6,039 matches
-
firesc care lipsește din păcate multor texte de astăzi. Modernității construcției și caracterului concentric al epicii - care îl face totodată pasionant la lectură și ușor de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă încît devine aproape transparență; și autorul posedă în cel mai înalt grad artă de a înregistra fluxul amestecat al gîndului, atît rostit cît și nerostit, pentru a arunca cititorului în chiar mijlocul procesului urmat de erou, la care parcă participa
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
aflase încă. "De unde știai?" "De la televizor! La Cannes, cînd a primit Palme d'or pentru Sailor și Lule, te-a sărutat pe gură în fața ziariștilor. Or, voi ați fost mereu de o discreție totală... Dacă, după cinci ani de conviețuire discretă, David vroia, dintr-odată, să arate lumii că te iubește, însemna că are ceva de ascuns!" Concluzia autoarei, căzute în admirația perspicacității unui bun regizor: "un bun regizor e cel care cunoaște resorturile profunde ale comportamentului uman"... Iată cîteva extrase
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
sever codificata formal și care, chiar prin tehnică reliefului, trimite către severitatea efigiei și către încremenirea în epura. În jurul ideii de maternitate că forma de sanctificare a carnalului, într-o compoziție care include planurile mari și volume de un figurativism discret, glosează Nicolae Miră, iar Dinu Câmpeanu în compoziția Aripi, monumentala și decorativă în aceeași măsură, definește volumul prin exploatarea controlată a suprafeței și repune enunțul tematic în dualismul sau originar. Dumitru Radu creează, în continuarea lui Dinu Câmpeanu, lucrarea cea
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
etaj care copiază identic parterul. În altă parte (Caiet pentru...), eroul intra într-un vechi conac boieresc alterat definitiv de stăpânii noului regim. Dintre figurile memorabile, unchiul Petrus, un puști năstrușnic până la bătrânețe reprezintă modelul secret al tânărului. Mama, fragilă, discretă și puternică deopotrivă, prezența clorotica, dar cu atat mai obsesiva, o amintește pe nemuritoarea doamna Compson din românul lui Faulkner. Un personaj fermecător, frate bun cu fabulosul Melchiade màrquezian și cu ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
consulte un psihiatru. Este o ironie-spectacol de foarte bună calitate, bazată pe paradoxuri și exerciții de reducere la absurd la fel de captivante că un numar de jonglerie. În românul Traversând Washington Square, ironia se transformă dintr-un spectacol într-o irizație discretă a fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
soției mele Carmen, care cu pricepere & stăruință, au stârnit aproape adormitul orgoliu auctorial." (s.m.) Iată o situație ideală în care orgoliul autorului se trezește după ce textele au fost produse și ușurează munca editorului. Și poemele produc aceeași impresie de contribuție discretă însă extrem de substanțială - cititorul se poate delecta cu o poezie de calitate fără a fi tulburat de șocuri novatoare, experimentale. Ioan Morar, Șovăiala, Ed. Brumar, Timișoara, 1999, 72p., f. preț
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
lectura unui actor german care mi-a făcut o puternică impresie. Citisem cartea lui Thomas Mann, ea figura deja între cele mai apropiate mie din opera scriitorului, însă abia ascultînd acea voce cu stranii inflexiuni de blîndețe și cruzime, cu discrete accente de compasiune și controlate stridențe de veritabilă răutate am înțeles ceea ce pentru mine constituie o marcă estetică și umană distinctivă a autorului. Și anume, neașteptata combinație de ironie, poate chiar cinism, și senină înțelegere a unui univers în care
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Thomas Mann parodia este o modalitate de a scrie prin care tradiția este în același timp lichidată și confirmată cu nostalgică iubire". Remarca mi se pare atît de importantă pentru că în ea stă, cred eu, actualitatea lui Thomas Mann. Un discret filon parodic, omniprezent, subminează autoritatea naratorului omniscient, aruncînd totodată valul unei ambiguități și a unui indefinit misterios asupra destinelor narate, a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
doar o impostură dureroasă. Atît și nimic mai mult. Dl Reichmann nu-și reneagă, cum se vede, duioșia față de Ceaușescu și comunism. în cuvintele altuia, îl face pe Antonescu responsabil, după ce, în cuvinte proprii, îl absolvise de vină. O schimbare discretă și tactică. Ceaușescu rămîne însă un simplu impostor. Vinovat de a ne fi provocat durere. Uimitor e că dl Reichmann are pretenția să fie luat în serios ca un intelectual cinstit. Poate la Le Monde. Nu la România literară.
