4,704 matches
-
Dumitru Stăniloae este exprimată și prin frumusețea și plasticitatea limbajului sau, teologia lui fiind o poezie, o doxologie a experienței apofatice a Dumnezeului Celui viu, aflat în dialog cu crația Sa. Viziunea filocalică despre lume, dincolo de cunoașterea raționalistă, coerentă și discursivă a creației, dincolo de intuirea sensurilor adânci ale rațiunilor divine din creație ne arată că experiența apofatică a lui Dumnezeu determină o reevaluare a relației cu lumea, contemplată acum dintr-o altă perspectivă. Am putea spune că demersul autentic într-o
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
ca într-un tufiș, adică al Cuvântului dumnezeiesc, Care în vremurile mai de pe urmă a strălucit din rugul Sfintei Fecioare și a petrecut cu noi prin trup". Taina adâncă a ființei lucrurilor este inaccesibilă unei minți robite de fascinația argumentărilor discursive, a demonstrațiilor analitice ce nu pot sesiza viul creației, caracterul iconic al lucrurilor. Lumea este o icoană ce se cere contemplată, nu explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
nu este atât de dramatică; este încă relativ departe acel spectru al Europei prospere, dar complet secularizate, propusă de către Papa Ioan Paul al II-lea, în anii 1980-90, spre a i se aplica un amplu program de evanghelizare . În privința logicii discursive, mai ales în plan teologic, este imperios necesar a se conștientiza pericolul exagerării unei formulări abuziv exteriorizate, specifică gnoseologiei postmoderne. Prin contactul nemijlocit cu tehnologia, s-a realizat o adevărată țesătură de mijloace de comunicare între specialiști, care sunt tentați
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
trece neobservată. Să le cercetăm, așadar, în aceeași ordine. În Miss Pogany, 1912-1913, (re)găsim laolaltă tema atelierului (metaforă pentru cronotrop), pânza vremii, o „cariatidă” (mai aproape de Modigliani), erosul platonic, subconștientul, cenzura, șahul cubist (ce trimite spre Picasso), memoria (fotografică, discursivă, culturală, intimistă) și „misteriosul” portret feminin, acea preferință a pictorului pentru Celălalt. Comparativ cu prima lucrare, Miss Pogany, 1930 îmi apare ca o „peliculă” mai epurată de detalii. Portret al unui alt model (aproape revuistic, după gustul meu), această a
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
unde s-au întâlnit cu asupra de măsură în aura luminoasă a unui talent de proporții uriașe nenumărate elemente alcătuitoare dimpreună ale unui tipar teatral emblematic pentru spațiul cultural autohton, dar și plurivalent, în egală măsură, sub raportul varietății lui discursive și a tehnicilor artistice întrebuințate. Discutăm, desigur, aici despre un ansamblu unitar sprijinit în genere pe naturalețe și spontaneitate, pe expresivitatea chipului și gestica adecvată rolului, pe vervă molipsitoare și elasticitatea construcției scenice, pe umorul jucat cu nerv și emoția
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
mai la îndemână tuturor operatorilor politici pentru propagarea actualei reforme globalizante (prin metode cunoscute de comunicare și PR) decât dezvoltarea în galop a segmentului mijloacelor de informare în masă, cele mai bune pentru unii arme cu tăișuri comandate la nivel discursiv în spațiul public. Interesant de analizat în contextul zilelor noastre ni se pare fenomenul de subordonare a instituțiilor mediatice, fenomen susținut cu râvnă și nesaț de întreaga plajă a reprezentanților politici ai Cetății, precum și gradul de metamorfozare a mesajului transmis
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
alta, din partea nu a Hydrei Poetice, după cum formula autorul poemului „Cimitirul marin”, Paul Valéry, poetul francez născut la Sète în 1871, ci a celei politicarde românești, că atât de clamatelor principii democratice (sperăm, nu doar la nivel de simplu segment discursiv) de către liderii acestui început de secol XXI li s-a însușit în mod corect sensul. Libertatea Omului contemporan și a presei nu trebuie să fie echivalate cu paravanul retoric fără de substanță al celor care dirijează azi lumea. Ambele forme de
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
produce o schimbare fundamentală, ca viziune, discurs și tematică. Se trece de la romanul fluviu de gen nobil, cu un anumit conținut liric, la romanul contemporan polimorf de scurt-metraj cu accent pe notele dramatice ale existenței și vieții, setrece de la limbajul discursiv clasic la folosirea în exces a limbajului paradoxal și eliptic cu note de absurd. Subiectele preferate cu cea mai mare cotă de atenție sunt cele care se orientează spre patologia socială, sexualitatea uneori lubrică, puterea politică, moartea, spionajul, războiul, ficțiunea
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
