645 matches
-
Este stabil, sursă de coerență și de rezistență la schimbare. Este puțin sensibil la evoluțiile contextului sau ale actualității, la inserția temporară a unui individ într-un colectiv cu reprezentări diferite, la adoptarea de practici contradictorii sau de surse de disonanță. Explică, poate, anumite forme de supunere publică ale unui actor social care poate conserva, în particular, reprezentarea mai "personală" a grupului său de referință. După J.-C. Abric, Pratiques sociale et représentations, Paris, PUF, 1994 Elementele nucleului central sînt definite
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
singular asupra reprezentărilor se poate dovedi destul de contrastantă sau chiar opusă, cîteodată nulă sau estompată. Teoriile raționalizării și angajării, formulate de Robert-Vincent Joulé și Jean-Louis Beauvois (1998), constituie o cale de reflectare asupra chestiunii. Aceste abordări, ancorate puternic în jurul teoriei disonanței cognitive (Léon Festinger et al., op. cit.), presupun că actorii sînt producători de explicații cauzale, o dată ce noi comportamente s-au desfășurat sau au fost extorcate din cauza unei situații de implicare mai mult sau mai puțin forțată (supunere, manipulare, chiar "automani-pulare"). Orice
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cineva care vrea să preia inițiativa și să conducă desfășurarea unei acțiuni). Decor, aparențe sau maniere sînt deseori congruente și furnizează partenerilor unei interacțiuni cheile rolurilor pe care pot sau trebuie să le adopte, dar toate cazurile sînt posibile, inclusiv disonanțele sau incongruențele dintre aceste elemente. Putem observa, în aceste scurte extrase, că noțiunea de reprezentare este folosită de Goffman într-un sens apropiat ritului de interacțiune, diferențiindu-se, în același timp, prin importanța acordată analizei sistemelor de semne, ce nu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
limitată, autoatribuindu-și caracteristici, "din punctul de vedere [...] al unui observator social generic", sugerează Joulé și Beauvois (op. cit., pp. 52-72), examinîndu-le când sunt pe cale de a face ceva care să dea sens practicii lor în curs de realizare. Ele reduc astfel disonanța dintre actele lor noi și ideea pe care o puteau avea despre supunerea la o situație nedorită în prealabil. Nu mergem pînă la a vorbi de situație rituală, dar ne putem gîndi, în măsura în care această liberă subordonare presupune în același timp
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unei RS, 15-20, 24, 63-73, 253-254 Difuzare, 83, 145, 150, 155, 229, 230-232 Dinamică socială, 59, 83, 103 Discurs (analiza unui), 19, 24-25, 44, 64-65, 84-85, 89, 92, 96, 99, 124-127, 138, 140, 142-145, 162, 168, 181, 202, 253, 254 Disonanță cognitivă, 120, 125, 223, 257-258 Dispersie a informației, 74-75 Dispozitiv monografic, 143-151 Distorsiune cognitivă, 57, 75, 108, 193, 245 E Elemente funcționale/ normative/descriptive/prioritare/ adjuncte 131-135, 208-212 Epidemiologie, 67 Etnometodă, 45, 88, 137, 271 Experimentare, 19, 53, 90, 118-119
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mereu omenirea: "Care este natura universului? Care este locul nostru în univers și de unde a apărut el? De ce este așa cum este?"131. Se cunoaște deja faptul că, multe dintre răspunsurile oferite de știință acestor întrebări se află într-o accentuată disonanță cu înțelegerea lor religioasă. De altfel, concluzia personală la care a ajuns acest remarcabil om de știință al timpului nostru este aceea că, Dumnezeu poate să existe, însă nu este necesară invocarea lui pentru a explica felul în care universul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Lucrarea a fost consacrată "comportamentului indivizilor angajați în mișcări sociale care formulează profeții precise și care vin să dezmintă faptele", scrie L. Festinger în cuvântul său introductiv. Explicația la care ajung autorii este una de factură psihologizantă, oferită de teoria disonanței cognitive. 197 Will Keepin se folosește în analiza sa de celebra cercetare a lui Michel Gauquelin pe un eșantion de 20.000 de oameni celebri din întreaga lume, care au făcut performanță în diferite domenii. Cercetătorul francez a alcătuit harta
