906 matches
-
și grație lipsei acestei taxe, e acum susținătorul ei. O ultimă remarcă despre „cameleonismul” autorului: dintre autorii mai cunoscuți cititorului român, G.M. Tamás a parcurs aproape întregul continuum Stânga-Dreapta, cu multe dintre versiunile sale specific est-central-europene, de la marxism revizionist și disidență anticomunistă de stânga la liberalism, apoi la un libertarism cu puternice note conservatoare și, tot urmărind această bandă a lui Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face tranziția mai lesne
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre care - au remarcat cunoscătorii - lipsește echivalentul ficțional al autorului însuși, pot fi mai ușor înțelese din punct de vedere uman, deși „opțiunea” pentru o formă sau alta a pactului cu regimul stalinist
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Inevitability”, în Four Essays on Liberty, Oxford University Press, Oxford, 1979, pp. 69-91; Leszek Koßakowski, Marxism and Beyond, Paladin, Londra, 1971, mai ales capitolele „The Priest and the Jester” (pp. 54-58) și „Intellectuals and the Communist Movement” (pp. 176-190); cărțile disidenței central-europene și conceptele puse în circulație de György Konrád (antipolitica), Jan Patoțka și Václav Havel (puterea celor fără de putere) merită și ele un examen critic la circa două decenii de la elaborare. Celebra carte a lui Julien Benda, La trahison des
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prăbușirea regimului. Ocupând funcții pe linie de partid sau În Securitate, ele s-au remarcat prin participarea activă la propaganda regimului și prin afinități cu național-comunismul promovat de Nicolae Ceaușescu. În afara președintelui de onoare al PSM, Constantin Pârvulescu, actele de disidență ale acestor elite au fost aproape nule. Din perspectiva raportării lor la trecutul comunist, toate cele trei partide s-au caracterizat printr-un discurs explicit de reabilitare a regimului Ceaușescu, prezentat, dintr-o perspectivă nostalgică, drept o epocă Înfloritoare, cu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
anii ’50, persoane precum Silviu Brucan sau Alexandru Bârlădeanu optaseră În ultimii ani ai regimului pentru ideile reformatoare promovate de Gorbaciov. Acest grup, la care se alăturau oameni mai tineri, precum Ion Iliescu sau Dan Marțian, reprezentaseră o formă de disidență pasivă la dictatura lui Nicolae Ceaușescu, fără a fi pus Însă sub semnul Întrebării fundamentele sistemului comunist. Un al treilea grup proeminent era format din cadrele didactice de la „ștefan Gheorghiu”, la care se adăugau experți de la Asociația de Drept și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
exemplele de colaborare cel mai des citate trimit la o experiență politică și chiar de socializare ocupațională de după 1989. Trecutul comunist ca atare este invocat doar ca element legitimator atunci când actorul politic În cauză are În biografia sa elemente de disidență. Perioada 2000-2004 a marcat Întoarcerea la putere a fostului PDSR (PSD). În acel moment construcția echipei guvernamentale a devenit un atribut al primului-ministru desemnat, Adrian Nastase, iar principalul criteriu de selecție a fost modul În care actorii politici au acționat
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
această perioadă a Început un proces firav de echilibrare a forțelor În zona mobilității elitelor, elitele formate În sistemul socialist nemaifiind singurele care să acceseze posturi de conducere. Astfel, au apărut activ pe scena sociopolitică persoane de vârstă medie din disidență, persoane care au luptat din afara țării contra regimului. Au apărut tineri formați În noile facultăți din România, deschise spre adaptarea curriculumului școlar la o societate care se dorea democratică. Au apărut și persoanele care pe timpul regimului comunist au fost oponenți
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În calitate de istoric al fenomenului comunist și de politolog, sunt câteva cazuri care mă interesează personal. Nu intru În detalii, dar aș vrea să-mi explic cazul unui ilustru matematician care a avut la un moment dat un rol important În disidența română și care, ulterior, a devenit ambasador În Statele Unite În perioada primei președinții a lui Iliescu. Mircea Mihăieș: E vorba de Mihai Botez. Vladimir Tismăneanu: Da, despre el este vorba. Voiam să văd și eu care și cum erau anchetele
