăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre femeile care trăiesc În spatele draperiilor”. „În vechime, scrie Nizam, soția unui rege a căpătat o mare putere asupra acestuia, iar de aici s-au născt doar discordie și necazuri. N-am să spun mai mult, pentru că oricine cunoaște, În alte epoci, situații asemănătoare.” El adaugă: „Pentru ca un gând să fie dus la Îndeplinire, trebuie să se facă altceva decât spun femeile”. Cele șase capitole care urmează sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria mea de faianță ar ajunge numai cioburi. Ce coșmar...ce coșmar! Doctrina asta ar putea fi un succes doar dacă aș reuși să conving întreaga lume de forța ei. Da! O filozofie bazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu pot atrage poporul după ei. Iată de ce acela care îl atacă pe sultan trebuie să știe dinainte că va întâmpina o rezistență masivă, așa încât este preferabil, pentru el, să se bazeze mai mult pe propriile lui forțe decât pe discordiile care ar exista între ceilalți. Dar, în cazul în care sultanul ar fi învins și nimicit în lupte, în așa fel încât să nu-și mai poată reface armatele, nu mai trebuie să te temi decât de urmașii care ar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
tuturor celorlalți, așa cum s a realizat ea la apărarea Ferrarei; iar, pentru a l ține în frâu pe papă, marile puteri se foloseau de nobilimea romană, care, fiind împărțită în două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și, fiind mereu cu arma în mână și gata de luptă, chiar sub ochii papei, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și, cu toate că uneori se ivea câte un papă curajos, cum
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
au fost totuși două lucruri care i-au oprit de a o face: în primul rând, prestigiul mare al Bisericii, care îi speria, și, în al doilea rând, faptul că nu aveau cardinali ai lor, deoarece aceștia erau întotdeauna izvorul discordiilor grave care se iscau între ei. Într-adevăr, aceste două partide nu vor ajunge niciodată la o înțelegere atâta vreme cât vor avea cardinali; deoarece ei sunt aceia care, la Roma și în celelalte părți, întrețin partidele averse, iar ei, feudalii aceștia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu vor ajunge niciodată la o înțelegere atâta vreme cât vor avea cardinali; deoarece ei sunt aceia care, la Roma și în celelalte părți, întrețin partidele averse, iar ei, feudalii aceștia, sunt nevoiți să le apere; astfel se nasc, din ambiția prelaților, discordiile și tulburările dintre feudali. Sfinția sa papa Leon a găsit, așadar, un stat pontifical foarte puternic, și se poate nădăjdui că, dacă ceilalți l-au făcut mare prin puterea armelor, el îl va face glorios și demn de respectul tuturor prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
trăiesc în preajma ta, în statul pe care tu îl stăpân ești mai dinainte. Strămoșii noștri, și mai ales aceia care erau socotiți înțelepți, obișnuiau să spună că Pistoia trebuie stăpânită prin luptă dintre facțiuni, iar Pisa prin fortărețe. Ei întrețineau discordiile în unele provincii care le erau supuse, pentru a le stăpâni mai ușor. Cred că în vremurile acelea, când Italia era împărțită în două tabere, care atârnau aproape egal în balantă, era bine că se făcea astfel; dar nu mi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
în vremurile acelea, când Italia era împărțită în două tabere, care atârnau aproape egal în balantă, era bine că se făcea astfel; dar nu mi se pare că exemplul acesta ar trebui urmat și astăzi. Într-adevăr, nu cred că discordiile pot să ducă vreodată la un rezultat bun; dimpotrivă, când dușmanul se apropie, este sigur că un oraș în care cetățenii nu sunt uniți între ei va fi imediat pierdut; deoarece facțiunea cea mai slabă se va uni întotdeauna cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de motivele mai sus arătate, favorizau existența facțiunilor guelfe și ghibeline în orașele care le erau supuse. Și, cu toate că niciodată nu le lăsau să ajungă la încăierări sângeroase, ei alimentau totuși aceste neînțelegeri, pentru că locuitorii, fiind cu totul prinși în discordii, să nu se unească împotriva lor. Lucrul acesta n-a fost totuși, după cum s-a văzut mai târziu, spre binele lor; căci, învinși fiind la Vaila, o parte din orașele supuse lor au prins imediat curaj și le-au luat
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fără să bănuim că vom stârni, astfel, indispoziții, neplăcute mai ales pentru cel în cauză, venit la aeroport să ne ia. Organizatorii nu vor. Doresc, morțiș, să ne ducă în altă parte. Mă conving, o dată mai mult, că zâzaniile, invidiile, discordiile sunt, în exil, la fel ca în țară. Poate și mai accentuate, deoarece aici se manifestă în comunități mai reduse. Blandiana e jenată. Ezită. Mă întreabă în șoaptă: "Ce facem?" Băcanu nu zice nimic. Până la urmă, îmi iau inima în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare să fii sclav, deși situația prezintă și unele avantaje - securitate materială, calificare gratuită. Dar cuvintele dure ale lui Oorag sunt o dovadă că slavii tineri ar fi liberi să facă ce poftesc, iar asta ar constitui un motiv de discordie, dacă nu chiar un factor revoluționar pentru comunitate. Din nefericire, e adevărat că oamenii de rase diferite pot învăța treptat să trăiască împreună. Ieși, mulțumit că făcuse tot ce-i stătuse în putință în împrejurările date. Nu avea nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Laurence Médard Ca toate orașele mari, el consta din neregularități, schimbări, deplasări alunecoase, pierderi de ritm, ciocniri de lucruri și împrejurări, cu puncte de tăcere între ele, din străzi pavate și nepavate, dintr-o mare pulsație ritmică și din veșnica discordie și dislocarea oricăror ritmuri opuse și semăna în totul unui fluid fierbînd în clocote aflat într-un recipient alcătuit din materialul durabil al caselor, legilor, ordonanțelor și tradițiilor istorice. Robert Musil Omul fără însușiri 1 Mulțumiri Am fi dorit să
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]