912 matches
-
Șerb, de ce poporul muncitor a trebuit să afle din alte surse decât cele românești ce s-a întâmplat cu greviștii mineri din Valea Jiului? Domnule președinte, vă rog să țineți cont de o situație nou-creată în toate țările comuniste, de fenomenul disidență, fenomen necunoscut până acum câțiva ani. Acest fenomen este ireversibil. Acești disidenți nu sunt trădători de patrie, nici renegați. O parte din ei înfruntă persecuțiile cele mai atroce, își ruinează familiile și pe ei înșiși pentru adevăr, pentru dreptate, nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mine. Aceasta, deși știu că nu este un lucru plăcut pentru domnia voastră să fie dată publicității o scrisoare ce descrie realitățile din România. Trebuie să încep prin a vă felicita pentru maniera strălucitoare în care ați înăbușit plăpânda mișcare de disidență, cât și tinerele sindicate independente, ale căror conducători zac în închisori sub acuzația de a fi legionari, exemplu: părintele Calciu, doctorul Cană și mulți alții. Nu intenționez ca prin această scrisoare să fac literatură, ceea ce oricum nu ar fi pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nostru un om fără conștiință politică. Domnule Georgescu, de ce justificați, sprijiniți emigrarea din motive umanitare? Cred că postul dvs. de radio nu face bine în acest sens. Noi nu avem nevoie de acești curajoși care vor să se expatrieze. Fronda, disidența deschisă seamănă cu ceea ce Lenin spunea revoluție cu voie de la poliție; seamănă cu acei revoluționari germani care, vrând să ocupe o gară, mai întâi și-au luat bilete de peron. Aceste lucruri sunt totalmente inutile, bune pentru presa care umblă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu voie de la poliție; seamănă cu acei revoluționari germani care, vrând să ocupe o gară, mai întâi și-au luat bilete de peron. Aceste lucruri sunt totalmente inutile, bune pentru presa care umblă după minciuni extraordinare sau după scandaluri. Respectăm disidența de tip Goma, dar care este irepetabilă și a fost un act de slăbiciune al Securității. Dacă vreți, o experiență a Securității. Să știți că personal cunosc zeci de cazuri Goma despre care nu s-a vorbit și nu se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
devină evident, atingând în anul 1983 nivelul imediat postbelic. Din punct de vedere istorico-obiectiv, este demonstrat că o astfel de situație este o situație revoluționară. Există unele evidențe că un fenomen revoluționar este pe cale să se producă în România. Apariția disidenței SLOMR, grevele pașnice din întreprinderi, Valea Prahovei, greva generală de pe Valea Jiului au fost primele semne ale unor necesități de transformare a sistemului economic și politic din România. Expresia pașnică a acestor elemente de criză a permis familiei Ceaușescu să reprime
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cel mai mic articol definit (sacrul, religia, cartea, statul) le scoate din fire, ele dedîndu-se plăcerilor tacticii, ale pluralității, ale detașării. Cuvîntul de ordine: răspîndire! Cînd va veni vremea să spunem: Unitate! Concentrare! Organizare! Exaltarea limitelor, a spațiilor intermediare, a disidențelor ne-a determinat să bănuim o eroare de morală, dacă nu un program dictatorial în acapararea cîmpului de investigare și a celei mai mici perspectivări. Oricare ar fi înclinațiile noastre către nominalism (nu pot exista decît individualități reale), anumite gesturi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
despre tipografii ascunse, despre tipărituri clandestine, despre cărți subversive. Ca la Dostoievski în Demonii, acolo unde Netceaiev îl atrage pe Ivanov în capcană, trimițîndu-1 să dezgroape din grădina școlii o presă tipografică. În miezul mișcărilor de opoziție ca și între disidență și Stat, miza bătăliei era tiparul, condiția existenței presei, prim instrument al puterii. Lucrul care diferențiază, de altfel, cercurile populismului rus (strămoși direcți ai cercurilor de studii și partidelor marxiste) de societățile secrete republicane sau de carbonarii din Europa era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
decît în ziua în care războiul și sărăcia vor dispărea din viața oamenilor. Adică niciodată. Pînă atunci, orice transmitere a unor gînduri către un public va interesa statul ori autoritatea administrativă care-i ține locul, direct sau nu. Marjele de disidență sînt tolerabile atîta timp cît nu amenință integritatea fizică și capitalul genetic al statului. În ziua în care teritoriul Statelor Unite va fi atacat sau invadat, Federal Comission of Communications își va schimba natura și atribuțiile. Lex suprema a supraviețuirii colective