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
președinții a lui Iliescu. Mircea Mihăieș: E vorba de Mihai Botez. Vladimir Tismăneanu: Da, despre el este vorba. Voiam să văd și eu care și cum erau anchetele Securității, ce era și ce nu era acolo, În special legat de disidență și de postul de radio „Europa Liberă”. Voiam să aflu eventual și lucruri legate de mine, nu ceea ce a publicat Mihai Pelin, adică lucruri vizibile. Dacă aceasta e fișa pe care mi-a făcut-o Securitatea, o fișă absolut anodină
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
perceput În 1996 Emil Constantinescu. Nu e cazul. Vladimir Tismăneanu: E perfect adevărat. Emil Constantinescu, nu fără motiv, venea Împreună cu ideea: „Votăm schimbarea! Votăm un alt fel de politică”. Părea a fi, În multe privințe, asemănător cu figurile importante ale disidenței ajunse la conducere În alte țări din Europa de Est; nu părea să aibă veleitățile unui lider regional. Îmi amintesc corespondența cu un distins intelectual din Timișoara, redactor-șef al revistei Orizont, imediat după alegerile din 1996, când multă lume era foarte
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
urma, dacă nu mă Înșel, Summitul de la Madrid. Vladimir Tismăneanu: Acesta trebuia pregătit și de Serviciul de Informații Externe, care există În orice țară. Dar nu În orice țară el se ocupă cu probleme de dezinformare și de calomniere a disidenței. Mircea Mihăieș: E o situație unică, deoarece la noi serviciile secrete sunt ca grănicerii din vremea comunismului: stăteau cu fața spre interior, deci voiau să apere țara de dușmanii interni, nu de cei externi! E probabil ceva În patternul nostru
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și cât Îl controlau acestea pe el. Cred că e, de fapt, o relație reciprocă: Milošević a permis supraviețuirea structurilor În numele a ceea ce În Iugoslavia s-a chemat revoluția antibirocratică. Aceasta a atras de partea lui Milošević figuri importante ale disidenței antititoiste, inclusiv un vechi și bun prieten al meu, devenit ideologul Partidului Socialist - filosoful Mihailo Marković. Mircea Mihăieș: Ce evoluție! Vladimir Tismăneanu: El rămâne convins că Milošević a fost o figură importantă a socialismului internațional. Mircea Mihăieș: Marković a fost
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
crede nici o secundă că Adam Michnik e corupt, și nu sunt printre cei care au bănuieli privind moralitatea grupului din jurul Gazetei Wyborcza. O dată intrat În lumea business-ului Însă, ești pe un teritoriu dominat de alte reguli decât cele ale disidenței etice din perioada de dinainte de ’89-’90. Mulți dintre foștii disidenți nu au vrut să intre În acest tip de afaceri lucrative, ajungând, În ultimă instanță, marginali. Michnik a rămas central tocmai pentru că a Înțeles legătura dintre marele business, presă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Issac Îl numește pe bună dreptate „un iconoclast ce poate să fie considerat orice, dar nu conservator sau neoconservator”. Este bine să avem În text citate care să susțină acest punct de vedere, măcar prin valorile morale asociate cu tradiția disidenței și a gândirii liberale occidentale. În anumite privințe e nevoie de inteligență istorică și de claritate morală: mă refer la eseul lui Lionel Trilling care a dat titlul unui volum editat de Leon Wieseltier. Mircea Mihăieș: The Moral Obligation to
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
destinație la care trebuie ajuns. Din acest punct de vedere, cred că Tony Blair este unul dintre marii politicieni ai acestor vremuri. E percepția mea. Vladimir Tismăneanu: După cum spuneam mai devreme, Blair amintește Într-un fel de marea lecție a disidenței centralși est-europene, formulată memorabil de mentorul filosofic al lui Václav Havel, Jan Patoțka. Acesta a spus că există un număr de valori pentru care merită să suferi și chiar să pieri. Mircea Mihăieș: Cel puțin În raport cu România, Tony Blair și-
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