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să fii mereu în gardă, ceea ce e de-a dreptul obositor. (Werth și Flaherty 1986:303) Nietzsche (1968a:158) merge încă mai departe, spunînd că "a minți este extrem de obositor". A avea convingeri contradictorii, sau conform termenilor lui Festinger (1957), disonanța cognitivă, este o caracteristică a procesului pe care Orwell (1984:186, 342) îl numește în romanul său 1984 "dublă gîndire". "Dubla gîndire" înseamnă "a avea simultan două păreri diferite, a fi conștient de faptul că acestea sînt contradictorii și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vicii de construcție și funcționare ale instituției numite BOR119. De altfel, campania sa anticlericală, cu perioade de mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul deceniului patru când, revizuindu-și tonul, altădată exploziv, va amenda ritos, dar rezervat, disonanța dintre fondul religiei creștine și alcătuirea ei exterioară în articole precum Lucruri Bisericești (1937) sau Biserica pângărită (1938). În plan psihosocial, poetul reușește, până la urmă, concilierea egourilor antinomice: pe de o parte, cel profund interiorizat, al tribulațiilor sufletești și spirituale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt cuvinte răbășite"". Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită. Efectul comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul compunerii și al desinențelor, apoi prin contrastul atât de izbitor între semnificația inferioară a termenului și pretenția abordării ei serioase. Avem de-a face cu o falsă glosă în marginea unei expresii care, de fapt, se auto-descalifică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
omenească, imitând în mod constant vreun ideal, din imaginație, din memorie, va fi unul singur, același la toate reprezentațiile, mereu la fel de perfect: totul a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea lui; în declamația lui nu există nici monotonie, nici disonanță." După părerea lui, talentul actorului nu aparține geniului, ci este produsul unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ca și umorul, spiritul se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă, prin paradox sau nonsens. Tendențiozitatea ar fi o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este o simplă prelungire a reflexului înnăscut de orientare și a trebuinței de explorare, la curiozitatea epistemică (D. Berlyne, 1963), adică nevoia de a descoperi noul. Se recomandă apelarea la „surpriză“, „noutate“, la contrast, crearea unor situații care să producă „disonanță cognitivă“. Trebuie să se diferențieze atracțiile și preferințele pentru anumite activități școlare de interesul propriu-zis, acesta fiind o atitudine stabilizată de natură emotiv-cognitivă față de activitate, în care motivele acționează din interiorul și din afara activității respective. 4. Punerea în funcțiune
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
profesori, prin diverse mijloace care să aibă la bază încurajarea încrederii în forțele proprii, susținerea afectivă a succesului elevului astfel încât acesta să devină factor motivațional; Profesorul să apeleze la „surpriză“, la „noutate“, la contrast, să creeze situații care să producă „disonanță cognitivă“; * Sprijinirea elevului în a obține optimumul motivațional: încurajarea celor submotivați și ușoara atenuare a nivelului aspirațional prea înalt în raport cu posibilitățile; * Utilizarea competiției, întrecerilor ca situații didactice motivogene de către profesori; * Informarea elevilor asupra modalității de utilizare a unor strategii eficiente
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
membrii societății își impărtășesc experiențele individuale și colective prin relaționare. În mod evident, cunoașterea acestei realități depinde într-un grad important de abilitățile individului, de caracterul adaptativ al subiectului cunoscător și actant, dar toate acestea ar produce la nivelul său disonanță cognitivă în absența a ceea ce am numit, anterior, prin sintagma contextualism epistemic. Imaginarul social și, prin urmare, ideologia, deține un rol manifest în design-ul arhitectural al contextului epistemic în care membrii unei societăți se manifestă, în principal prin limbaj
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