topos numit "Penalgezia", planetă populată de "penalgezieni", specializați în hoția de tip "trișpuială" (p.137), o veritabilă parabolă a societății românești contemporane. "Replierea" donquijotescă a lui Mircea Băduț are loc în momentul în care, depășind sfera literaturii, acesta schimbă registrul discursiv și tematic și se cantonează în sfera eseurilor științifice. Dacă în Manoli întâlnim un veritabil "tratat" de antropologie aplicată (a se vedea și discursul ciobanului ținut oii Miorița), eseurile științifice ale autorului conțin speculații pe marginea subiectului. Schimbarea de paradigmă
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
și a lumii una dintre vocile marcante ale epocii umaniste - ERASMUS ROTTERODAMUS. Se poate cu repeziciune observa, așadar, echivalența manifestărilor omului politic din cea mai de seamă perioadă renascentistă - și discutăm aici despre începutul de secol XVI evocat cu geniu discursiv binecunoscut de către gânditorul olandez - cu cele ale animalului politic din veacul contemporan nouă, care, spre deosebire de mulțimea hămesită de homo communicans, pare a fi acel personaj colectiv capabil a se exprima pe sine însuși numai între cadrele propriului său paradis pierdut
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
iară nu ușurătate, după cum aleșii neamului (cu imagini de sine date continuu la-ntors prin intermediul unor armate inutile, dar bine instruite de consilieri - „sculptori” devotați în nisipul râului, care curge neâncetat către vărsare, de statui politice fragile, compuse din bucăți demagogice discursive râșnite toate cu un nesaț înfiorător de fălcile mai mult umflate decât trase ale actorilor politici contemporani) procedează cu destinul fiecărui om în parte al acestei patrii prin legile cu semantică perfidă aprobate, uneori, tacit și în unanimitate, azi. Căci
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
poeziei pentru a exprima idei sau speră ca abia prin conceptualizare să ajungă la adevărata poezie, confuzia mijloacelor și pierderea funcției specifice subminează inițiativa lui. Conceptual modern al poeziei se constituie, în genere, prin renunțarea la sintaxa rațională, la gândirea discursivă în genere, evoluția de la simbolism la suprarealism se confundă cu o îndepărtare treptată de filosofie. Poezia modernă nu ni se pare a fi mai departe de filosofia modernă decât poezia romantică de filosofia romantică.Opoziția dintre poezie și filosofie nu
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
să fie amintit tuturor acelora care vor vrea să știe mai mult despre Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și Transilvania, sau de cetățile de apărare a Neamului, Hotinul, Cetatea Albă, Tighina, Soroca, Durostorul sau Caliacra. Deși scrie poezie, o poezie discursivă, limpede, de o uimitoare prospețime și modernitate, adevărata vocație a Doamnei Mariana Cristescu este publicistica, totdeauna ofensivă și de cele mai multe ori agresivă. Are o luciditate înspăimântătoare, al cărei fascicul îl plimbă asupra țării al cărei trup este sfârtecat, așa cum plimbă
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
identifică resorturile acestei gândiri de tip eretic în concepția lui Eunomiu. Acesta, încrezător în puterea minții umane, transformă teologia ca viață duhovnicească asumată în interiorul experienței eclesiale într-o tehnică a raționamentelor, într-un eșafodaj conceptual bazat pe argumente ale logicii discursive. Sfântul Vasile cel Mare este intransigent și arată foarte limpede înstrăinarea acestui tip de gândire de Adevărul Evangheliei trăit în viața sfințitoare a Bisericii. Eunomiu invocă învățătura Bisericii, însă este înstrăinat de cunoașterea împărtășită în Duh și Adevăr. El invocă
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
ca într-un tufiș, adică al Cuvântului dumnezeiesc, Care în vremurile mai de pe urmă a strălucit din rugul Sfintei Fecioare și a petrecut cu noi prin trup". Taina adâncă a ființei lucrurilor este inaccesibilă unei minți robite de fascinația argumentărilor discursive, a demonstrațiilor analitice ce nu pot sesiza viul creației, caracterul iconic al lucrurilor. Lumea este o icoană ce se cere contemplată, nu explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
condiții sau împrejurări constatăm și observăm că rațiunile dumnezeiești ale lucrurilor, legătura paradoxală a celor opuse și antinomice din creație, care asigură deodată unitatea și diversitatea lumii, păstrând distincțiile fără separare și departajare, nu pot fi sesizate printr-o cunoaștere discursivă (chiar dacă aceasta este justificată printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
condiții sau împrejurări constatăm și observăm că rațiunile dumnezeiești ale lucrurilor, legătura paradoxală a celor opuse și antinomice din creație, care asigură deodată unitatea și diversitatea lumii, păstrând distincțiile fără separare și departajare, nu pot fi sesizate printr-o cunoaștere discursivă (chiar dacă aceasta este justificată printr-o legitimitate academică și o competenta științifică). Există ceva lăuntric, ceva interior și adânc în fiecare lucru ce nu se lasă smuls prin erudiția afișată cu aroganță și autosuficiență. Idolatria conceptelor înlănțuite în diverse, variate