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
doctrina dogmatică tradițională, raționalismul este cernut de "reîntoarcerea sacrului", modernitatea îi întinde mîna arhaicului. Fie prin Noaptea Sfîntului Bartolomeu, fie prin rugul lui Michel Servet, atît efracția reformată, cît și cea revoluționară sfîrșesc în îngrădiri sporite, teritoriale și morale. Fostele disidențe creează sisteme și dau naștere, la rîndul lor, noii disidențe. Aceste analogii politico-cronologice au valoarea lor. Oglindiri de suprafață, cu asta sînt de acord, dar să trecem la esențial: pivotarea mediologică. Cele două mari crize de autoritate din Occident au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îi întinde mîna arhaicului. Fie prin Noaptea Sfîntului Bartolomeu, fie prin rugul lui Michel Servet, atît efracția reformată, cît și cea revoluționară sfîrșesc în îngrădiri sporite, teritoriale și morale. Fostele disidențe creează sisteme și dau naștere, la rîndul lor, noii disidențe. Aceste analogii politico-cronologice au valoarea lor. Oglindiri de suprafață, cu asta sînt de acord, dar să trecem la esențial: pivotarea mediologică. Cele două mari crize de autoritate din Occident au fost, la origini, crize ale moștenirii, repuneri în joc ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia cu un mare filosof. Și De veghe... I-o programase mă-sa mare mai târziu, pentru că era o carte distrugătoare, dar aici îndrăznise o disidență. După ea nu mai citești așa ușor orice idioțenii și risca să lase neparcurse opere fundamentale. El o citise pe furiș, înainte de termen. Fusese indisciplinat și acum parcă se căia. Se simțea cu musca pe căciulă. Printr-a noua, râdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-i faci rost de casă și loc de muncă? Slavă Domnului, România nu de prosperi foști agenți ai Securității duce lipsă. Este tot ceea ce găsesc potrivit să-i răspund, acum și aici, dlui Breban, această față fără chip a disidenței și rezistenței românești. P.S. „Calomniez, calomniez, il va rester toujours quelques choses” (sic!) este o variantă jenant schilodită a celebrei: „Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose”. Trist dar cu totul previzibil la cel mai academician dintre autodidacții români
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
personalitatea cea mai puternică și originală a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe cei care «uităă, sau mai grav, își falsifică memoria și trecutul”. Nicolae Breban ( I ) Mottoul de mai sus constituie un exemplu perfect de „text în oglindă”, căci una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
aplică încă o dată retușuri nesolicitate biografiei mele și a altora. Iritat că nu a fost poftit la întâlnirea consacrată de Academia Civică unui sfert de veac de la Mișcarea Goma, dl Breban semnează în Cotidianul un soi de mini - Istorie a disidenței românești. Dar să o luăm puțin mai din urmă. Într-un text din propria revistă, dl Breban scrie: „Apoi, dl Iorgulescu m-a mai atacat odată, când un «grupă parizian - P. Goma, Bujor Nedelcovici, Dorin Tudoran - s-au hotărât să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nerușinare. Atunci, bunul simț ne-ar obliga să parafrazăm întrebarea dlui Bernard: „Dacă Goma și Tudoran nu au înțeles să atace sistemul și s-au mărginit să atace doar dictatorul, de ce nu a atacat sistemul marele Breban, alfa și omega disidenței românești?”. Sunt dispus să cer Adevărului literar și artistic spațiu tipografic în care, săptămânal, pe trei coloane, dl Breban, dl Goma și subsemnatul să reproducem texte, de până în decembrie ’89, în care am criticat atât dictatorul, cât și sistemul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Oricine citește analizele, studiile ori cărțile unori autori care se ocupă de asemenea subiecte, de la dl Vladimir Tismăneanu la dl Mihai Pelin, observă că demersul meu de a refuza sistemul este înregistrat și comentat. Se poate afirma același lucru despre disidența dlui Breban? Aș fi fost „asistat în acei ani și încurajat” de domnii Nicolae Manolescu și Nicolae Breban, scrie acesta din urmă. Răspund: dl Breban minte. Fără a se hazarda la gesturi pe care eu am hotărât să mi le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care uită mai repede ca dl Breban înaltele imperative enunțate cu doar câteva clipe în urmă. Cum se spune - teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Scrie dl Breban în Cotidianul: „Aș mai putea adăuga multe amănunte și fapte în legătură cu disidența curajoasă și plecarea din țară a lui Dorin Tudoran, dar, cum dânsul m-a atacat într-un mod penibil în revista 22 - trei numere la rând! - și cum nu și-a cerut, formal, scuze, am întrerupt relația cu el!”. Răspund