totuși afacerea continua să înainteze pe dibuite. Reciproc și amical, Toțki și generalul stabiliseră ca deocamdată să evite orice pas oficial și irevocabil. Chiar și părinții încă nu începuseră să vorbească absolut deschis cu fetele; parcă își făcuse loc o disonanță; generăleasa Epancina, mama fetelor, cine știe de ce, devenise nemulțumită, ceea ce era foarte important. La mijloc era o împrejurare care încurca totul, o chestiune foarte complicată și anevoioasă, din pricina căreia totul se putea strica definitiv. Această complicată și anevoioasă „chestiune“ (după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mult mai bine. [23 iulie 1881] [""PESTHER LLOYD", OFICIOSUL... "] "Pesther Lloyd", oficiosul ministeriului unguresc, ne spune că în cestiunea Dunării au intervenit o pauză. Concertul european, comparat cu un sextet de muzică instrumentală, începuse a se pierde în niște disonanțe atât de ascuțite încît s-a găsit cu cale de-a suspenda deocamdată execuțiunea piesei muzicale. Daca toate simptomele de pîn' acum nu vor fi înșelînd, zice oficiosul, atunci nici va fi cu putință de-a se ajunge vreodată la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai mult sau mai puțin pierdută, se exilează întâi la Paris în perioada interbelică, cutreieră Europa occidentală, este interesat mai întâi de arhitectură, apoi se îndreaptă spre muzică. Se întoarce în SUA în 1931, devenind elevul lui Arnold Schoenberg, "eliberatorul disonanței", promotorul muzicii atonale. În perioada 1936-1938, predând muzică în Seattle, a început să colaboreze cu dansatorul și coregraful Merce Cunningham (vezi). Începe experimente muzicale cu instrumente neobișnuite, precum "pianul modificat" (un pian dezacordat nu e suficient de bun, așa că plasează
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe în care „rama” tabloului rămânea încă vizibilă, precum în cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și falsa „absconsitate” și „procedeul de bază” al realizării „cifrului de concrete numite greșit imagini”: ca un golf spitalul te învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum câinele de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă, o armă de luptă împotriva naționalului. Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noilor conținuturi. Mentalități obișnuite și deprinderi consolidate pot frâna procesul învățării. Dacă învățarea vizează construirea de cunoștințe, dobândirea de abilități și deprinderi noi, de multe ori, procesul învățării presupune schimbarea de perspectivă (personală), dislocarea unor credințe și convingeri care produc disonanțe cognitive și afective și invită cursantul adult la reținere și prudență. Uneori, cursantul adult are impresia (care poate deveni chiar convingere) că o nouă învățare nu aduce lucruri (absolut) noi și că, astfel, ea nu se justifică. Sistemul cognitiv al
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să le rezolve, iar pentru aceasta trebuie să observe, să reflecteze, să găsească soluții alternative din care să o aleagă pe cea optimă. Rolul profesorului este de a formula sarcini provocatoare, a observa și a sprijini activitatea cursantului, a crea disonanța cognitivă și a-i ajuta pe cursanți să-și reconsidere punctele de vedere. În educația adulților se recomandă folosirea cu preponderență a ultimelor două abordări, în special a celei facilitatoare, fără a se exclude însă cu desăvârșire și momente didacticiste
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
noilor conținuturi. Mentalități obișnuite și deprinderi consolidate pot frâna procesul învățării. Dacă învățarea vizează construirea de cunoștințe, dobândirea de abilități și deprinderi noi, de multe ori, procesul învățării presupune schimbarea de perspectivă (personală), dislocarea unor credințe și convingeri care produc disonanțe cognitive și afective și invită cursantul adult la reținere și prudență. Uneori, cursantul adult are impresia (care poate deveni chiar convingere) că o nouă învățare nu aduce lucruri (absolut) noi și că, astfel, ea nu se justifică. Sistemul cognitiv al
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să le rezolve, iar pentru aceasta trebuie să observe, să reflecteze, să găsească soluții alternative din care să o aleagă pe cea optimă. Rolul profesorului este de a formula sarcini provocatoare, a observa și a sprijini activitatea cursantului, a crea disonanța cognitivă și a-i ajuta pe cursanți să-și reconsidere punctele de vedere. În educația adulților se recomandă folosirea cu preponderență a ultimelor două abordări, în special a celei facilitatoare, fără a se exclude însă cu desăvârșire și momente didacticiste
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]