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
Dumitru Stăniloae este exprimată și prin frumusețea și plasticitatea limbajului sau, teologia lui fiind o poezie, o doxologie a experienței apofatice a Dumnezeului Celui viu, aflat în dialog cu crația Sa. Viziunea filocalică despre lume, dincolo de cunoașterea raționalistă, coerentă și discursivă a creației, dincolo de intuirea sensurilor adânci ale rațiunilor divine din creație ne arată că experiența apofatică a lui Dumnezeu determină o reevaluare a relației cu lumea, contemplată acum dintr-o altă perspectivă. Am putea spune că demersul autentic într-o
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
exclude reciproc, aceste opinii nu fac decât să surprindă aceeași realitate din unghiuri diferite: ca esență, mintea este una cu sufletul, identificându-se cu inima, însă, ca energie, ea iese afară din trup, lucrând cu imagini raționale, concepte, idei, categorii discursive. Sub acest aspect, de lucrare, ea reprezintă potența tuturor actelor de cugetare și de cunoaștere. Așadar, ceea ce numim "minte" este în același timp și lucrarea, energia ei (ansamblul gândurilor și al imaginilor inteligibile), dar și esența sufletului, inima sau principiul
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
este nu numai un deziderat, ci și o necesitate. Toate puterile minții aparțin atât energiei, cât și esenței sale. Puterea de cunoaștere și cugetare lucrează în minte (mintea ca energie) cu imagini și gânduri, fiind numită fie rațiune - când e discursivă, dialectică -, fie intelect - când sesizează diferite elemente de percepție -, fie inteligență, înțelegere - când surprinde sensurile. Aceeași putere de cunoaștere și cugetare lucrează și în inimă (mintea ca esență), dobândind aici o notă de discernământ și intuiție. Dacă trebuie totuși afirmată
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
preocuparea multor Sfinți Părinți, în ceea ce privește definirea lui. Dacă Platon îl numea "nous" (intelect), acesta fiind ochiul minții prin care se percep realitățile inteligibile, Sfinții Părinți vor accentua cu tărie caracterul intuitiv al acestui intelect, trasând astfel o distincție între rațiunea discursivă, dialectică, specifică "nous"-ului platonic și vederea duhovnicească, intuiția pe care creștinismul o atribuie acestui intelect. Tocmai de aceea, în cadrul acestei clasificări formale, am situat intuiția în categoria puterilor ce țin de mintea ca esență, și nu ca lucrare, căci
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
simțire a minții" [8] (un adevărat laitmotiv la Diadoh), prin care aceasta sesizează misterul personal al lui Dumnezeu, intuind acel "dincolo". Sfinții Părinți mai numesc această "simțire a minții" și "vedere" sau "înțelegere". Această înțelegere nu este una prin cugetare discursivă, ci o înțelegere care vine din contactul direct cu Dumnezeu, din sesizarea nemijlocită a prezenței "Altcuiva". Întrucât astăzi "înțelegerea" are o conotație mai degrabă intelectualistă, poate ar fi mai potrivită în contextul de față folosirea termenilor de "simțire, vedere a
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
Rațiunea este, așadar, însușirea centrală a minții ca energie. Ca putere a minții, rațiunea cuprinde la rândul ei mai multe puteri de care se folosește și care îi dau expresie: cugetul, imaginația, atenția, memoria. Prin ele rațiunea operează cu categorii discursive, concepte, idei, imagini, exprimând cele experiate de minte. Aici însă trebuie precizate anumite diferențe. Mintea în ansamblu are o energie noetică și una rațională. Intuiția aparține de cea noetică, iar rațiunea de cea rațională. Dumnezeu nu se revelează rațiunii, ci
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
ce poate fi cunoscut"), pe când rațiunea are ca specifică "cercetarea" ("distincție simplă însoțită de intenție") [14] . Departe, așadar, de a fi identice, dar, totodată, nici opuse. Deși mintea (ca și cunoaștere intuitivă) e mai adâncă decât rațiunea (ca și cunoaștere discursivă, ca autorevelare a minții), totuși ultima pornește și se întoarce la prima. Se poate întrevedea astfel și măreția și necinstea la care poate fi părtașă rațiunea. Pe de o parte, ea nu este doar un "sistem ordonat de operații de
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
exclude reciproc, aceste opinii nu fac decât să surprindă aceeași realitate din unghiuri diferite: ca esență, mintea este una cu sufletul, identificându-se cu inima, însă, ca energie, ea iese afară din trup, lucrând cu imagini raționale, concepte, idei, categorii discursive. Sub acest aspect, de lucrare, ea reprezintă potența tuturor actelor de cugetare și de cunoaștere. Așadar, ceea ce numim "minte" este în același timp și lucrarea, energia ei (ansamblul gândurilor și al imaginilor inteligibile), dar și esența sufletului, inima sau principiul
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]