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vorbi mai limpede, oare, despre (i)moralitatea dlui Breban? Ce legătură poate fi între niște relații întrerupte și adevărurile pe care singur susține că le cunoaște, dar se abține de a le rosti? De ce a mai deschis această discuție despre disidența mea? A pune sub tăcere adevăruri neconvenabile și a răspândi neadevăruri convenabile - iată strategia publicistului Nicolae Breban. Deși cine cu cine a rupt relațiile nu are vreo importanță deosebită, menționez totuși că Domnia sa minte afirmând că ar fi inițiat această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
anticeaușistă coincideau prea mult cu strategia de discreditare hotărâtă împotriva mea de capii Securității - dnii Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță. Este un lucru de oarecare notorietate în lumea literară. Limpede, dl Breban menționează numele meu în a sa mini-Istorie a disidenței românești, doar spre a-mi aplica încă o muștruluială publică. Așa cum dovedește textul Domniei sale, „faptele”, „amănuntele” despre ceea ce numește o „disidență curajoasă” nu apar. Numite sunt mai ales așa-zisele erori ale disidenței mele. Este felul perfid în care dl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un lucru de oarecare notorietate în lumea literară. Limpede, dl Breban menționează numele meu în a sa mini-Istorie a disidenței românești, doar spre a-mi aplica încă o muștruluială publică. Așa cum dovedește textul Domniei sale, „faptele”, „amănuntele” despre ceea ce numește o „disidență curajoasă” nu apar. Numite sunt mai ales așa-zisele erori ale disidenței mele. Este felul perfid în care dl Breban „recunoaște” și meritele altora. Exemplul cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
numele meu în a sa mini-Istorie a disidenței românești, doar spre a-mi aplica încă o muștruluială publică. Așa cum dovedește textul Domniei sale, „faptele”, „amănuntele” despre ceea ce numește o „disidență curajoasă” nu apar. Numite sunt mai ales așa-zisele erori ale disidenței mele. Este felul perfid în care dl Breban „recunoaște” și meritele altora. Exemplul cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva cuvinte de bine, înșiră o lungă listă de păcate. Insolent numit „disident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva cuvinte de bine, înșiră o lungă listă de păcate. Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deșliu este adus în pagină drept versificator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidenței sale ar fi fost, chipurile, scoaterea din manualele școlare. După ce spune și cele câteva cuvinte de bine, dl Breban sfârșește nota despre disidența dlui Deșliu pe un ton de o ironie murdară: „a murit de o moarte romantică, înecat la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
păcate. Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deșliu este adus în pagină drept versificator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidenței sale ar fi fost, chipurile, scoaterea din manualele școlare. După ce spune și cele câteva cuvinte de bine, dl Breban sfârșește nota despre disidența dlui Deșliu pe un ton de o ironie murdară: „a murit de o moarte romantică, înecat la țărmul Mării Negre”. Răspund în numele unei datorii proprii dar și colective față de memoria dlui Dan Deșliu: consider comentariul dlui Breban absolut descalificant. Dan Deșliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
normă”, să-și permită asemenea comentarii. „Eu, care în deceniul nouă veneam tot mai rar la București, nu eram încântat de această alianță cu vechii staliniști, deși înțelegeam nevoia regrupării tuturor celor curajoșiț”, scrie dl Breban despre dl Deșliu și disidența românească. Totuși, pe cine și de ce ar fi interesat în acele momente extrem de dure, de radicalizare a unor conștiințe, ce credea cel practicând disidența de la... distanță. Ar fi fost mult mai util ca dl Breban, această față fără chip a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vechii staliniști, deși înțelegeam nevoia regrupării tuturor celor curajoșiț”, scrie dl Breban despre dl Deșliu și disidența românească. Totuși, pe cine și de ce ar fi interesat în acele momente extrem de dure, de radicalizare a unor conștiințe, ce credea cel practicând disidența de la... distanță. Ar fi fost mult mai util ca dl Breban, această față fără chip a dizidenței și rezistenței românești, să ne fi explicat odată și odată cine și de ce îi asigura acel statut de „rezistent” operând pe principiul „izmene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]