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
a fi elaborată mai curînd pe muchia dintre biblicul alegoric și scepticismul modern. Un scepticism care își află confirmare într-o religie a suferinței și a implacabilului. Filozofia lui Roth, aflată la temelia personajelor sale, este cea a unui cinic discret care se luptă cu sine să devină încrezător. O filozofie a șovăielii și răzgîndirii, a indeciziei și amînării, deghizată permanent în stilistica fermă a tonului narativ, care istorisește calm și netulburat evenimente din mărunta existență a unei familii de evrei
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Dacă am privi mai bine, am putea observa că autorii care dau stabilitate marilor literaturi nu sînt vîrfurile de atac, nu sînt zgomotoșii existențiali, cu atît mai puțin orgolioșii nerușinați, păunii conjuncturilor istorice sau zdrențuroșii ostentativi, ci dimpotrivă, chiar acești discreți ai "lagunelor", "nisipurilor mișcătoare", acești oameni "de la fereastră" sau din "fotoliul verde".[...] Pentru a-și păstra memoria și identitatea, poezia română contemporană a avut nevoie de umărul stabil și puternic al seniorilor discreției. George Almosnino a fost și este unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
și altfel ș...ț Pentru prima oară intuia dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje la Partidul Comunist, precum și cea a demisiei lor. Desigur, simpatiile comuniste ale unor englezi poate părea azi o
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
lui Edward Behr Ultimul împărat, o expoziție de pictură chineză de secol XIX, Școala Shanghai. Nu sînt o cunoscătoare a artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă derutată de întîlnirea cu un univers estetic și mental atît de diferit. Unul dintre tablouri, creat de Zhou Xian în 1867 și intitulat " O sută de flori", a fost inspirat de o
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
a se îmbrățișa una cu alta, id est a sincretismului lor originar? Așijderea Șerban Foarță își suprapune nu o dată verbul decantat pînă la o frapantă personalizare cu cel al unor înaintași din cinul poeților. E o suprapunere pe cît de discretă pe atît de inevitabilă în acest "bulion de cultură" în care ne aflăm. Corzile lirei d-sale filologice emit sunete corespondente unor alte lire, ilustre, precum un omagiu și totodată precum o regăsire într-un trecut-viitor care-l fascinează pe
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența discretă a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării fulgurante din improvizațiile lui Petre Țuțea. în cazul acesta, însă, cum se explică faptul că sistemul filosofic însuși, atunci când a fost făcut cunoscut prin intermediul unor lucrări savante, nu s-a
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
cu actorii - se dovedește, de la prima încercare, un extraordinar regizor de film. Însuși Kevin Spacey, - copleșitorul interpret principal și, prin vocație, actor în primul rînd de teatru - a recunoscut că nu se aștepta "la imagini atît de frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera se mișcă relativ puțin, și totuși, imaginile au o pregnanta, o fosforescenta emoțională ieșită din comun (priviți, de pildă, imaginea soției, filmate din spate, cu mîinile îndepărtate, ca aripile unei păsări rănite, îmbrățișînd, la sfîrșit, hainele bărbatului, aliniate pe
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
de "lecturi": o prezență în același timp pasionat-devotată dar și cu stranii reticențe. Ultim capitol referitor la perioada 1974-1999 este o suită de portrete - Martin Walser, Ingeborg Bachmann, Thomas Bernhard, Max Frisch, Uwe Johnson - întotdeauna admirative, dar și cu o discretă necruțare, având la fiecare și rezerve. Emisiuni radiofonice, televizate, cursuri universitare de succes - Marcel Reich-Ranicki, supranumit "papă al criticii", e omul care nu știa să uite. Astfel că și în ultima mare dezbatere germană și americană a istoricilor în legătură cu problema
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și cursiv, de prisos s-o mai spun. Cărțile ei au acea sonoritate care e marca marilor povestiri: te somează să le citești, să cauți copii, vreun nepot sau
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ale viciilor de care aceste persoane sunt bănuite - cu o ancorare, desigur, în concret. Și aceasta având permanent în vedere principiul după care - se uită, sau se acceptă formal - orice reformă în planul mentalității începe la nivelul ei cel mai discret, cel al propriei mentalități. Nu e vorba atât de a cântări acele calități și defecte personale care înclină balanța la judecarea celuilalt, cât de faptul că - extrapolând întrucâtva cele spuse de I. Funeriu - nici unul dintre cei care au suportat realitatea
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
și impresia că autorul lor le socotește adevărul pe degete. Atâta interes trudit, pentru idei dintre care destule îmi păreau banale! Și cu toate acestea, spre final m-am simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din mici piese împrăștiate, atent cercetate și ca atare acum bine cunoscute. De unde această știință de a conduce textul, destul de rară - cel puțin la noi? (Să fie oare la mijloc școala nemțească
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
interesul major al poetului îl constituie viața societății în care se află implantat. Aceasta e prizată în fondul său, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultivă protestul vehement, revolta pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului. Iată un portret al Chișinăului actual, în care mondenitatea nu ezită a-și da în vileag valențele excesive, caricaturale, jocul (etern?) al formelor fără fond: "Feți și Cosînzene cu părul de aur merg la frizerii
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda un efect de cutie muzicală. Sunetul ce se naște la deschiderea mecanismului e desuet, încântător și grațios. Timpul supraviețuiește concentrat în note muzicale. O lectură indiferentă poate anula farmecul discret al acestei "boîte à musique".
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață de Mircea Martin, Pont Pubisher, Budapesta, 1998, 216 pag., 9500 lei.
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține, fermecat, lîngă el. Întreg românul lui Bruckner e construit din implicite jocuri verbale și paradoxuri logice, înserate într-o reflecție filozofica subtilă, discretă pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei oferte
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Andreea Deciu Craiul cîmpiilor (Editură Univers Enciclopedic, traducere Anda Maxim) este un roman mai degrabă neobișnuit în contextul operei autorului sau, scriitorul Isaac Bashevis-Singer. Sînt o cititoare pasionată a lui Singer, îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]