bine păzită de norme și reguli structurate într-o ierarhie academică. Singurul pas spre (dez)integrarea structurilor „științifice” a fost făcut prin așa-numitele procese de hibridare (dezintegrare și reintegrare într-o formă nouă a disciplinelor și subdisciplinelor de graniță). Disidența de acest tip din cadrele disciplinare este însă temporară, iar revenirea la disciplinaritate și la atributele ei se face într-o formă nouă, cu ținta clară a căpătării „recunoașterii științifice” prin complianța cu modelul. Ceea ce se încearcă să se producă
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
un astfel de teritoriu. Caracterul lor mai puțin explicit și vizibil nu le scade cu nimic forța: se știe bine că numai cei disciplinați, care acceptă și își asumă „regulile jocului” pot accede și progresa în acest tip de comunitate. „Disidențele” nu sunt acceptate cu ușurință, iar abaterea de la normă poate aduce sancțiuni. S-au inventat în acest sens organisme specializate de „judecare” și sancționare internă a celor „vinovați”, „nedisciplinați”. Similarități puternice pot fi sesizate, de pildă, între disciplinarea mediului academic
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, În ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, Îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin familiarizat, o scurtă istorie a „disidenței teologice”, În catolicism, din anii 1940-1950. E foarte sugestiv faptul că, odată cu Vatican II, marginalizații, ostracizații revin În prim-planul vieții bisericești, reușind să schimbe nu doar fizionomia unui Conciliu care, Începând ca o plenară sovietică, s-a transformat treptat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Gheorghe Cardaș, Memoriu de titluri și lucrări, București, 1938; Cioculescu, Itinerar, III, 124-129; S. Belozerov, Karagici în românește, AAF, 1980, 246; Octav Păun, Un bibliograf, RL, 1983, 21; Dicț. scriit. rom., I, 485-486; Datcu, Dicț. etnolog., I, 144; Gabriela Rusu-Păsărin, Disidență sau rezistență prin cultură, București, 1993, 95. I.D.
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la înrobirea maselor de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că structura politică sau conducerea partidelor din care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator, în 1901, creând grupul regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai grele ale țării. Dar Joîo Franco, fără voia lui, slujește revoluția, parodiindu-i tehnica, formulele și mistica. Este cea mai evidentă confirmare a necesității abolirii ordinii vechi și a instaurării unei ordini noi, revoluționare și paradisiace. José Alpoim, șeful disidenței progresiste, era un ambițios care credea că totul i se cuvine. Nu era lipsit de geniu, dar nu se putea concentra: scria zilnic un articol la ziar și cincizeci de scrisori, se agita pe culoarele Parlamentului, ținea admirabile discursuri, făcea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
embrionare de societate civilă în totalitarism (vezi notă cultă Volo Tismăneanu). Au deschis dicționarul și sorții au căzut pe această expresie. Ni s-a părut la toți foarte autoironică și foarte potrivită, atât cu spiritul grupului, cât și cu efectele disidenței cu ușa închisă. Grupul era întredeschis. Avea nouă membri cărora li se mai asociau secvențial unii sau alții. O dată pe an, de revelion, editam revista Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că o să meargă mai mult de șapte ore pe zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut o față de nebănuit în Bloomingtonul liniștit. După ce se înserează, străzile sunt animate, cel puțin în centru și, o dată cu animația, apar și disidențele. Azi mi-a tradus Cristina că e complet neobișnuit ca o femeie să umble singură seara (oraș alb, necosmopolit). Uitasem să mă mai stresez pe stradă din cauza agațamentelor, mai ales după 40-45 de ani, când la noi în sfârșit ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și curățam străzile și parcurile cu elevii, iar printre picături îi învățam științe sociale, vara mergeam la instructaje pentru defilarea de 23 august, dar și la Costinești, unde eram fericiți, zăceam pe nisipul cald de ne dezgheța oasele, înotam, ascultam disidențele umoristice ale Divertișilor, dansam până în zorii zilei. Toamna începea lunga epopee a muncilor agricole la cartofi la rampele Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]